In mod normal, eroziunea eoliana afecteaza cu precadere solurile nisipoase, turboase, prafoase mai ales daca nu sunt acoperite cu vegetatie. Perdelelel forestiere sau aplicarea altor tehnici simple va pot pune la adapost terenul de furia vantului.
Solurile arabile dupa semanat pana la rasarire si la realizarea unui covor vegetal incheiat, de regula in sistemele tehnologice conventionale, nu sunt acoperite cu vegetatie, nu sunt protejate, fiind expuse la actiunea directa a diferitilor factori de risc. Daca solurile sunt predispuse la eroziune si sunt cultivate, atunci sunt necesare masuri de control, de protectie. Pe terenurile cele mai vulnerabile unele culturi agricole, mai ales prasitoarele, vor fi evitate.
Procesul erozional eolian poate fi redus prin micsorarea vitezei vantului la suprafata solului, marind stabilitatea suprafetei solului si imobilizand (fixand) particulele de sol in agregate structurale stabile.
Masuri curente pentru controlul eroziunii eoliene
Pentru protectia solului impotriva eroziunii eoliene, ca si pentru protectia culturilor agricole sunt necesare perdele de protectie, pomi cultivati in randuri sau garduri vii. Perdelele de protectie conduc la reducerea vitezei vantului cu pana la 30–50%. Cu cat distanta dintre perdeaua de protectie si terenul protejat este mai mare cu atat sunt mai eficiente. Se recomanda, insa, ca aceasta distanta sa nu fie mai mare de 20 de ori inaltimea perdelei de protectie.
Eficienta perdelei de protectie depinde, de asemenea, de directia curentilor de aer, a vantului dominant. Informatii utile privind frecventa, directia vanturilor ce contribuie la declansarea si intensificarea acestui proces negativ pot fi obtinute de la serviciile meteorologice locale si apoi se poate decide unde se vor amplasa aceste cordoane sau perdele de protectie.
Perdelele de protectie, de asemenea, au rol pozitiv important in mentinerea si dezvoltarea unui mediu sanatos pentru animalele salbatice si astfel de incurajare a biodiversitatii.
Culturile cerealiere de toamna, cum sunt: graul, secara, orzul sau, dintre plantele tehnice mustarul, pot fi, de asemenea, folosite ca plante protectoare in special pentru perioada de iarna. Cultivarea de material saditor (pepiniera) intercalat cu plante de primavara contribuie, atat la protectia solului, cat si a culturilor de primavara.
Unele culturi de toamna, numite si de protectie, pot fi incorporate primavara in sol printr-o lucrare superficiala sau uneori tratate chimic inainte de semanatul culturii de primavara. Acest sistem este benefic in special pentru solurile nisipoase irigate sau pentru acele soluri cu textura prafoasa, sarace si in materie organica si care au un grad ridicat de vulnerabilitate fata de procesele de destructurare, adica de reducere si/sau pierdere a stabilitatii agregatelor structurale la actiunea agresiva a apei, mai ales cand sunt intens lucrate pentru pregatirea patului germinativ.
Procesele erozionale eoliene, acele „furtuni de praf” au consecinte negative directe nu numai asupra solului, dar si altor componente ale mediului ambiental, afectand vegetatia, apele de suprafata prin depunerea particulelor de praf, si nu in ultima instanta viata oamenilor si altor vietuitoare.
Pe solurile turboase, si acestea adesea afectate de eroziunea eoliana, semanatul mecanizat al paioaselor in benzi poate constitui o masura fezabila de protectie pentru culturile leguminoase care sunt semanate primavara timpuriu.
Amendarea cu material argilos ca masura ameliorativa pentru cresterea continutului de argila a solurilor turboase nisipoase, constituie adesea o masura posibila si de lunga durata pentru protectia solului impotriva eroziunii eoliene, desi este destul de greoaie si costisitoare. Aceasta tehnica devine practica si economica doar daca materialul necesar pentru amendare este cat mai aproape de zona solurilor ce urmeaza a fi amendate. Sunt necesare de la 300 la 1000 t/ha de material argilos pentru stabilizarea suprafetei unor astfel de soluri.
Continutul de argila al solurilor nisipoase in stratul superior trebuie sa ajunga la 8–10 % pentru a fi eficient. Materialul argilos se lasa la suprafata o perioada relativ indelungata pentru a fi expus actiunii factorilor si proceselor naturale, mai ales, actiunii proceselor naturale de inghet-dezghet, umezire-uscare, inainte de a fi pregatit pentru semanat. Daca dupa aplicarea materialului argilos solul este imediat prelucrat efectele benefice sunt reduse, practic sunt pierdute, in special daca este arat adanc.
O masura destul de eficienta pentru controlul eroziunii eoliene o constituie aplicarea mulciului vegetal, la suprafata patului germinativ imediat dupa semanat, in cantitate de 5–15 tone/hectar. Gunoiul de grajd, resturile vegetale de la fabricile de zahar, namolurile de canalizare compostate sau partial compostate sunt materiale corespunzatoare, care pot fi utilizate ca mulci. De asemenea, produsele reziduale compostate care provin de la fabricile de celuloza si hartie pot fi utilizate ca mulci.
Atunci cand se foloseste namolul de canalizare, dar si alte reziduuri, este absolut necesar sa fie respectate prevederile legislatiei nationale si internationale in vigoare si restrictiile privind protectia apelor subterane.
Daca mulciul aplicat la suprafata este deranjat prin aplicarea ulterioara a diferitelor lucrari agricole atunci efectul benefic este redus foarte mult sau chiar pierdut.
Stabilizatorii sintetici, cum sunt emulsiile comerciale VAMA, PAM etc., pulverizati pe suprafata solurilor nisipoase dupa semanat, determina un efect pozitiv temporar de protectie pentru culturile valoroase. In folosirea acestor conditionatori este necesara asistenta tehnica din partea specialistilor in domeniu.
Alegerea cat mai atenta a practicilor agricole constituie o metoda eficienta pentru controlul eroziunii pe solurile nisipoase. Prin utilizarea sistemelor de lucrare conventionala, adica de afanare a solului prin aratura cu intoarcerea brazdei, un control eficient asupra eroziunii de suprafata se poate obtine numai daca in stratul superficial este suficient de multa argila si praf.
Odata cu semanatul este recomandata si tavalugirea, intr-o singura trecere, pe directia curbelor de nivel si pana la rasarire sa nu se mai aplice nici o alta lucrare.
Pentru a avea o suprafata suficient de stabila la tavalugire este necesar ca solul sa corespunda din punct de vedere a starii de umiditate.
Pastrarea miristii pana la semanatul culturii urmatoare, ca si practicarea sistemului conservativ, fara lucrare sau semanat direct, mai ales, in cazul culturilor de primavara, contribuie la protectia solului impotriva eroziunii eoliene. Aceasta tehnica a fost elaborata in SUA inca din anii ’60, in special pentru conservarea apei din solurile situate in panta, apoi a fost extinsa si la imbunatatirea si conservarea starii de calitate a solului. Rezultatele obtinute si in tara noastra au confirmat efectele benefice ale unei astfel de tehnologii, care se poate aplica in conditii specifice.
Este absolut necesar sa se urmareasca cu atentie, mai ales pe terenurile in panta, daca solul devine prea compact la suprafata, conducand la cresterea scurgerilor si intensificarea eroziunii hidrice.
Pentru asigurarea cresterii normale a covorului vegetal, acolo unde este cazul, compactarea de suprafata va fi ameliorata prin efectuarea lucrarilor de afanare.
Sursa: Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie si Protectia Mediului
(ICPA-Bucuresti)
