Cultura de soc, mai ales in regim bio, se poate dovedi o idee de afaceri inteligenta mai ales ca aceasta planta nu necesita tratamente, fiind rezistenta la boli sau daunatori. Socul se cultiva pentru florile si fructele deosebit de aromate, utilizate fie la realizarea unor bauturi racoritoare sau folosite chiar ca si plante medicinale, mai ales in ceaiurile pentru slabit.
In perioada de vegetatie socul este pretentios fata de temperatura, suporta insa foarte bine temperaturile scazute din timpul iernii. In zonele de ses, caracterizate prin temperaturi ridicate in timpul verii, suporta semiumbra si lumina difuza, reducand astfel efectele negative ale deficitului de apa, atat din sol cat si din atmosfera. In Romania, in flora spontana, socul invadeaza zonele mai umbrite si din apropierea cursurilor de apa, unde panza freatica se gaseste in straturile superficiale ale solului. Prefera solurile fertile mijlocii, permeabile, revene si cu reactia slab acida-neutra (pH 5,0-7,0).
Trei dintre cele mai frecvente soiuri de soc sunt: Ina – se caracterizeza prin tufe de vigoare mare, care intra pe rod in anul 4 de la plantare. infloreswcentele sunt mari si compacte, de culoare negru intens stralucitor. este un soi autosteril, care infloreste la inceputul lunii iunie nin mod esalonat. Productia de fructe poate ajunge la 9 t/ha; Nora – se caracterizeaza prin vigoare de crestere medie. Fructele sunt mai mici decat la soiul Ina si se matureaza la mijlocul lunii august (procent de legare de 80%) si Bradet – soi vechi, caracterizat prin continutul foarte ridicat in vitamina C. Infloreste si rodeste timpuriu si are un procent de legare a fructelor de 88%.
Tehnologii de infiintare si intretinere pana la intrarea pe rod
Socul prefera solurile fertile si reavene, din zonele cu umiditate ridicata. Solurile necorespunzatoare sarace in materie organica si cu pH scazut se amendeaza corespunzator prin fertilizare cu ingrasaminte organice si amendamente calcaroase (3-5 t/ha) pentru a diminua aciditatea solului cu 1-2 unitati.
Pentru o buna prindere se recomanda plantarea de toamna. Materialul saditor este reprezentat de butasi inradacinati si fortificati. Distantele de plantare recomandate sunt de 3,5 x 3 m (952 plante/ha). In plantatiile de soc, in primii ani de la plantare, solul se mentine ca ogor negru. Necesarul de apa se suplimenteaza numai in perioadele de seceta de lunga durata.
Planta se poate conduce ca tufa usor aplatizata pe directia randului (4-6 tulpini) sau ca pom cu trunchi de 25-30 cm. Imediat dupa plantare socul se scurteaza la 30-35 cm pentru a dezvolta 3-4 tulpini principale. In primavara celui de-al doilea an se aleg 2-3 tulpini pozitionate simetric (sub forma de vas) care se scurteaza cu 1/3 din lungimea lor. Totodata, ramurile strambe si cele slab dezvoltate se indeparteaza.
In anul al III-lea se aleg 5-6 tulpini iar ramurile de schelet (ordinul I) se scurteaza cu 3-4 internoduri pentru a stimula garnisirea acestora cu cat mai multe ramuri anuale. Se urmareste aplatizarea coroanei prin orientarea tulpinilor principale in directia randurilor. Atunci cand se alege conducerea plantelor cu trunchi in anul I se scurteaza tulpina cu 20 cm mai sus decat punctul la care se proiecteaza coroana ulterior coroana se formeaza dupa acelasi principiu ca si in cazul conducerii sub forma de tufa.
Tehnologii de intretinere a plantatiilor dupa intrarea pe rod
In zonele inalte cu exces temporar de umiditate, intervalul dintre randuri se poate inierba natural pe o fasie de 2 m, iarba rezultata in urma cosirii se foloseste ca mulci pe randul de plante. De-a lungul randului de plante pe o fasie de 0,7 m de o parte si de alta a plantelor solul se mentine curat de buruieni prin prasile manuale sau mecanice sau se poate mulci.
Socul are cerinte mari fata de apa, mai ales in cursul fenofazelor de inflorire si cresterea fructelor.
In anii cu productii mari sau in anii cu accidente climatice apare necesitatea intineririi pomilor. Severitatea acestei taieri se face in functie de gradul de imbatranire prematura a pomilor si poate merge pana la lemn de 4-5 ani echilibrand coroana. Taierile de intretinere se efectueaza in acelasi moment cu cele de rodire.
Principalele boli si daunatori
Bolile socului: Ulceratia ramurilor – Nectria galigena (Bres.); Sancrul – Cytospora spp sin. Valsa spp.
Daunatorii socului: Paduchele din San Jose – Quadraspidiotus perniciosus Comst.: Sfredelitorul ramurilor – Synanthedon tipuliformis (Sesya tipuliformis) Cl. : Afidul socului – Aphis sambuci : Molia verde a mugurilor – Hedya nubiferana Harm. : Omida paroasa a dudului – Hyphantria cunea Drury.
Recoltarea fructelor
In functie de precocitatea biotipurilor, fructele de soc incep sa se matureze de la sfarsitul lunii iulie, pe toata luna august, prelungindu-se chiar si in luna septembrie.
Recoltarea se face manual prin ruperea inflorescentelor si asezarea in ladite in 2-3 straturi cu pedunculul in sus. Fructele sunt perisabile si nu sunt destinate consumului in stare proaspata, ci industriei de procesare sub forma de gemuri, dulceturi, siropuri, jeleuri, etc. De asemenea fructele de soc sunt un puternic colorant.
Sursa: Ghidul „Pomi, arbusti fructiferi, capsun – Ghid tehnic si economic”, realizat de Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru pomicultura si Societatea Nationala a Pomicultorilor din Romania.
