Impozitul pe terenul agricol poate crește cu până la 500%. Vezi în ce condiții se aplică noile taxe

Primarii au posibilitatea de a reduce sau elimina impozitul pe utiliajele utilizate în producția agricolă și de a majora până la 500% impozitul pe terenurile agricole necultivate, potrivit proiectului de modificare a Codului Fiscal.

„Scutirea de impozit pentru mijloace de transport agricole cred că va accelera procesul de retehnologizare în agricultură. Mă bucur şi că s-a eliminat taxa pe stâlp şi cred că şi acest lucru va ajuta agricultura”, a declarat ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, citat de agenţia Mediafax.

În ceea ce privește impozitul pe terenurile agricole necultivate, acesta va putea fi majorat cu până la 500% din al doilea an consecutiv în care se constată că nu a fost lucrat. Autorităţile se chinuie să legifereze de mai bine de cinci ani impozitul pe terenurile agricole nelucrate, aşa numita „taxă pe pârloagă”. În 2013, în România existau aproximativ 1,3 milioane de hectare de terenuri nelucrate, din totalul de 14,7 milioane de hectare de terenuri arabile şi păşuni, potrivit statisticilor Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură.

Însă, ca urmare a acordării subvențiilor pe suprafață, au rămas puține terenuri nelucrate, potrivit datelor patronatelor din agricultură.

De-a lungul timpului, au mai fost elaborate două proiecte privind instituirea taxei pe pârloagă, care însă nu au mai fost aplicate. În anul 2011, un proiect de act normativ prevedea că cei care nu îşi lucrează terenurile riscau să fie amendaţi cu 200 de lei/hectar pentru primul an în care îşi vor lăsa terenul în paragină, 300 de lei/hectar pentru al doilea an şi 400 de lei/hectar începând cu al treilea an consecutiv în care vor încălca această lege. Un alt proiect, elaborat în 2012 de către Ministerul Agriculturii, stipula că cei care au terenuri pe care nu le lucrează riscă amenzi de 400 de lei.

Impozitul pe teren – cine îl datorează și în ce condiții

Orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual, exceptând cazurile în care în prezentul titlu se prevede altfel, potrivit proiectului de modificare a Codului Fiscal. Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, se stabileşte taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe teren.

Impozitul pe teren, precum şi taxa pe terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, se datorează către bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în care este amplasat terenul. În cazul municipiului Bucureşti, impozitul şi taxa pe teren se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasat terenul. Taxa pe teren se stabilește proporțional cu perioada de deținere a dreptului de concesiune, închiriere, administrare ori folosință. Pe perioada în care pentru un teren se plătește taxa pe teren, nu se datorează impozitul pe teren.

În cazul terenului care este deţinut în comun de două sau mai multe persoane, fiecare proprietar datorează impozit pentru partea din teren aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părţile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru terenul respectiv.

În cazul unui teren care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată a acestuia, impozitul pe teren se datorează de locatar. În cazul în care contractul de leasing încetează, altfel decât prin ajungerea la scadenţă, impozitul pe teren este datorat de locator.

Consiliile locale pot hotărî să acorde scutirea sau reducerea impozitului/taxei pe teren datorate pentru:

1. terenul aferent clădirilor restituite potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001 pe durata pentru care proprietarul menţine afectaţiunea de interes public;
2. terenul aferent clădirilor retrocedate potrivit art. 1 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 pe durata pentru care proprietarul menţine afectaţiunea de interes public;
3. terenul aferent clădirilor restituite potrivit art. 1 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 pe durata pentru care proprietarul menţine afectaţiunea de interes public;
4. terenurile utilizate pentru activităţi social-umanitare de către asociaţii, fundaţii şi culte;
5. terenurile situate pe litoralul Mării Negre deţinute de persoane juridice şi care sunt utilizate pentru prestarea de servicii turistice pe o durată de minimum 6 luni în cursul unui an calendaristic;
6. terenurile afectate de calamităţi naturale;
7. terenurile aferente clădirii de domiciliu și/sau alte terenuri aflate aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 a recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987, cu modificările şi completările ulterioare;
8. terenurile aflate în proprietatea persoanelor ale căror venituri lunare sunt mai mici decât salariul minim brut pe ţară ori constau în exclusivitate din indemnizaţie de şomaj sau ajutor social;
9. terenurile aflate în proprietatea operatorilor economici, în condiţiile elaborării unor scheme de ajutor de stat având ca obiectiv dezvoltarea regională şi în condiţiile îndeplinirii dispoziţiilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 137/2007, precum şi a Legii nr. 186/2013 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale;
10. terenurile persoanelor care domiciliază şi locuiesc efectiv în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării”, în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea unor facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării”, republicată, cu modificările ulterioare.
11. proprietarii de terenuri extravilane situate în arii naturale protejate supuse unor restricţii de utilizare.
12. terenul situat în extravilanul localităților, pe o perioadă de 5 ani ulteriori celui în care proprietarul efectuează intabularea în cartea funciară pe cheltuială proprie.

Scutirea sau reducerea de la plata impozitului sau a taxei pe teren se aplică începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care persoana depune documentele justificative.

Impozitul sau taxa pe teren se stabileşte luând în calcul numărul de metri pătraţi de teren, rangul localităţii în care este amplasat terenul şi zona şi/sau categoria de folosinţă a terenului, conform încadrării făcute de consiliul local.