septembrie 16, 2021

Idei de afaceri: cum plantam si ingrijim parul pentru a avea recolte bogate

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter

Perele sunt o varianta mult mai delicoasa a merelor, prin urmare cei care vor sa inceapa o afacere agricola pot lua in calcul inclusiv acest fruct, mai ales daca doresc sa realizeze o plantatie super-intensiva, a carei recolta sa fie vanduta lanturilor mari de magazine.

Parul are cerinte fata de caldura mai mari decat marul, prunul sl visinul, reusind bine in zone cu temperaturi medii anuale de 9,5 – 11°C, cu conditia ca in perioada de vegetatie temperatura medie sa fie de 16-18°C. Temperaturile orare optime ale speciei se situeaza intre 20 si 35°C, iar cele absolute minime sunt de 10°C si maxime de 37°C (in afara intervalului temperaturilor absolute, cresterea inceteaza).

Cerintele parului fata de umiditate se situeaza dupa mar si prun, soiurile de toamna si de iarna reusind bine in zonele cu 650-900 mm precipitatii anuale, iar cele de vara in localitatile cu 500-600 mm, cu conditia ca acestea sa fie distribuite proportional cu deficitul pluviometric lunar.

Fata de lumina, parul are cerinte mai mari, comparativ cu marul, avand nevoie de expozitii insorite.

Cerintele fata de sol ale parului sunt mari. Altoit pe franc necesita soluri profunde, calde, cu textura mijlocie, suficient de afanate si revene, cu apa freatica sub adancimea de 2-2,5 m. Nu suporta solurile grele si reci. Altoit pe gutui, parul reuseste si in soluri mai subtiri, dar suficient de fertile, revene si mai calde, cu apa freatica sub 1-1,5 m adancime. Altoit pe franc, parul suporta pana la 10% calciu activ in sol, in timp ce pe gutui apar simptome de cloroza pe frunze la peste 8% calciu activ. In ceea ce priveste reactia solurilor, parul necesita un pH in jur de 7 (6,4 – 7,4).

In Romania, o mare parte a productiei de pere se obtine inca in livezile clasice, cele mai cultivate soiuri fiind: Williams si Red Bartlett, Beurré Bosc, Beurré Hardy, Conference, Curé, Passe Crassane, Comtesse de Paris, dar si soiurile romanesti Daciana, Haydeea, Monica.

Portaltoii parului

Pe plan mondial, cei mai utilizati portaltoi pentru par sunt cei generativi, proveniti din samanta (franc).

In Europa, cel mai raspandit portaltoi vegetativ este gutuiul care prezinta o serie de avantaje fata de parul franc. Este mai putin sensibil la excesul temporar de umiditate, permite intensivizarea culturii parului, imprima soiurilor altoite precocitate de rodire, productivitate, dar are si dezavantaje: rezistenta scazuta la ger, seceta si continutul solului in calcar, dar mai ales slaba compatibilitate la altoire pentru unele soiuri valoroase (Willimas, Untoasa Bosc, Favorita lui Clapp). Tipurile de gutui folosite ca portaltoi vegetativi pentru par sunt Gutuiul A, Gutuiul EMC, BA29, Adam s, Sydo, BN70. Ca portaltoi vegetativi, se folosesc pe scara mai mica si cei proveniti din specii de Pyrus, seria OHF, seria OPR, Pyrodwarf.

In Romania se folosesc cu precadere portaltoi generativi (P.F Harbuzesti, P.F. Cu miezul rosu) si portaltoi vegetativi (Gutui A, Gutui BN70).

Portaltoi generativi

P.F. Harbuzesti este folosit in special in bazinele pomicole din Moldova. Imprima soiurilor altoite o vigoare mijlocie – mare, intrare pe rod incepand cu anul IV de la plantare, productivitate ridicata si constanta. Se poate folosi ca intermediar la altoire pentru soiurile incompatibile cu gutuiul.

P.F. Cu miezul rosu este rezistent la ger, la seceta, are compatibilitate la altoire cu toate soiurile din sortimentul autohton, carora le imprima o vigoare moderata si o productivitate ridicata si constanta.

Portaltoi vegetativi

Gutuiul A imprima soiurilor altoite o vigoare moderata, precocitate de rodire si productivitate, are rezistenta la declinul parului (Pear decline phytoplasma), dar este sensibil la ger, continut ridicat de calcar in sol si la focul bacterian (Erwinia amylovora). Nu are compatibilitate la altoire cu unele soiuri valoroase de par (Williams, Dr. Jules Guyot) fiind necesara altoirea cu intermediar.

Gutuiul BN70 imprima soiurilor altoite vigoare mijlocie, precocitate de rodire, influenteaza pozitiv marimea fructelor. Nu drajoneaza in livada. Are compatibilitate buna la altoire cu soiurile Cure, Magness, Untoasa Hardy, Conference, Napoca, Aromata de Bistrita, Pasee Crassane, Abatele Fetel, Highland. Compatibilitate slaba cu gutuiul BN70 manifesta soiurile: Untoasa Bosc, Aniversare, Favorita lui Clapp, Williams, Untoasa Giffard. Usor sensibil la virusuri si la cancerul radacinilor (Agrobacterium tumefanciens).

Boli virale care pot aparea la par

Principalele boli virale care pot afecta cultura parului in Romania sunt:

Ingalbenirea nervurilor parului – Vein yellows/red mottle.

Desi este cea mai raspandita boala virotica la par, pierderile produse sunt moderate, deoarece virusul este prezent, de cele mai multe ori, in stare latenta. In acest caz, pomii infectati sunt mai sensibili la ger. Cand insa simptomele apar pe frunze, ele se manifesta prin ingalbenirea esuturilor din jurul nervurilor secundare si tertiare. La unele soiuri, in lunile de vara, apar pe frunze pete rosii. Boala se manifesta si la pomii tineri din pepiniera, uneori dand incompatibilitate la altoirea pe gutui. Transmiterea virusului are loc prin altoire.

Brazdarea tulpinii marului – Apple stem grooving capillovirus (ASGV).

La par, pierderile produse de acest virus sunt slabe, deoarece, de obicei, virusul este latent. Simptomele apar numai la soiurile sensibile unde, la locul de sudura dintre altoi si portaltaltoi, pomul se formeaza anormal dand un aspect de deformat in acest loc. Transmiterea virusului are loc prin altoire.

Strierea tulpinii marului – Apple stem pitting foveavirus (ASPV).

Boala este prezenta numai la anumite soiuri foarte sensibile. Pomii infectati prezinta usoare depresiuni in lungul tulpinii. Pe masura ce inainteaza in varsta, pomii au la baza tulpinii, pe suprafata cilindrului lemnos, crestaturi de diferite dimensiuni, care se vad cu usurinta la inlaturarea scoartei. Transmiterea virusului are loc prin altoire.

Declinul parului – Pear decline phytoplasma (PDM).

Pomii afectati prezinta un declin progresiv, care poate fi mai lent sau mai rapid, in functie de sensibilitatea plantei si de agrotehnica aplicata. Frunzele sunt verde deschis, iar spre toamna devin anormal de rosu. Primavara din muguri apar smocuri de frunze. La punctul de altoire apare o linie maronie. Boala evolueaza de regula lent insa in cazul unui atac puternic de psyle, plantele debilitate intra in declin rapid. Transmiterea phytoplasmei se face prin intermediul insectelor (psyle) si altoire.

Pietrificarea fructelor la par – Pear stony pit.

Boala se manifesta in special la pomii batrani. Sub epiderma fructelor se observa pete mici de culoare verde inchis, in dreptul carora cresterea tesutului inceteaza, ceea ce duce la aparitia unor adancituri, si apoi la deformarea acestora. In pulpa apar aglomerari ale celulelor sclerenchimatice cu pereti lignificati dand aspect de pietrificat. Fructele devin necomestibile. Transmiterea agentului patogen se face prin altoire.

Tehnologii de infiintare si intretinere pana la intrarea pe rod

La alegerea locului pentru infiintarea unei plantatii de par trebuie avute in vedere cerintele acestuia fata de factorii de mediu (temperatura, umiditatea, lumina, sol). Cerintele fata de sol ale parului fiind mari, se va evita amplasarea pe soluri cu continut ridicat de argila, reci, cu peste 10% calciu activ in sol la altoirea pe franc si peste 8% in cazul altoirii pe gutui.

Parul se recomanda sa fie amplasat in zonele cu 650-900 mm precipitatii anuale, cu conditia ca acestea sa fie distribuite proportional cu deficitul pluviometric lunar si in zone cu temperaturi medii anuale de 9,5 – 11°C si unde minima absoluta a temperaturii nu coboara sub – 25 ….-28°C. Avand cerinte ridicate fata de lumina, parul se va amplasa pe expozitii insorite.

Sisteme de cultura

In functie de vigoarea soiurilor si zona de cultura se pot infiinta: plantatii semiintensive (400- 600 pomi/ha), plantatii intensive (650-1.200 pomi/ha), cu soiuri si portaltoi de vigoare mijlocie, plantatii superintensive (peste 1.200 pomi/ha), cu pomi altoiti pe gutui cu sau fara intermediar.

Epoca cea mai potrivita pentru plantarea pomilor este, in general, toamna, asigurand astfel refacerea sistemului radicular si pornirea in vegetatie primavara mai timpuriu.

Intretinerea solului trebuie sa combine cerintele agronomice cu cele biologice. Se practica mentinerea inierbata a intervalului dintre randuri si erbicidat pe rand.

Tehnica formarii coroanelor

Alegerea formei de coroana este dependenta de particularitatile de crestere si fructificare ale soiului, de vigoarea combinatiei soi-portaltoi.

Soiurile de par altoite pe portaltoi franc, au o crestere viguroasa si realizeaza coroane mari de 10—15 m inaltime si 8—9 m in diametru. Aceleasi soiuri altoite pe portaltoi de vigoare slaba (gutui: BA 29, BN 70 etc.) manifesta o crestere moderata, formeaza coroane mici restranse, care nu depasesc inaltimea de 3-4 m. Coroana pomului in perioada de rodire poate fi, in functie de soi, piramidala (Williams, Untoasa Hardy), ingust-piramidala (Passe Crassane), larg-piramidala (Untoasa Bosc), globuloasa (Favorita lui Clapp).

Datoritã dominantei apicale mai accentuate la multe soiuri de pãr (Untoasã Hardy, Untoasa Bosc, Favorita lui Clapp), se recomandã o atentie deosebitã in ceea ce priveste mentinerea formei conice a coroanei prin tãieri mai severe in treimea superioarã a coroanei, prin eliminarea ramurilor cu pozitie verticala si prin mentinerea ramurilor cu pozitie oblicã. La unele soiuri (Untoasa precoce Morettini, Williams, etc.) dominanta apicalã este moderatã, raportul de crestere dintre ax si sarpante este mai echilibrat, iar mai rar la soiurile de tip Passe Crassane putem spune cã fenomenul lipseste. Pentru temperarea dominantei apicale, ramurile de prelungire a axului se scurteaza mai tare comparativ cu sarpantele, etajele superioare se formeaza numai dupa consolidarea celor inferioare, prelungirea axului se transfera pe o ramura laterala de vigoare mai slaba.

In general, soiurile de pãr formeazã in mod natural lastari anticipaþi pe ax. Fenomenul este mai evident la soiurile: Untoasa precoce Morettini, Untoasa Bosc, Williams, ceea ce permite formarea rapidã a coroanei si grãbirea intrãrii pomilor pe rod. La majoritatea soiurilor de pãr existã tendinta de etajare naturalã, motiv pentru care se preteazã la coroane etajate. Intre vigoare si capacitatea de ramificare, la soiurile de pãr nu existã o corelatie directã: soiurile cu vigoare mare ramificã slab (Untoasã Hardy, Untoasa Bosc), iar alte soiuri cu vigoare slabã au ramificare bunã (Williams, Passe Crassane).

Comparativ cu mãrul, pãrul atinge inãlþimi mai mari, motiv pentru care trebuie asigurate distantele de plantare care sã evite umbrirea reciprocã.

In functie de particularitatile de crestere si fructificare si de sistemul de cultura, parul se preteaza urmatoarele forme de coroana: piramida etajata si piramida neetajata pentru livezile clasice, formele aplatizate (palmeta cu bra e oblice, palmeta cu brate orizontale) pentru livezile intensive si, respectiv, coroanele conice tip fus subtire si ax vertical pentru livezile superintensive. Dintre acestea cele mai des utilizate sunt formele de coroana cu ax bine dezvoltat ca: palmeta etajata cu brate oblice, fusul subtire etc.

Tehnologii de intretinere a plantatiilor dupa intrarea pe rod

In plantatiile comerciale, intervalul dintre randuri poate fi inierbat sau lucrat. Inierbarea se face in zonele unde cantitatea de precipitatii este suficienta sau este posibila irigarea. Pe rand, solul se mobilizeaza periodic sau numai primavara , dupa care se mulceste cu iarba de pe interval. Adancimea de mobilizare a solului depinde de portaltoi: 18-20 cm altoire pe franc, 10-15 cm pe gutui.

Si specia par raspunde favorabil la fertilizarea periodica (o data la 2-3 ani) cu gunoi de grajd. In plantatiile de par, in functie de recolta scontata, continutul solului in macroelemente si diagnoza foliara, se aplica acelea si cantitati orientative de ingrasaminte chimice ca cele prezentate la cultura marului. Ca si la mar, pentru plantatiile echipate cu instalatii de irigare localizata si dozatoare de ingrasaminte solubile, prezentam in continuare o reteta orientative care contin dozele celor mai folosite ingrasaminte solubile pe plan mondial.

Tehnica irigarii plantatiilor

Consumul de apa al parului este putin mai scazut decat al marului, iar umiditatea atmosferica mare, in special in partea a doua a sezonului de vegetatie, poate favoriza dezvoltarea unor boli specifice deosebit de grave. Din acest motiv este mai putin recomandata microaspersiunea deasupra coroanei in cultura parului.

Adancimea de dezvoltare a sistemului radicular activ al parului este de 50-60 cm pentru portaltoi mai vigurosi si de 30-50 cm pentru portaltoi mai putin vigurosi, din specia gutui. Asigurarea unui potential optim al apei in sol pe aceste nivele de adancime se poate realiza cu ajutorul instalatii lor fixe de irigare prin picurare. Se folosesc de obicei picuratoare cu debite cuprinse intre 2-6 l/h, distantate intre ele in functie de textura solului si de distantele dintre pomi/rand.

Particularitati privind taierile de intretinere si fructificare

Taierea de productie se executa in functie de soi, varsta pomilor si forma de coroana folosita. Intensitatea taierilor creste odata cu varsta pomilor pe masura ce lungimea scade sub 30-40 cm, intervenindu-se prin taieri de stimulare a cresterii.

Dupa formarea coroanelor, principalul element asupra caruia se intervine este semischeletul. Intinerirea ramurilor de semischelet se realizeaza prin reductie, simplificare sau prin transferarea cresterii pe ramuri laterale tinere.

Recoltarea fructelor

Datorita perisabilitatii, soiurile de vara se recolteaza cu 7-10 zile inaintea maturitatii de consum, cand ating dimensiunile caracteristice soiului si culoarea lor devine galben-verzuie.

Soiurile de toamna se recolteaza cu cateva zile inainte de maturitatea de consum daca se valorifica imediat sau cu 8-10 zile mai devreme daca se valorifica peste 1-2 luni.

RECOMANDĂRI ȘTIRIAGRICOLE

RECOMANDĂRI ȘTIRIAGRICOLE