Una dintre culturile de nisa, dar care atrage tot mai multi romani, datorita multiplelor posibilitati de valorificare, sunt trandafirii pentru petale.

O asemenea afacere o pot incepe inclusiv fermierii care nu dispun de suprafete prea mari de teren, avand posibilitatea de exemplu sa realizeze produse precum dulceata de trandafiri.

Cerintele fata de factorii de mediu

Cele trei specii cultivate pentru petale (Rosa rugosa , Rosa damascena si Rosa centifolia) prefera zonele cu climat racoros unde temperatura medie anuala nu depaseste 8ºC. In perioada de repaus, Rosa rugosa suporta temperaturi de -25ºC, iar Rosa centifolia rezista numai pâna la -18ºC.

Speciile de trandafir pentru petale au cerinte moderate fata de lumina, fapt pentru care pot fi cultivate cu succes pe terenurile cu expozitie nordica sau nord-estica.

Rosa rugosa suporta excesul de umniditate la fel si Rosa centifolia insa sunt sensibile la secet a prelungita din sol. Rosa rugosa valorifica solurile slab productive, improprii pentru al te specii pomicole. Rosa damascena si Rosa centifolia prefera solurile cu textura mijlocie bogate in materie organica.

Sortimentul de soiuri

In urma cercetarilor efectuate in România s-a constatat ca dintre cele 3 specii de trandafir pe ntru petale studiate, cel mai bine se preteaza specia Rosa rugosa. In acest sens s-au introdus 2 soiuri: Arges 1 si Arges 2.

Planta creste sub forma de tufa, cu numeroase tulpini multianuale pornite din zona coletului, cu inaltimea de cca. 1,5-1,7 m. Atât pe tulpinile principale, cât si pe cele secundare, soiul prezinta numerosi ghimpi mari si drepti. Tulpinile si ghimpii sunt pubescenti. Frunzele sunt usor zbârcite, glabre, de culoare verde inchis. Inflorescenta este alcatuita din 3 flori, de culoare rosie, cu petalele mari, aproape rotunde.

Trandafirul de dulceata poate fi amplasat pe terenuri cu fertilitate medie, permeabile, pe soluri plane sau cu pante mecanizabile de pâna la 15%, pe soluri ce nu sunt pretabile pentru alte specii de arbusti fructiferi.

Pregatirea terenului pentru infiintarea plantatiilor de trandafiri in functie de orografia terenului c onsta in defrisarea vegetatiei existente, nivelarea fertilizarea si aratura adânca. Pe terenurile cu panta lina pâna la 15% si pe cele deja terasate se executa o aratura adânca de 28-30 cm.

In plantatiile de trandafir pentru petale, acolo unde terenul permite ca lucrarile sa se execute mecanizat, distantele de plantare sunt de 3 m intre rânduri si 1 m intre plante pe rând. Pe terenurile foarte accidentate, unde trandafirul se cultiva cu rol antierozional distantele de plantare pot fi de 2 x1 m sau 1,5 x1m.

Epoca optima de plantare este toamna dupa caderea frunzelor. In cazul in care aceasta nu este posibila plantarea se poate face si primavara devreme imediat dupa dezghetatul terenului.

Plantarea se face in gropi 30-40 x 30-40 cm, iar in cazul in care nu s-a facut fertilizarea de baza se poate aplica o doza de 5-6 kg/planta gunoi de grajd bine fermentat la groapa de plantare. Materialul saditor este reprezentat de butasi inradacinati si fortificati. Plantele se pregatesc pentru plantat prin fasonarea (scurtarea cu 3-4 cm a radacinilor principale) si mocirlire. Plantele se introduc in groapa cu 5 cm mai adânc pentru a stimula drajonarea. Dupa plantare tulpinile se scurteaza la 4-5 muguri si se uda cu 8-10 l apa/planta.

In primii ani de la plantare, ritmul de crestere al trandafirului pentru petale este lent, astfel pentru a favoriza emiterea de drajoni este necesara mentinerea solului pe rândul de plante curat de buruieni pe o latime de 1 m prin mobilizarea repetata a solului. Intervalul dintre rânduri se lasa sa se inierbeze natural, iar dupa instalarea covorului de ierburi, in perioada de vegetatie se fac 3-4 cosiri, când iarba ajunge la 10-15 cm.

Conducerea sub forma de tufa este cea mai economica si usor de realizat ulterior, deoarece raspunde cel mai bine particularitatilor biologice ale speciei. Prin taierile de formare se urmareste obtinerea unor tufe viguroase cu un numar suficient de tulpini rezultate din drajoni si ramificarea corespunzatoare a tulpinilor care sa asigure productiile de petale. Astfel imediat dupa plantare se aleg 2-3 drajoni care se scurteaza la 50 cm, se stimuleaza astfel ramificarea acestora si obtinerea unui numar echilibrat de ramuri de diferite vârste.

Tehnologii de intretinere a plantatiilor dupa intrarea pe rod

In plantatiile pe rod, in fiecare primavara solul se lucreaza pe rândul de plante sau se erbicideaza. Intervalul dintre rânduri se mentine inierbat, executând acele asi lucrari ca si in plantatiile tinere, iar resturile vegetale rezultate din cosire se folosesc ca mulci pe rândul de plante.

Fertilizarea in plantatii se face incepând cu al doilea an de la plantare, anual se aplica o doza de 100 kg N/ha. Acesta se repartizeaza in trei doze egale: prima doza se aplica inainte de pornirea in vegetatie, a doua fractiune la interval de 1 luna iar a treia fractie dupa ce florile au legat, insa niciodata nu se va depasi data de 25 iunie, deo arece exista riscul nematurarii suficiente a lemnul.

Consumul cel mai ridicat de apa al trandafirului pentru petale este in perioada mai-iunie, când planta infloreste abundent, iar in restul perioadei de vegetatie, consumul de apa este moderat. Deficitul temporar de apa poate diminua calitatea si cantitatea productiei de petale. Irigarea culturilor de trandafir are in vedere asigurarea apei in sol pe adâncimea de 10-40 cm, adâncime la care se dezvolta in cea mai mare proportie radacinile absorbante. Se recomanda irigarea prin microaspersiune si prin picurare.

In plantatiile pe rod, incepând cu anul 5 de la plantare, când tufele sunt bine definite, prin taieri se va urmari: aerisirea interiorului tufelor; eliminarea ramurilor bolnave, rupte, uscate etc., scurtarea celor imbatrânite. Drajonii bine plasati sunt pastrati, ei asigurând regenerarea tufelor. In cazul in care materialul saditor este obtinut prin altoire in fiecare an se vor indeparta lastarii portaltoiului.

Recoltarea petalelor

Recoltarea petalelor se face manual in lazi de lemn sau carton si se depoziteaza in locuri umbrite sau in spatii racoroase prevazute cu sistem de ventilatie.

Recoltarea se executa in stadiul de boboc floral, in faza de deschidere, iar petalele se desprind impreuna cu receptac ulul. Cantitatea recoltata pe zi (8 ore de lucru) este de 20-25 kg flori. Pentru a evita pierderile se recomanda recoltarea zilnica sau la interval de 2 zile.

Share on Facebook