In unele parti ale tarii pot exista zone de turbarii, care s-au format din terenurile inmlastinite. Astfel de zone joase, nedrenate, turbarii cu vegetatie naturala sunt habitate, practic din ce in ce mai putin raspandite, care trebuie considerate ca medii de o mare importanta ecologica si stiintifica.
Asemenea zone umede conserva bogatii naturale de un interes deosebit pentru cunoasterea mediului inconjurator. In scopul protectiei si conservarii unor astfel de ecosisteme naturale sunt necesare subventii de la diferite organisme nationale si internationale, se arata in Codul de Bune Practici in Ferma, realizat de Institutul de Cercetari pentru Pedologie si Agrochimie din Bucuresti.
Daca pe teritoriul fermei sunt prezente astfel de zone, practic nedegradate sau aflate in conditii naturale sau aproape naturale trebuie protejate, conservate in aceasta stare mai ales in scopul dezvoltarii biodiversitatii si al promovarii unui mediu ambiental cat mai sanatos si atragator pentru om si diferitele vietuitoare.
In trecut, in diferite tari, inclusiv in tara noastra, suprafete considerabile din zonele umede si de turbarii originale au fost desecate pentru a fi transformate in terenuri agricole. Expertii Institutului de Cercetari pentru Pedologie si Agrochimie precizeaza ca, intr-o prima faza, pe o durata relativ scurta de timp, de cativa ani, aceste terenuri devin foarte productive, daca au fost bine drenate si fertilizate, cu deosebire pentru culturile leguminoase si radacinoase obtinandu-se productii foarte mari, dupa care devin practic neproductive, sau sunt mentinute in circuitul agricol cu investitii foarte mari, astfel incat beneficiile obtinute scad continuu.
Pentru ca drenajul sa devina eficient este necesar ca panza de apa freatica sa fie coborata. Acest fapt nu este benific si de aceea, pentru modificarea destinatiei unor astfel de zone au fost modificate conditiile naturale si regimul apelor freatice cu efecte nefavorabile neprevazute.
Scaderea nivelului freatic conduce la aparitia si intensificarea unor procese, cum sunt cele de contractie, ca urmare a intensificarii uscarii care, impreuna cu lucrarile de cultivare repetata, stimuleaza procesele de crapare, ca si pe cele de oxidare care determina reducerea grosimii stratului de turba. Aceste soluri au resurse naturale pentru o perioada limitata. Grosimea stratului organic este in scurt timp sever afectata de toate lucrarile antropice.
Pentru reducerea pierderii materiei organice trebuie ca adancimea apei freatice sa fie pastrata cat mai aproape de suprafata o perioada de timp cat mai indelungata. In unele zone atentie speciala este necesara daca sub stratul de turba se afla acizi sulfatici. Degradarea unor astfel de zone pot fi redusa doar daca se trece din nou la reinstalarea conditiilor naturale. Aceasta actiune conduce insa la reducerea drastica a productivitatii in raport cu plantele cultivate.
Viteza si intensitatea proceselor degradarii unor astfel soluri poate fi redusa doar daca terenurile sunt necultivate macar un an la diferite perioade si daca adancimea apei freatice a zonelor adiacente este mentinuta cat mai aproape de suprafata.
