Suprafetele agricole tot mai reduse ii obliga pe multi fermieri sa implementeze sisteme de plantare superintensive, cu scopul de a-si maximiza productiile, cat si pentru a avea recolte de o calitate cat mai inalta. Un tanar din Bihor, impresionat de livezile cu densitati mari din strainatate, s-a gandit sa implementeze un sistem similar si in Romania. Rezultatul? Circa 11.000 de pomi de par la hectar si aproximativ 6.000 de pomi de mar pe hectar. Mai mult decat atat, fermierul sustine ca fructele sale sunt de o calitate mult mai buna fata de cele sadite in sistem clasic.

„Ideea mi-a venit dupa ce am vizitat mai multe plantatii asemanatoare in vacantele din Italia. Mi s-a parut ceva iesit din comun, inedit, de aceea mi-am si propus sa stapanesc tehnologia. Am invatat si am facut chiar cateva cursuri de specializare in domeniu, mai ales ca pomicultura superintensiva e aproape o alta ramura a pomiculturii. Am doua hectare cultivate in acest mod cu mar si par”, a declarat, pentru StiriAgricole.ro, Francesco Tommasi, proprietarul culturii superintensive din Comuna Hidiselu de Sus, judetul Bihor.

Mai exact, pomii plantati in livada tanarului din Bihor sunt de circa 10 ori mai apropiati decat se practica in mod obisnuit. De exemplu, la mar, Francesco Tommasi a utilizat o densitate de 2,8 m intre randuri si 30 centimetri intre pomi. In ceea ce priveste marul, arbustii sunt plantati la o distanta de 2,8 m intre randuri si 70 cm intre pomi.

„La par exista cam 11.000 de pomi pe hectar. Se sperie lumea cand aude asa ceva. La mar exista cam 5.000 de pomi la hectar. Datorita acestor densitati, vorbim in primul rand de o productie mai mare. Pentru aceeasi productie nu mai am nevoie de 4-5 hectare. In al doilea rand, avem si o calitate mai mare a fructelor, deoarece sunt mai putine pe fiecare ax. Fiecare sistem radicular trimite la mai putine fructe decat la altul care are mai multe”, explica Francesco Tommasi beneficiile utilizarii unui astfel de sistem.

Tanarul fermier afirma de asemenea ca in cadrul sistemului sau de plantare se poate obtine un varf de productie de circa 80 de tone la hectar. „Productia poate ajunge pana la 80 de tone, insa ce este cel mai important este ca 80 – 90% din recolta e calitate extra. Reusim sa luam cel mai mare pret pe piata de fructe proaspete. Noi vindem direct de la ferma”, ne-a mai spus Francesco Tommasi.

Chiar daca exista numeroase avantaje ale acestui sistem de plantare superintensiv, nu lipsesc insa riscurile. De exemplu, o plantatie cu o densitate de pomi atat de mare este mult mai expusa riscului de a fi atacata de boli si daunatori. „Bolile se pot dezvolta mult mai repede intr-un astfel de sistem. Daunatorii prefera densitatea mai mare decat o livada in care pomii sunt mai rari”, ne-a mai spus pomicultorul.

Livada ingrijata de Francesco Tommasi este una in care se pune accentul si pe metodele de combatere a daunatorilor prin mijloace ecologice. Cu toate acestea, plantatia nu este una bio.

„Incercam pe cat posibil sa protejam solul, de aceea utilizam o serie de produse bio pentru a ingriji plantele. De exemplu, stropim cu biostimulatori pe baza de alge marine, macerate din plante. Efectuam si stropiri, insa avem grija sa le facem doar noaptea, de la 10 seara pana dimineata, deoarece creste eficienta. In Romania am vazut ca se practica deseori ca stropirile sa fie facute la 2 dupa-amiaza, cand sunt 40 de grade Celsius afara”, ne-a mai povestit cultivatorul.

Cei care isi doresc o asemenea livada superintensiva trebuie sa scoata din buzunar aproape 35.000 de euro. Pretul include materialuls aditor, precum si un sistem de irigare prin picurare. „Ne dorim sa ne extindem si sa oferim cat mai multor fermieri interesati tehnologia de crestere pentru o asemenea livada superintensiva. Aceste plantatii consider ca sunt de viitor”, ne-a mai declarat Francesco Tommasi.

Inainte de 1989, ma multi agricultori au incercat un experiment similar cu piersicile. Atunci, cea mai mica distanta dintre pomi era insa de 50 centimetri.

Share on Facebook