Pastrarea permanent acoperita a suprafetei solurilor cultivate cu vegetatie este una dintre cele mai importante si practice masuri, fiind la indemana oricarui fermier, in lupta impotriva unor procese ale degradarii solului prin destructurare, crustificare, eroziune, pierdere a stratului fertil, a nutrientilor si a materiei organice, se arata in Codul de Bune Practici in Ferma, realizat de Institutul de Cercetari pentru Pedologie si Agrochimie din Bucuresti.

Solul este cel mai sensibil la destructurare si la producerea eroziunii, in perioada de toamna – iarna, daca este neacoperit sau este slab acoperit cu vegetatie sau mulci, mai ales in cazul caderilor de precipitatii sub forma de ploi.

Astfel, solul rapid saturat cu apa este incapabil de a mai drena apa in exces, fiind supus inevitabil riscului spalarii rapide a stratului fertil ca urmare a scurgerilor de suprafata prin santuri si fagase. Pe langa consecintele negative asupra viitoarelor culturi agricole provoaca depunerea sedimentelor in canale, pe drumuri si in apele de suprafata.

Prasitoarele, ca: porumbul, cartofii, legumele etc., cultivate pe soluri vulnerabile reprezinta un risc suplimentar care conduce la cresterea vulnerabilitatii solurilor la degradare prin destructurare si eroziune.

Practica a demonstrat ca valoarea unui teren agricol poate fi mentinuta prin utilizarea culturilor agricole de acoperire. Acestea vor utiliza mult mai eficient nitratii din sol care altfel vor fi spalati si transportati in masele de apa in timpul iernii.

Cele mai importante avantaje ale pastrarii acoperite a suprafetei solului se refera la:

  • cresterea nivelului de protectie a solului si indirect a altor resurse de mediu si implicit a beneficiilor;
  • imbunatatirea starii solului in ansamblul sau;
  • evitarea diferitelor costurilor asociate cu lucrarile privind decolmatarea si drenarea santurilor si a drumurilor;
  • protectia si imbunatatirea altor resurse de mediu, cum sunt apele de suprafata;
  • asigura un habitat important pentru dezvoltarea si conservarea biodiversitatii.

Masurile strict necesare care trebuie aplicate se refera la:

  • stabilirea corecta, in asolament, in timp si spatiu, in functie de conditiile specific locale, a culturilor acoperitoare sau protectoare;
  • identificarea terenurilor vulnerabile la destructurare si procese erozionale, mai ales a celor situate pe pante si pastrarea lor acoperita
  • includerea culturilor protectoare pe intregul ciclu de rotatie a culturilor;

Culturi agricole protectoare

De-a lungul unui ciclu de rotatie a culturilor, buna acoperirea a terenului asigura o protectie importanta impotriva proceselor erozionale ale solului. Terenurile arabile cu suprafetele neacoperite sau partial acoperite prezinta vizibil efecte ale degradarii solului la suprafata prin destructurare, crustificare si eroziune, mai ales pe terenurile situate in panta.

Apele de suprafata in care ajung particulele de sol incarcate cu diferiti nutrienti prezinta valori ale indicatorilor respectivi, care depasesc cu mult limita admisibila la compusii de azot si fosfor.

Fiecare fermier are obligatia, dar, in acelasi timp si interesul de a efectua, in teren, diferite observatii si masuratori pentru aprecierea starii solului, a apelor de suprafata, a gradului de colmatare, etc., si sa ia masurile care se impun pentru ameliorarea si evitarea intensificarii si extinderii degradarii solului prin destructurare si eroziune mai ales pe solurile cu un grad ridicat de vulnerabilitate situate pe pante, aflate in folosinta la arabil.

Observatii efectuate in teren de fermier pentru evaluarea:

  • starii de tasare a solului;
  • gradului de colmatare a apelor din vecinatatea terenurilor agricole, a santurilor si a canalelor de drenare;
  • prezenta santurilor si fagaselor formate la suprafata terenurilor agricole.

Aceste observatii permit fiecarui fermier sa aprecieze daca apar procese negative, care pot avea consecinte foarte nefavorabile, atat asupra veniturilor sale, cat si pentru calitatea mediului ambiant, prin:

  • reducerea calitatii solului si implicit a capacitatii sale productive;
  • pierderi de seminte, material saditor, fertilizanti, pesticide;
  • scaderea veniturilor prin obligativitatea si/sau necesitatea efectuarii unor lucrari suplimentare de prelucrare a solului;
  • aparitia altor efevcte nedorite in ferma cum ar fi: inundarea si colmatarea drumurilor de acces si afectarea proprietatii;
  • poluarea apelor de suprafata si subterane.

Inspectarea terenurilor agricole, in timpul si dupa ploile puternice sau de lunga durata, pentru a observa starea solului reprezinta o regula de baza, care trebuie sa intre in activitatea curenta a fiecarui fermier. In acest fel se pot identifica, in timp scurt procesele negative ale degradarii solului si lua masurile coresunzatoare.

Atunci cand fermierul constata ca degradarea solului prin diferite procese s-a intensificat si extins, tinzand sa afecteze extrem de grav starea sa de fertilitate si productivitate trebuie sa apeleze la institutii abilitate pentru evaluarea riguroasa a fenomelor si proceselor respective si elaborarea impreuna a pachetelor de solutii si masuri necesare.

Pentru protejarea solurilor impotriva eroziunii fiecare fermier va avea in vedere realizarea si dezvoltarea unui plan pentru identificarea si reducerea riscurilor de spalare a solurilor. Ca parte a acestui plan se va utiliza o succesiune si o rotatie optima a culturilor pentru a asigura pe toata perioada anului o acoperire cat mai eficienta a suprafetei solului agricol.

Conditii pentru folosirea culturilor protectoare pe soluri susceptibile la eroziune:

  • pe solurile cu riscridicat, care au fost semanate cu cereale de toamna, dupa recoltare, se va efectua reinsamantarea destul de timpuriu cu ierburi (nu mai tarziu de mijlocul /sfarsitul lui septembrie) pentru a asigura o acoperire de minimum 25% a suprafetei solului inainte de sosirea posibilei ierni timpurii;
  • dupa recoltarea tarzie a culturilor de radacinoase sunt preferate culturile de primavara in locul cerealelor de toamna, daca se poate realiza in timp optim o lucrare aratura pentru a indeparta fagasele si compactarea suprafetei si pentru a creste capacitatea de absorbtie si drenare a solului;
  • dupa recoltarea cerealelor, terenul nearat ramas miriste peste iarna poate asigura un anumit grad de protectie a solului si in acelasi timp o sursa de hrana de mare ajutor pentru diferite vietuitoare. Daca se seamana rapita pentru ulei dupa cultura de cereale solul poate fi de asemenea prelucrat primavara.
  • diferite plante perene, ca specii de trifoi si lolium pot fi cultivate dupa culturi de primavara, impreuna cu alte culturi de toamna, de ex., sub grau, asa numitele culturi ascunse;
  • in general, dupa recoltarea oricarei culturi se va avea in vedere instalarea altor culturi timpurii de acoperire, cum ar fi: secara sau alte plante furajere, acolo unde solurile prezinta risc ridicat la degradare, si ar ramane descoperite in perioada de ierna;
  • pe soluri cu textura grosiera, atunci cand se infiinteaza cultura sfeclei de zahar, se poate avea in vedere, dupa cereale sau dupa o cultura de acoperire, care a fost in prealabil tocata si imprastiata uniform la suprafata solului (de ex. secara), semanatul intr-un pat germinativ pregatit doar prin lucrari reduse. Patul germinativ mai grosier poate contribui la prevenirea eroziunii solului cultivat cu sfecla de zahar in perioda aprilie-iunie, atunci cand cultura de acoperire nu este bine dezvoltata.
  • daca se vor cultiva cartofi si diferite legume suprafata solului trebuie protejata prin culturi de protectoare pana la pregatirea solului pentru plantare;
  • la infiintarea culturii de porumb se poate avea in vedere cultura ascunsa de lolium. Diferite specii de lolium sunt rezistente la atrazin, utilizat ca erbicid in combaterea buruienilor. Alternativ se poate infiinta si o cultura de acoperire pentru perioada de iarna dupa recoltarea plantei premergatoare.
  • in zonele vulnerabile este necesara introducerea unei culturi de ierburi perene in cadrul ciclului de rotatie a culturilor. Alte masuri de protectie includ: evitarea lucrarii intense a solului, mai ales cand solul este prea umed pentru a fi prelucrat. Adesea este necesara stabilirea unui sistem conservativ de prelucrare redusa a solului pentru pastra la suprafata solului resturile vegetale ale culturilor;
  • de asemenea, se va avea in vedere plantarea gardurilor vii si a infiintarii zonelor de tampon inierbate pentru limitarea scurgerilor de suprafata;
  • reducerea impactului scurgerilor de suprafata asupra canalelor de drenaj;
  • unde eroziunea este severa, pe terenuri in panta, se va avea in vedere scoaterea solului de la arabil, chiar de la agricol si trecerea sa la o noua destinatie.

Iarba, garduri vii, arbori si arbusti

Agricultura moderna beneficiaza de tehnologii moderne de cultivare a plantelor si de masini si utilaje agricole performante, ceea ce face posibil ca o gama foarte larga de terenuri situate pe pante cu grad mare de inclinare sa fie utilizate ca terenuri agricole si cultivate rentabil.

Inevitabil, o data cu cresterea suprafetelor exploatatiilor agricole se produce si pierderea unor valoroase habitate naturale care includ si vegetatia specific terenurilor in panta. Inlaturarea vegetatiei, prin defrisarea terenurilor situate pe pante lungi si mai inclinate, pentru a le transforma in terenuri agricole, conduce la cresterea riscului aparitiei eroziunii, a scurgerilor de suprafata si a poluarii apelor de suprafata.

In aceasta situatie efectuarea lucrarilor agricole pe curbele de nivel nu mai este suficienta pentru a stopa fenomenele atat de nefavorabile, daca nu se iau si alte masuri, care privesc instalarea terenurile si benzilor inierbate, a gardurilor vii, a arborilor si arbustilor, trecerea la lucrari de impadurire.

Ierburile si alte tipuri de vegetatie permanenta, reprezinta in acelasi timp, filtre naturale pentru reducerea chiar stoparea imbogatirii apelor de suprafata cu nutrienti si pesticide datorita scurgerilor de suprafata.

Experienta practica a demonstrat ca plantarea vegetatiei prmanente pe terenurile fermelor cu probleme serioase si frecvente de eroziune, nu numai ca protejeaza eficient terenurile vulnerabile precum luncile, vaile lungi sau abrupte sau vaile naturale de drenare, dar aduc si alte beneficii.

Prin imbinarea corecta a acoperirii terenurilor cu plante agricole, ierburi petrene si alte tipuri de vegetatie, procesele erozionale sunt pastrate sub control, si productia obtinuta poate fi mentinuta rentabila.

Principalele beneficii care pot fi obtinute de fermier se refera la urmatoarele:

  • conservarea starii de fertilitate a solului si a potentialului sau productiv, si in acelasi timp reducerea deprecierii culturilor agricole;
  • pastrarea calitatii apelor de suprafata;
  • reducerea costurile suplimentare ce apar din lucrari necesare pentru inlaturarea efctelor negative ale inundarii si colmatarii santurilor, canalelor, drenurilor si a drumurilor de acces;
  • sporeste biodiversitatea, protectia faunei si florei salbatice;
  • creste valoarea naturala si peisagistica a zonei contribuind la creerea unui mediu ambiental prietenos.

Vegetatie permanenta

Utilizarea vegetatiei naturale poate fi mult mai economica in anumite zone ale fermei, in scopul reducerii scurgerilor de suprafata dar si pentru ameliorarea si imbunatatirea peisajului, ca o alternativa viabila la culturle agricole.

Aceasta solutie este benefica in urmatoarele situatii:

  • pe pante cu inclinatii >110  care sunt dificil de lucrat cu masini agricole obisnuite;
  • pe soluri foarte grele si umede cu risc ridicat al degradarii prin diferite procese, datorita aplicarii intense a lucrarilor agricole si chiar improprii pentru acestea;
  • fiind necesare cheltuieli suplimentare care duc la ineficienta economica;
  • pe pante lungi si foarte lungi;
  • pe vai si cai naturale de drenaj care sunt supuse eroziunii de adancime;
  • pe mari suprafete de teren destinate folosintei agricole numai prin aplicarea de benzi inierbate permanent, garduri vii. De aceea, este deosebit de utila, o harta a intregii ferme pentru a stabilii zonele pe care vegetatia naturala, neagricola poate fi introdusa pentru protejarea solulului.

Schimbarea utilizarii terenurilor agricole in special la terenurile supuse puternic eroziunii face obiectul sistemelor si schemelor de plati compensatorii, care sunt aplicate si in Uniunea Europeana.

Ierburi permanente

Infiintarea zonelor permanent inierbate pe terase, limite ale terenurilor agricole sau pe terenurile agricole vulnerabile supuse conversiei, ofera fermierilor posibilitatea btinerii unor importante compensatii la care se adauga si alte avantaje economice care decurg din imbunataairea valorii peisagistice si a diversificarii si reabilitarii florei si faunei salbatice, impreuna cu imbunatatirea generala a conditiilor ambientale.

Actiunile pe care le poate desfasura un bun fermier, care este interesat de reabilitarea conditiilor de mediu din zona in care se afla ferma sa, dar si de beneficiile evidente de care va beneficia se refera la urmatoarele:

  • schimbarea destinatiei terenurilor situate pe pante abrupte precum si a celor puternic afectate de eroziune, in terenuri permanent inierbate (pajisti, fanete).
  • infiintarea benzilor permanent inierbate cu plante perene, situate la marginea terenurilor agricole si pe haturi, permite incetinirea si filtrarea scurgerilor;
  • infiintarea de pajisti permanente, care reduc scurgerile de suprafata si capteaza sedimentele, in zonele care constituie cai naturale de drenare, unde scurgerile se colecteazaa pe vai. In aceste zone dupa infiintarea pajistilor este necesara verificarea periodica daca ierburile perene s-au fixat, daca se refac inainte de inundarile ce apar in perioadele de drenaj natural;
  • infiintarea de benzi permanente inierbate sau plantate cu arbori si arbusti, care vor actiona ca filtre naturale, de-alungul terenurilor agricole adiacente cursurilor de apa, pe o latime de cel putin 2 metri.

Garduri vii

Restabilirea sau infiintarea gardurilor vii in combinatie cu zonele permanent inierbate si impaduririte ii scopul delimitarii zonelor vulnerabile ale terenurilor arabile si reducerii lungimii pantelor, constituie o actiune necesara si obligatorie pentru oricare fermier care se confrunta cu problemele aparute an urma eroziunii si degradarii solului.

Gardurile vii vor fi aliniate de-alungul contururilor si asociate santurilor, canalelor sau digurilor pentru o eficienta maxima in lupta cu scurgerile de suprafata si eroziunea.

Actiunile cele mai iportante se refera:

  • protejarea gardurilor vii naturale in zonele prestabilite ca fiind vulnerabile la degradare, iar acolo unde acestea au fost desfiintate sau au fost afectate, vor fi luate masurile de reinfiintare si reabilitare a vegetatiei permanente.
  • plantarea de garduri vii transversale, in special pe pantele lungi, in scopul reducerii fortei si intensitatii scurgerilor de suprafata;
  • in cazul replantarilor este necear sa fie utilizate specii naturale specifice zonei.

Impaduriri

Pe pantele lungi, unde solul este puternic vulnerabil la eroziune si scurgeri de suprafata, restabilirea sau infiintarea benzilor tampon impadurite se va face, de asemenea, in completare cu zonele inierbate permanent si gardurile vii. Si in acest caz fermierii pot beneficia de plati compensatorii si asistenta tehnica. Aceste zone impadurite, bine intretinute pot deveni importante surse de venituri.

Actiunile pe care trebuie sa le desfasoare fermierul in aceasta situatie se refera la:

  • plantarea zonelor impadurite de protectie pe marginea terenurilor arabile vulnerabile si intretinerea acestora;
  • planificarea plantarii arborilor pe pantele lungi, pentru a reduce lungimea lor;
  • materialul saditor se va constitui din specii corespunzatoare de arbori si arbusti, cum ar fi: salcamul, rachita, mai ales in coridoarele constituite ca benzi tampon de-a lungul raurilor si pe terasele construite in scopul protectiei impotriva eroziunii;
  • pasunatul si accesul septelului va fi restrictionat, si in acest scop se impune ingradirea zonelor impadurite precum si a celor nou infiintate.
  • fermierii trebuie sa solicite sprijinul altor specialisti si sa apeleze la schemele de plati compensatorii in cazul in care infiinteaza sau reabiliteazi benzi tampon, pajisti, garduri vii si zone impadurite.
Share on Facebook