Ghid de bune practici pentru terenul agricol: lucrarile de arat si grapat

Marea majoritate a agricultorilor considera ca aratura cu intoarcerea brazdei este principala lucrare a solului. Aceasta operatie tehnologica este aplicata, practic in sistemele tehnologice conventionale.

In acelasi timp, dupa aceasta lucrare principala a solului, sunt aplicate si combinate multe alte lucrari secundare, in scopul obtinerii unui pat germinativ cat mai uniform, fin si afanat, pentru realizarea conditiilor optime de germinatie, rasarire si dezvoltare a diferitelor culturi. Adesea, astfel de practici agricole sunt inlocuite partial sau in totalitate prin introducerea erbicidarii totale pentru controlul eficient al buruienilor, fiind, de regula, specifice sistemelor tehnologice conservative, se arata in Codul de Bune Practici in Ferma, realizat de Institutul de Cercetari pentru Pedologie si Agrochimie din Bucuresti.

Este bine cunoscut, ca pe solurile nisipose si prafoase in timpul ploilor exista riscul ca patul germinativ fin sa inregistreze procese negative de compactare, crustificare, favorizand pe terenurile situate in panta scurgerile de suprafata, ca urmare a reducerii capacitatii solului de a absorbi apa din precipitatii. De asemenea, traficul repetat pe solul umed determina compactarea in adancime care este dificil si costisitor de remediat.

Pentru ca astfel de fenomene sa fie evitate, trebuie respectate urmatoarele masuri:

• lucrarile trebuie efectuate doar la starea optima de umiditate, in special pe solurile solurile cu un continut ridicat de argila. De aceea, inainte de intrarea in teren trebuie efectuata verificarea continutului de apa din sol, care poate fi apreciat direct in camp prin modelarea manuala a solului, dar cel mai precis prin determinari gravimetrice ale continutului de apa;
• pe solurile nisipoase si prafoase unde exista riscul crustificarii, patul germinativ trebuie sa fie mai grosier;
• paturile germinative umede, nu se vor tasa prin tavalugire, dupa semanat, pe terenurile care prezinta risc de crustificate;
• trebuie sporit continutul de materie organica din sol, pentru a imbunatati caracteristicile tehnologice si a facilita modul de lucrare. Cresterea continutului de materie organica din sol este un proces lent, care se desfasoara pe termen relative lung, dar care poate fi realizat in timp prin utilizarea constanta a ingrasamintelor organice naturale si printr-o o rotatie corespunzatoare a culturilor in care sa fie incluse si plante care sa fie utilizate ca ingrasamant verde.
• unde se constata aparitia compactarii secundare, mai ales, dupa culturi tarzii (porumb, radacinoase) este recomandata aratura de toamna, pentru a favoriza drenajul intern al solului;
• se va verifica starea de compactare a solului si adancimea de aparitie. Acolo unde este necesar trebuie sa se efectueze subsolajul sau scarificarea la adancimea si latimea corecta, in timpul perioadelor corespunzatoare conditiilor de umiditate ceva mai redusa a solului;
• efectuarea semanatului de toamna cat mai devreme pentru asigurarea unei bune acoperiri a terenului inaintea inceperii iernii. Daca este necesar trebuie avut in vedere si aplicat un plan suplimentar de rezerva care prevede combaterea buruienilor, bolilor si daunatorilor, care pot aparea in perioada de toamna. In cazul in care se seamana grau timpuriu, in scopul reducerii costului si a favorizarii incoltirii plantelor, se vor folosii norme mai reduse de seminte. Aceasta permite protectia solului si conduce la cresterea profiturilor.

Lucrari conservative ale solului

Sistemul de lucrari conservative este recunoscut ca fiind baza agriculturii conservative. La nivel mondial agricultura conservativa este practicata pe o suprafata de peste 70 milioane ha, cea mai mare parte fiind raspandita in America Latina, Statele Unite ale Americii si Australia, si doar o mica parte, in celelalte zone ale lumii.

Cea mai importanta componenta a sistemelor conservative, ca si in cele conventionale este lucrarea solului, adica modul de afanare, de prelucrare si introducere a semintei.

Lucrarea conservativa este o expresie generala care defineste diferite modaltati, practice in managementul agricol de afanare si prelucrare a solului in vederea semanatului, in conditiile excluderii intoarcerii brazdei si mentinerii acoperite cu mulci vegetal a cel putin 30 % din suprafata, dupa semanat.

Sistemele tehnologice conservative au evolut rapid dupa perioada 1950-1960, atat pe plan international, cat si in tara noastra, in functie de posibilitatile de mecanizare odata cu cresterea capacitatii tractoarelor si a masinilor agricole, si a diversificarii echiamentelor de afanare, prelucrare a solului si semanat.

Astfel, acum expresia „lucrare conservativa”, cuprinde procedee extrem de variate, de la semanatul direct in sol neprelucrat pana la afanare adanca fara intoarcerea brazdei, intre aceste doua extreme regasindu-se numeroase variane ca: lucrari reduse, lucrari partiale sau in benzi, lucrari rotationale, lucrari rationale, lucrari in mulci vegetal, lucrari in trafic controla, lucrari in biloane.

Conditii de aplicare a lucrarii conservative la nivelul fermei

Aplicarea lucrarilor conservative, la nivelul fermei se poate face numai dupa o foarte buna cunoastere a solului si a terenului, pentru evaluarea corecta a conditiilor de pretabilitate in cadrul specificului climatic.

Lucrarile conservative nu pot fi aplicate oriunde si oricand, evaluarea pretabilitatii solului si a terenului trebuie realizata doar de unitati specializate, cu experienta in domeniu. In acest sens sunt necesare studii pedologice la nivelul fermei care pe baza criteriilor de pretabilitate (compozitie granulometrica, stare de compactitate, panta, relief, adancime a apei freatice – drenabilitate) si a domeniul de variatie a valorilor lor numerice stabilesc unde si ce fel de solutii conservative trebuie aplicate.

De asemenea, este necesara o dotare cu o anumita sistema de masini agricole care sa permita, atat afanarea si lucrare solului fara intoarcerea brazdei (cultivatoare, combinatoare, cizele, freze, sape rotative etc.), cat si semanatul, in conditii diferite decat cele din sistemele conventionale.

La aceste doua conditii, se mai adauga si o a treia, care se refera la foarte buna cunoastere a spectrului populatiilor de buruieni, a gradului anterior de infestare, mai ales cu asa numitele buruieni problema, si in acelasi timp a celor mai eficiente erbicide, care trebuie aplicate pre si post emergent, la diferite plante cultivate.

Acestei trei conditii sunt absolut necesare pentru aplicarea cu succes a lucrarilor conservative, considerate ca baza a promovarii agriculturii durabile si a in acelasi timp cea mai importanta veriga tehnologica ce poate contribui substantial, la protectia solului si altor resurse de mediu impotriva degradarii.

Mai mult decat atat, toate celelale componente ale sistemului tehnologic de cultivare a plantelor: fertilizatrea minerala si organica, ca si lucrarile de amendare, protectie plantelor irigare, trebuie adaptate la specificul lucrarilor conservative, iar acestea la randul lor trebuie selectionate in asa fel incat sa raspuda cat mai bine conditiilor locale pentru a conduce, in cel mai scurt timp la rezultate cat mai bune.

Aparitia si dezvoltarea sistemelor tehnologice de lucrare conservativa a solului a fost generata, pe de parte de intensificarea si extinderea proceselor degradarii solului si altor resurse de mediu ca urmare a practicarii sistemului de agicultura conventional, bazat pe lucrarea intensiva a solului cu intoarcerea brazdei, urmata de numeroase lucrari secudare in vederea efectuarii semanatului si apoi pentru intretinerea culturilor agricole in perioade de vegetatie, iar pe de alta de reducerea recoltelor obtinute, cresterea consumurilor energetice si scaderea beneficiilor.

Avantaje ale lucrarii conservative a solului

Aplicarea in ferma a sistemele tehnologice de lucrare conservativa a solului conduce nemijlocit la o serie de avantaje, care nu pot neglijate de niciun fermier. Dintre diferitele sisteme conservative de lucrare a solului, semanatul direct este considerat ca fiind cel mai conservativ, intrucat se apropie in cea mai mare masura de starea naturala a solului necultivat, aflat sub vegetatie ierboasa perena.

Trebuie sa precizam ca prin aceste sisteme tehnologice obiectivele majore nu sunt legate de crestere imediata a recoltei la unitatea de suprafata, ci de ameliorarea si imbunatatirea starii de fertilitate si productivitate a solului, de conservarea si de protectia starii de calitate a solului si altor resurse de mediu impotriva degradarii prin diferite procese.

Cele mai importante avantaje la aplicarea semanatului direct in miriste se refera la:

• scaderea semnificativa a riscului a riscului erozional si cresterea rezervei de apa, ca urmare a prelucrarii mecanice foarte reduse si prezentei mulciului vegetal de la suprafata, care practic o acopera in totalitate, fiind cel mai util pe solurile pretabile situate pe pante. Reducerea proceselor erozionale contribuie la scaderea riscului de poluare a apelor de suprafata din aval, care sunt afectate de procesele de transport ale particulelor de sol incarcate cu diferiti compusi chimici;
• cresterea rezervei de apa din sol, datorita reducerii evaporatei de la suprafata si cresterii spatiului microporos, reduce, in zonele cu un climat mai uscat, cerintele pentru apa de irigatie;
• imbunatatirea regimului miscarii apei si aerului in sol, ca urmare a modificarii configuratiei macroporilor;
• sporirea continutului de materie organica in stratul de la suprafata solului, imbunatatind astfel caracteristicile structurale si de lucrabilitate ale solului; contribuind la sechestrarea carbonului si altor gaze in sol, si la reducerea emisiilor asa numitelor gaze de sera;
• reducerea mineralizarii azotului organic; odata cu scaderea mineralizarii materiei organice se reduce si pierderea in atmosfera a bioxidului de carbon;
• stimularea activitatii biologice, mai ales pe cea a macro si mezofaunei;
• stimularea biodiversitatii prin noi conditii de habitat si hrana pentru diferite speci de vietuitoare si plante;
• reducerea sensibila a temperaturii si mai ales a variatiilor termice in primii 10 cm de;
• imbunatatirea, in timp, a caracteristicilor de traficabilitate si lucrabilitate ale solului din perioadele de semanat si recoltat, astfel ca, acestea se pot efectua in cadrul unui interval mai larg de umiditate, comparativ cu sistemul conventional, facilitand, de asemenea, recoltatul in climatele mai umede;
• cresterea, pe termen lung, cu cel putin o clasa a gradului de fertilitate a solului, datorita ameliorarii si imbunatatirii conditiilor sale fizice, chimice si biologice si a reducerii riscului degradarii solului prin destructurare, compactare, eroziune;
• reducerea timpilor de lucru si a necesarului de forta de munca cu aproximativ 50 %, datorita numarului extrem de redus de lucrari mecanice. Acest avantaj devine foarte util in perioadele critice, atunci cand, de ex., semanatul trebuie sa se efectueze intr-o perioada de timp foarte scurta; de asemenea, reducerea timpului de lucru face acest sistem sa fie mai flexibil, in unele conditii se pot obtine chiar doua recolte pe an;
• recolta care se obtine, frecvent este aproape egala sau mai redusa cu 5-10 % fata de cea realizata in sistemul conventional, dar in anii secetosi poate fi chiar mai mare;
• sistema de masini agricole necesara pentru efectuarea diferitelor lucrari si operatii, de la semanat la recoltat, nu este atat de complexa ca in sistemele conventionale, astfel incat, pentru fermier este mai usor de intretinut si reparat,
• sistema de masini agricole utilizata are si o sarcina pe osie mai redusa, astfel incat si presiunea exercita pe sol este mai redusa;
• reducerea destul de serioasa a consumului de carburanti, adesea, cu 40 pana la 50 %, datorita numarului extrem de redus de lucrari efectuate, nu poate fi neglijata de niciun fermier; in cultivarea porumbului si a soiei prin acest sistem reducerile de combustibil pot atinge chiar si 50-70 %;

In acest caz, fermierii isi asigura potentiale beneficii:

• Reducerea sau eliminarea unor costuri diverse.
• Incadrarea in timpul optim de semanare si in perioadele optime de incoltire si crestere a culturii.
• Protectia solului cu resturi vegetale.
• Depunerea pe sol a unui strat de materie organica care in timp va duce la imbunatatirea structurii solului si a capacitatii de drenaj a acestuia.
• Mineralizarea scazuta a azotului organic si reducerea spalarii nitratilor.
• O data cu scaderea mineralizarii materiei organice se reduce si pierderea in atmosfera a bioxidului de carbon.
• Se favorizeaza in sol dezvoltarea faunei benefice cum ar fi ramele.
• Cresc conditiile de habitat si hrana pentru pasari.