Suprafaţa fondului forestier la 31 decembrie 2013, comparativ cu aceeaşi dată a anului 2012, a înregistrat o creştere de aproximativ 0,1%, în vreme ce volumul de masă lemnoasă recoltată a scăzut cu aproximativ 0,1%, potrivit datelor publicate azi de INS.
Această creştere se datorează în principal unor reamenajări de păşuni împădurite şi introducerii în fondul forestier a terenurilor degradate şi a terenurilor neîmpădurite, stabilite în condiţiile legii a fi împădurite (Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic, cu modificările şi completările ulterioare).
Suprafaţa pădurilor reprezintă 97,6% din fondul forestier naţional. Fondul forestier reprezintă totalitatea suprafeţelor pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producţie sau administraţie silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinaţie forestieră şi neproductive cuprinse în amenajamentele silvice la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior, indiferent de natura dreptului de proprietate.
Suprafaţa pădurilor reprezintă terenurile cu o suprafaţă de cel puţin 0,25 hectare, acoperite cu arbori. Arborii trebuie să atingă o înălţime minimă de 5 m la maturitate în condiţii normale de vegetaţie.
În anul 2013 volumul de masă lemnoasă recoltată a scăzut cu aproximativ 0,1% faţă de anul 2012. Masa lemnoasă recoltată reprezintă volumul brut de masă lemnoasă pe picior, recoltat până la sfârşitul anului, destinat persoanelor juridice atestate şi persoanelor fizice conform reglementărilor legale.
Suprafaţa parcursă cu tăieri de regenerare a pădurilor, efectuate în cadrul tratamentelor silvice pentru trecerea pădurii de la o generaţie la alta, a înregistrat o scădere cu circa 1,2% faţă de anul 2012. Din această suprafaţă, tăierile rase (suprafeţe de pe care s-a recoltat în totalitate masa lemnoasă) reprezintă 4,5%. Tăierile rase reprezintă extragerea integrală a arboretului bătrân printr-o singură tăiere, regenerarea pădurii realizându-se pe cale artificială.
Suprafaţa parcursă cu tăieri de regenerare reprezintă suprafaţa pe care s-au executat tăieri de masă lemnoasă, efectuate în cadrul tratamentelor silvice pentru trecerea pădurii de la o generaţie la alta, prin care se urmăreşte în principal asigurarea regenerării acestora pe cale naturală şi realizarea unor structuri optime sub raport funcţional. Regenerarea reprezintă procesul prin care se instalează o nouă generaţie de arbori forestieri, ce înlocuieşte generaţia vârstnică, proces care se poate realiza pe cale naturală sau artificială.
În anul 2013 s-au realizat lucrări de regenerare a pădurilor pe o suprafaţă de 26.285 ha, cu 2,2% mai mult faţă de anul 2012.
Distribuţia fondului forestier pe regiuni de dezvoltare indică o concentrare într-o proporţie însemnată a acestuia în regiunile de dezvoltare Centru (19,3% din totalul fondului forestier) şi Nord-Est (18,2%), urmate de regiunile de dezvoltare Vest (16,0%), Nord-Vest (15,2%), Sud- Vest -Oltenia (12,4%), Sud-Muntenia (10,1%), Sud-Est (8,4%) şi București-Ilfov (0,4%).
Cel mai mare volum de masă lemnoasă s-a recoltat în regiunea de dezvoltare Nord-Est (28,4% din totalul volumului de masă lemnoasă recoltată), urmată de regiunea de dezvoltare Centru (22,2%) şi într-o proporţie mai mică de regiunile de dezvoltare Vest (12,2%), Nord-Vest (12,1%), Sud-Muntenia (9,9%), Sud-Vest Oltenia (7,4%), Sud-Est (7,4%) şi București-Ilfov (0,4%).
Cele mai mari suprafeţe pe care s-au realizat lucrări de regenerare a pădurilor s-au înregistrat în regiunile de dezvoltare Nord-Est (22,2% din suprafaţa totală regenerată) şi Centru (17,5%), urmate de regiunile de dezvoltare Sud-Est (13,4%), Sud-Muntenia (12,8%), Vest (12,0%), Nord – Vest (12,0%), Sud-Vest- Oltenia (9,4%) şi București-Ilfov (0,7%).
