In anumite conditii, amestecarea stratului superior de sol cu cele inferioare poate contribui la imbunatatirea caracteristicilor solului mai ales a celor fizice, se arata in Codul de Bune Practici in Ferma, realizat de Institutul de Cercetari pentru Pedologie si Agrochimie din Bucuresti.

Specialistii recomanda sa se evite „dilutia” exagerata a stratului superficial cu material adus din adancime la suprafata, deoarece acesta contribuie la reducerea fertilitatii, provocand degradarea fizica.

Nu se va ara mai adanc de cel mult 30 cm 20-25 cm pe solurile nisipoase fine, pe solurile prafoase, care au continut redus de materie organica, mai ales daca subsolul este si mai sarac in material organic. Daca in aceste conditii, subsolul este arat, atunci nivelul de stabilitate al suprafetei devine chiar mai redus. In consecinta, degradarea prin eroziune eoliana si hidrica poate fi si intensificata.

Afanarea adanca, prin omogenizarea diferitelor straturi de sol, contribuie la scaderea continutului de nutrienti accesibili pentru plante, la realizarea unui pat germinativ mai grosier si la incalzirea mai lenta a solului in primavara.

Cresterea volumului de sol explorat de catre masa radiculara poate fi obtinuta nu neaparat prin aratura cu intoarcerea brazdei, ci prin lucrari de afanare adanca efectuate prin scormonire, subsolaj, scarificare.

Aratura adanca nu se aplica pe soluri subtiri, formate pe materiale afanate, supuse proceselor de alterare, cum este de ex., calcarul sedimentar. In contrast, lucrarea superficiala, incluzand si lucrarile de conservare a solului, poate contribui la imbunatatirea starii structurale, la conservarea nutrientilor in straturile din partea superioara a profilului de sol, la cresterea gradului lor de accesibilitate.

Pajistile care sunt situate pe soluri cu textura fina, cu drenaj intern defectuos, au o structura bine dezvoltata cu microagregate doar in stratul superficial cu o grosime de numai cativa centimetri.

Aceste pajisti trebuie reinsamantate doar in conditii speciale. Aplicarea araturii pe astfel de soluri nu face decat sa contribuie la reducerea continutului de materie organica, la distrugerea drenajului natural si astfel la cresterea riscului de degradare antropica de catre masinile agricole si animale. In acest mod, managementul unor astfel de soluri va fi si mai dificil de realizat in anii urmatori.

 Daca, totusi, este necesara o reinsamantare a acestor terenuri, atunci aceasta se va aplica la suprafata sau se vor utiliza tehnici de lucrare care sa afecteze doar un strat superficial de sol.

Solul trebuie deranjat cat mai putin posibil atunci cand sunt scosi din livezile pe rod unii pomi fructiferi, atunci cand puietul este recoltat din pepiniere, atunci cand terenul agricol este curatat de arbori, arbusti.

Toate lucrarile mecanizate trebuie aplicate atunci cand nu exista riscul de compactare a solului, adica atunci cand continutul de apa din sol este redus, fiind in zona valorilor de traficabilitate.

Mobilizarea solului in apropierea sistemului radicular trebuie sa fie minima.

 In anumite cazuri materialele lemnoase mai subtiri: radacini, cioate, arbusti, pot fi tocate de masini speciale cu discuri puternice si lasate in sol pentru a fi supuse proceselor de descompunere, de degradare.

Pentru a aplica cele mai bune solutii tehnice in contextul conditiilor locale este necesara asistenta tehnica de specialitate.

Mare parte din zestrea arheologica este protejata de catre sol. Acesta bogatie poate fi insa deranjata, chiar degradata sau distrusa prin lucrari de afanare adanca, desfunadare, drenaj, lucrari de plantare si scoatere a pomilor, arbustilor, gardurilor vii.

Aceste zone trebuie protejate prin legi special. Inainte de a incepe o noua lucrare este necesar sa se intocmeasca un studiu documentar. Informatii suplimentare pot fi culese si din publicatiile institutiilor abilitate in domeniul arheologiei, istoriei etc.

Nu toate vestigiile arhelogice sunt protejate prin lege, desi pot avea o mare importanta istorica. Daca ar fi posibil toate siturile arheologice ar trebui protejate si conservate. Daca pe terenurile noastre agricole se afla astfel de vestigii este necesar sa fie contactate autoritatile si institutele de specialitate.

Share on Facebook