Eroziunea solului consta in pierderea particulelor de sol prin actiunea apei si vantului.

Riscul erozional trebuie minimalizat printr-un management adecvat. Adancimea de inradacinare si cantitatea de apa accesibila pentru plante se reduce. Aceste procese sunt si mai intense pe solurile subtiri unde roca este mai aproape de suprafata.

Intensificarea eroziunii conduce la pierderea treptata a stratului superficial de sol, a particulelor fine de sol bogate in nutrienti la reducerea fertilitatii solului. Eroziunea contribuie la cresterea riscului fata de inundatii prin intensificarea scurgerilor, blocarea drenurilor si canalelor de drenaj.

Protectia solului impotriva eroziunii se poate realiza prin culturi agricole si prin tehnologii agriculturale specifice:

• Cunoasterea plantelor cultivate, in functie de nivelul de protectie pe care-l ofera solului, acestea fiind clasificate in urmatoarele categorii:

a) foarte bune protectoare – gramine (specii de Lolium si Dactylis) si leguminoase perene (lucerna, trifoi, ghizdei);

b) bune protectoare – cereale paioase (grau, orz, ovaz, mei, iarba de Sudan etc.);

c) mediu protectoare – leguminoase anuale (mazare, mazariche, soia, lupin, fasole);

d) slab protectoare – culturi prasitoare (porumb, floarea soarelui, cartofi, sfecla de zahar, dovlecei, vita de vie etc.);

• Pe terenurile cu pante de peste 10% se aplica sistemul de culturi in fasii cu benzi inierbate, a caror latime variaza in functie de panta:

a) panta de 5% – 10% – latime a fasiei de 60-150 m;

b) panta de 10% – 15% – latime a fasiei de 30-60 m;

c) panta de 15% – 20% – latime a fasiei de 20-30 m;

d) panta de peste 25% – latime a fasiei de 20 m.

• In zone secetoase, cu pante de peste 15%, lungi si uniforme si cu soluri avand textura medie se realizeaza valuri de pamant la diferite distante, iar pe pante de peste 20% se construiesc agroterase.

• Pentru ameliorarea solului si refacerea stratului de humus, se va aduce un aport de ingrasaminte organice, resturi vegetale, ingrasaminte verzi. Si in acest caz, practicarea culturilor ascunse este foarte utila.

• Pe solurile supuse eroziunii si pe cele vulnerabile se va evita dezmiristirea cu grape cu discuri si cu masini de frezat solul.

• Pe terenurile situate in panta, atunci cand nu este posibila inierbarea permanenta, se poate practica cultura in fasii alternate de plante bune si foarte bune protectoare cu benzi inierbate, pe lungimea curbelor de nivel. Terenul va fi protejat prin valuri de pamant, agroterase, banchete netede sau garduri de nuiele.

• Terenurile agricole supuse eroziunii eoliene vor fi protejate de perdele forestiere si garduri vii, in scopul limitarii transportului particulelor de sol si a depunerii acestora ca sedimente in ape.

• O practica extrem de daunatoare o constituie taierea padurilor si defrisarile precum si ararea pasunilor permanente si a fanetelor. Inevitabil, aceste terenuri vor pierde azotul din sol si se vor degrada rapid.

In scopul prevenirii si combaterii eroziunii solului pe terenurile arabile inclinate, sunt recomandate urmatoarele masuri:

  • executare a lucrarilor si semanatul culturilor prasitoare pe curbele de nivel;
  • folosire a gunoiului de grajd bine fermentat si a ingrasamintelor verzi;
  • practicare pe curbele de nivel de culturi in fasii cu latimi in functie de panta;
  • practicare de culturi in fasii, intercalate cu benzi inierbate permanent, orientate pe curbele de nivel sau cu o abatere de 3 – 5%;
  • practicare de asolamente speciale cu plante protectoare impotriva eroziunii;
  • infiintare a plantatiilor antierozionale sub forma de perdele de 10 – 15 m latime, orientate pe curbele de nivel, la pante de 20 – 25%;
  • efectuare a lucrarilor adecvate de imbunatatiri funciare.

In scopul prevenirii si combaterii eroziunii solului in plantatiile viticole, sunt recomandate urmatoarele masuri:

  • orientarea randurilor de vie pe curbele de nivel si executarea lucrarilor agrotehnice de intretinere in acelasi sens;
  • executarea de biloane pentru retinerea apei pe versanti cu panta lina si uniforma;
  • executarea de biloane inclinate pentru dispersarea si evacuarea apei;
  • realizarea benzilor inierbate pe versanti cu pante uniforme;
  • realizarea de canale de coasta de nivel sau inclinate, cu debusee naturale sau artificiale de evacuare a apelor, in functie de panta si tipul solului;
  • infiintare a unor benzi de arbusti fructiferi pe panta din amonte a drumurilor orientate pe curbele de nivel;
  • relizare, prin desfundare a terenului, pe pante de peste 25%, a teraselor cu platforma orizontala, consolidate prin inierbare sau cu brazde de iarba;
  • realizarea de terase cu platforma orizontala sau inclinata, cu taluze consolidate cu ziduri din piatra.

In scopul prevenirii si combaterii eroziunii solului in plantatiile de pomicole, se recomanda:

  • orientarea randurilor de pomi pe curbele de nivel si executarea araturilor pe aceasta directie;
  • in plantatii tinere, in zonele umede si acolo unde exista soluri mai fertile, se vor intercala intre randurile de pomi culturi de plante bune si foarte bune protectoare;
  • realizarea de benzi inierbate pe versantii cu pante uniforme, la distante diferite, in functie de panta;
  • inierbarea intregii suprafete, cu realizarea lucrarilor solului doar in jurul pomilor;
  • realizarea canalelor de coasta pentru evacuarea apelor, de la pante de peste 10%, in regiunile umede;
  • executarea manual sau mecanic de terase continue cu platforma orizontala;
  • in cazul terenurilor framantate cu soluri grele si pante de peste 15%, precum si cele usoare sau mijlocii si inclinate, se vor realiza terase individuale orizontale.

Sursa: Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie si Protectia Mediului (ICPA-Bucuresti)

Share on Facebook