” În vin, unii cântă adevărul, alţii – harul.’’

Vasile Ghica

Origini şi semnificaţii.

Vinul reprezintă emblema regiunii de proveniență, oglindind cultura, istoria și geografia regiunii. Fiecare recoltă produce un vin unic, vin ce reprezintă împletirea armonioasă a existenței umane pe specificul locului de proveniență. De aceea, fiecare vin este unic. Vinul, licoarea sfântă a zeilor, redă frumusețea locurilor, este expresia sublimă a unei bucăţi de pământ, încântarea și răsfățul de moment al simţurilor, dar, în același timp unicitatea și importanța momentului în timp.

Vinul își are originile în munţii Caucaz, Georgia, fiind parte integrată a culturii lumii încă de la apariţia primelor dovezi istorice. Unul dintre cei mai îndrăgiţi zei ai vechilor greci era Dionysos (adoptat de romani sub numele de Bachus), în cinstea căruia vinul era băut de sărbători, licoarea magică fiind un ingredient esenţial al stilului de viaţă mediteranean.

Ulterior a devenit un element important în religia creştină, mănăstirile europene din Evul Mediu încercând să ridice calitatea lui, să îmbunătăţească tehnicile de cultivare a viţei-de-vie şi de producere a vinurilor.

În secolul XVI, când europenii se aventurau în Lumea Nouă, credinţa şi vinurile i-au susţinut din plin. Fiind natural şi mai sigur de băut decât apa, vinul a devenit o prezenţă constantă în viaţa cotidiană, atât la nivel profan, pentru astâmpărarea setei, cât şi la nivel religios, având valenţe simbolice în spiritualitatea creştină.

Comerţul cu vin a înflorit (în importante centre europene de export, precum Bordeaux, Porto şi Veneţia), tehnicile de îmbuteliere au fost perfecţionate, s-au creat vinurile spumante, iar vinurile din Bordeaux, Burgundia (Bourgogne), Germania şi Portugalia şi-au câştigat faima.

Lumea vinului, aşa cum o ştim astăzi a început să capete formă. Acum, mai mult ca oricând, vinul este o parte a vieţii cotidiene în întreaga lume. Nu este surprinzător că a devenit un element intrinsec al culturii lumii. Vinul continuă să fascineze prin caracterul său versatil, fiind întotdeauna extrem de legat de pământul, oamenii şi cultura care l-au creat.

Creșterea și dezvoltarea lumii vinului.

La sfârşitul secolului XX, peste 8 milioane de hectare erau cultivate cu viţă-de-vie şi se produceau aproape 300 de milioane de hectolitri de vin.

În prezent, vinul este produs aproape în toată lumea, începând din Chile până în Africa de Sud, Noua Zeelandă sau China. Podgoriile sunt situate între 320 şi 510 latitudine în emisfera nordică şi între 280 şi 420 în cea sudică.

Europa mediteraneană este inima viticulturii; aici, soarele strălucește cel mai mult (240 de ore pe lună), temperatura medie este de 170C în sezonul de creştere, precipitaţiile anuale înregistrează aproximativ 600 l/m2, în timp ce iarna rece permite viţei o perioadă de latenţă.

Zone viticole faimoase precum Bordeaux, Burgundia, Valea Ronului, Rioja şi Toscana beneficiază de aceste condiţii ideale, iar vinurile lor au devenit de referinţă în toată lumea. În aceste zone ale Lumii Vechi, specificul regional este foarte important. Dacă există terroir-ul (cuvânt din limba franceză folosit pentru a descrie în general mediul de cultivare a unei vii) potrivit, vinurile vor avea cea mai armonioasă combinaţie de aciditate, dulceaţă, aromă de fruct, taninuri, toate perfect echilibrate.

Căutarea de noi regiuni prielnice a împins viticultorii să se aventureze în zone viticole neexplorate până atunci, din Europa şi Lumea Nouă. Multe dintre zonele nou descoperite s-au dovedit a fi teritorii potrivite pentru podgorii, strugurii crescând bine în arşiţă, aparent fără efort. Dar producătorii au descoperit că cele mai bune vinuri provin din podgoriile unde căldura este temperată de efectele liniştitoare ale apei – lac, râu, fluviu, ocean – ori de influența răcoritoare a altitudinii. Când viţa trebuie să lupte pentru supravieţuire, strugurii tind să capete o aromă mai rafinată.

Se spune că trebuie să ai respect pentru cei în vârstă. Iar vinul european se încadrează în această categorie. Şi, mai ales, impune respect. Clasic, plin de mândrie istorică, rai al vinului, mare producător al vinurilor de elită, dar şi al celor obişnuite, continentul european e bine maturat ca deţinător al titlului de „lume veche a vinului”, chiar dacă în aceeaşi categorie istorică mai intră şi alte regiuni, din Africa de Nord sau Orientul Apropiat. Şi nici un alt epitet nu se alătură mai bine vinului ca acest „vechi”. Cât despre „pensionare” – nici nu poate fi vorba decât în glumele făcute de cei din Lumea Nouă a vinului. Pentru că, dincolo de păstrarea tradiţiei, Europa e la fel de interesată de plantarea unor noi vlăstare ale unei viitoare tradiţii, are idei noi, are proiecte noi, se reinventează păstrându-şi identitatea.

Share on Facebook