Solul este bunul de baza fermierului. Cunoasterea tipurilor de sol din cadrul fermei, alaturi de aplicarea bunelor practici de pregatire si cultivare a terenurilor agricole, conduc atat la cresterea cantitativa si calitativa a productiei agricole, cat si la reducerea riscurilor degradarii solului prin diferite procese de scurgere si eroziune.

Oricare tip de sol este vulnerabil la degradarea structurii sale. Lipsa unei planificari a activitatilor sau lucrarile excesive pot duce la tasarea sau compactarea solului. Aceste procese pot impiedica rasarirea plantelor, prin degradarea spatiului poros, a conditiilor de aeratie si aprovizionare cu apa, necesare dezvoltarii masei radiculare. De asemenea, compactarea solurilor favorizeaza procesele de scurgere de suprafata, prin reducerea permeabilitatii solului la apa, a infiltrarii apei in sol. Intensificarea scurgerilor de suprafata provoaca eroziunea solului, poluarea cursurilor de apa, reducerea biomasei.

Riscul spalarii de suprafata si a eroziunii solului este amplificat in cazul solurilor sarace in materie organica, in absenta culturilor protectoare, si pe terenuri cu pante lungi, abrupte.

Ameliorarea si conservarea structurii solului aduc o serie de beneficii:

• lucrari mai usoare ale solului;

• favorizarea unei mai bune rasariri si inradacinari a plantelor prin imbunatatirea regimului aerohidric, si a capacitatii de retinere a apei;

• reducere a riscurilor de eroziune a solului si a scurgerilor de suprafata;

• reducere a baltirii apei la suprafata;

• crestere a productiei, a calitatii si productivitatii culturilor agricole.

In acest scop este necesar:

• sa se cunoasca tipurile de sol din cadrul fermei;

• sa se evite pierderea structurii solului printr-o reala si optima planificare a activitatilor ce privesc lucrarile solului, infiintarea culturilor, intretinerea acestora si recoltarea;

• sa se aplice numai acele practici care evita perpetuarea problemelor si care duc la eliminarea acestora;

• sa se inspecteze cu regularitate terenurile agricole, sa se monitorizeze prin indicatori specifici starea actuala a solurilor.

Cunoasterea si identificarea tipurilor de sol

Pentru a obtine cele mai bune performante de la un sol este necesar si important sa fie cunoscute si intelese proprietatile, caracteristicile acestuia. Unele proprietati ale solului, cum sunt: grosimea activa a profilului de sol, volumul edafic util si textura pot fi variabile in cuprinsul fermei si in profilele pedologice, dar cu un grad ridicat de stabilitate in timp. Alte proprietati, cum sunt: stabilitatea agregatelor structurale de sol, reactia, starea de asezare, continutul in macronutrienti etc., au caracter dinamic inregistrand modificari insemnate prin aplicarea sistemelor tehnologice de cultivare a solului.

Proprietatile si indicatorii solului ce trebuie bine cunoscuti se refera la:

• textura sau compozitie granulometrica a solului care reprezinta distributia procentuala a particulele minerale: de nisip, praf si argila. Solurile nisipoase sunt mult mai predispuse la tasare si eroziune decat cele argiloase sau lutoase, pe cand solurile argiloase sunt mai mult vulnerabile la compactare.

• stare de asezare, sau de compactitate care reflecta gradul de afanare al solului, si respectiv, cerinta sa de lucrare;

• structura solului – definita pedologic de modul de asociere a particulelor elementare in formatiuni structurale numite agregate structurale, de diferite forme, marimi, grad de dezvoltare.  Marimea agregatelor structurale de sol poate varia, comparativ, de la marimea „faramiturilor de paine” pana la cea a „nucilor” si chiar a „caramizilor”. O structura faramicioasa, friabila, poroasa poate fi considerata buna, pe cand o structura bolovanoasa, densa, compacta genereaza probleme deosebite. Porozitatea solului este vitala pentru inradacinarea plantelor, aerarea si drenarea solului. Sistemul poros al solului este cel care controleaza miscarea solutiilor din sol spre planta

prin masa radiculara, spre freatic, sau spre apele de suprafata, si care, absorbind componentii chimici toxici, face ca acest mediu sa actioneze ca sistem tampon si de filtrare. Radacinile plantelor pot indica daca un sol are, in ansamblul sau, caracteristici favorabile: astfel daca acesta penetreaza in profunzime si se ramifica bine, atunci solul este de calitate; daca se dezvolta incet si pe orizontala, atunci predomina anumiti factori sau procese limitative, de ex., compactarea secundara de suprafata. Destructurarea reprezinta reducerea sau pierderea stabilitatii agregatelor structurale de sol la actiunea apei si a masinilor agricole, fiind unul dintre cele mai importante procese fizice ale degradarii solului.

La randul sau, destructurarea este in fapt cauza care genereaza numeroase alte procese negative sau a intensificarii celor existente. Astfel, deteriorarea calitatii agregatelor structurale, adica: a formei, a porozitatii lor, a stabilitatii hidrice si mecanice, in special pe solurile cu folosinta arabila, este de cea mai mare importanta deoarece, influenteaza crucial caracteristicile hidrologice, permeabilitatea solului pentru apa si aer, stabilitatea si configuratia spatiului poros.

Dintre procesele negative generate deosebit de importante sunt: crustificarea, baltirea apei la suprafata, prafuirea si colmatarea spatiului poros, eroziunea, compactarea etc.

• materia organica din sol, care influenteaza productivitatea, structura solului si capacitatea acestuia de retinere a apei etc.

• culoarea solului – constituie un indicator pentru capacitatea naturala de drenaj si aerare a asolului. Un profil cenusiu, galben si pestrit indica faptul ca solul este favorabil fenomenului de baltire si este lipsit de oxigen, pe cand un sol brun este drenat liber

• flora si fauna din sol – este, de asemenea, importanta. De ex. prezenta ramelor, care contribuie la formarea unor agregate structurale zoogene specifice (coprolite), imbunatatind prin activitatea lor mecanica de deplasare, ingerare si eliminare a solului, procesele de aeratie si infiltrare a apei, reprezinta un indicator practic al unui sol care ofera un mediu prielnic de crestere si dezvoltare a vegetatiei.

Starea solului la un moment dat se poate constata si evalua, intr-o prima faza, prin respectarea unor reguli, relativ usor de urmat si efectuarea unor simple observatii, care sunt la indemana oricarui fermier:

• verificarea solului se va face periodic si in diferite puncte stationare ale fermei;

• se face verificarea suprafetei solului pentru a identifica posibile neuniformitati;

• in vederea identificarii degradarii solului si a capacitatii de drenaj a acestuia se va observa, intr-un profil de sol starea structurala a solului (daca solul se desface in formatiuni structurale de diferite forme si marimi) si starea de inradacinare a culturii si respectiv culoarea solului

• starea de compactitate, poate fi verificata, pe adancimea profilului de sol cu ajutorul unui cutit. Exista asa numitele penetrometre de buzunar, instrumente deosebit de simple, ce pot oferi o informatie suficient de exacta, prin simpla introducere a lor in peretii profilului de sol, la diferite adancimi. Intr-un sol compact, se simte duritatea acestuia, pe cand intr-un sol friabil, bine structurat cutitul patrunde cu usurinta, penetrometrul ne ofera si posibilitatea aprecierii gradului de compactitate;

• se va inregistra adancimea la care se descopera un strat compactat in si se va determina grosimea acestuia;

• prezenta ramelor indica starea de sanatate a solului;

• principale clase texturale ale solului pot fi identificate cu oarecare aproximatie prin examinarea solului direct in teren si printr-un simplu test organoleptic.

Metoda cuprinde examinarea solului cu ochiul liber sau cu lupa si prin pipait a solului uscat si a celui umezit pana la consistenta plastica. Operatia principala consta in modelarea solului, framantarea sa in palma si intre degete a solului umezit. Se incearca succesiv sa se formeze mici sfere, printr-o miscare circulara in palma, suluri prin miscare in sus si in jos, intre palme, inele prin rularea peste deget a sulurilor, sau panglici prin presarea si netezirea intre degetul mare si aratator a sulului. De ex., la cele doua extremitati sunt situate solurile nisipoase care sunt aspre, nu au plasticitate, nu se modeleaza, si respectiv solurile argiloase, care sunt alunecoase, foarte plastice, se modeleaza cu usurinta si formeaza bile sau sfere, suluri, inele si panglici lucioase; solurile cu textura mijlocie ocupa o pozitie intermediara intre aceste doua extreme.

• se verifica daca culturile sunt bine inradacinate.

Prevenirea si evitarea degradarii structurii solului

Anumite lucrari agricole desfasurate pe un sol nepotrivit pot conduce la destructurare, aducand daune mediului inconjurator, necesitand cheltuieli sporite pentru ameliorare, pentru refacere.

Degradarea structurii solului se produce datorita compactarii, lucrarilor in exces si a saraturarii. Aceasta poate determina scaderea productivitatii si cresterea riscului de producere a eroziunii solului.

Modul de lucru si desfasurarea la momentul optim a lucrarilor agricole ale solului sunt  hotaratoare pentru conservarea starii structurale a oricarui sol cultivat. Sunt necesare cateva elemente esentiale, ca: abilitate, rabdare dar si utilaje agricole corespunzatoare pentru:

  • a asigura conservarea friabilitatea solului (capacitatea de a se desface in formatiuni structurale de diferite marimi) si usurinta de fi lucrat;
  • a asigura apa, aerul, nutrientii necesari si o activitate biologica optima, toate in sprijinul dezvoltarii armonioase a vegetatiei;
  • prevenirea si evitarea pierderilor de sol, de seminte, de ingrasaminte si de pesticide;
  • evitarea lucrarilor repetate si in exces;
  • reducerea chiar eliminarea scurgerilor de suprafata, a eroziunii care pot provoca inundarea cailor de acces, a proprietatilor invecinate, dar si poluarea si colmatarea apelor de suprafata.

In scopul prevenirii si evitarii degradarii solului este necesar sa se respecte, cel putin, cateva reguli deosebit de importante, care se refera la:

  • evitarea efectuarii lucrarilor agricole pe solurile prea umede chiar daca acestea sunt bine structurate;
  • evitarea traficului pe terenurile umede;
  • evitarea formarii santurilor, urme adanci produse de rotile masinilor agricole, prin reducerea trecerilor repetate;
  • practicarea lucrarilor conservative in acord cu indicatorii de pretabilitate a solului si terenului. in special a araturilor superficiale si cu intoarcerea partiala a brazdei mai ales dupa recoltarile culturilor tarzii precum porumbul si cartofii.

„Lucrarea conservativa a solului este o expresie generica, care se refera la o multitudine de metode de lucrare, de la semanat direct, pana la afanarea si mobilizarea intregului profil de sol, excluzand intoarcerea brazdei si arderea miristii, permitand mentinerea resturilor vegetale pe suprafata solului sau aproape de suprafata solului si/sau pastrarea afanata si granuloasa a suprafetei solului, in scopul reducerii eroziunii si a imbunatatirii relatiilor solului cu apa”.

In cadrul sistemului tehnologic agricol conservativ, in procesele complexe de ameliorare, refacere si conservare a fertilitatii solului, rol hotarator au modul de afanare si mobilizare a solului.

  • cultivarea ierburilor perene frecvent in cadrul rotatiei culturilor;
  • realizarea unui pat germinativ mai grosier pentru a reduce scurgerile de suprafata;
  • lucrarile solului, ca si operatiile de recoltare si transport, sa nu fie efectuate pe solurile umede decat in acord cu specificul de lucrabilitate si traficabilitate al tipului de sol; intrarea pe solul umed este exclusa;
  • aplicarea ingrasamintelor organice si folosirea plantelor amelioratoare in asolamente de lunga durata trebuie sa devina componente obligatorii ale sistemului tehnologic agricol;
  • este interzisa circulatia masinilor agricole pe solurile afanate, care lasa urme adanci ce favorizeaza procesele erozionale de suprafata; in acest caz se vor utiliza utilaje agricole cu anvelope speciale de mare balonaj, iar numarul de treceri se vor reduce la minimum;
  • nu este recomandata pregatirea prin numeroase lucrari superficiale a patului germinativ, deoarece determina pulverizarea agregatelor structurale de sol.

Covorul vegetal protejeaza solul impotriva eroziunii, dar pot avea loc modificari semnificative pe solurile arabile ori pe terenurile intens pasunate, ori pe terenurile recent defrisate.

Independent de pierderile de sol, culturile agricole in primele faze de vegetatie pot fi afectate de pierderea solului din jurul radacinilor (prin procesul de spalare) sau prin ruperea si detasarea lor in atmosfera odata cu particulele de praf datorita eroziunii eoliene. In astfel de conditii culturile agricole trebuie reinsamantate, ceea ce inseamna costuri suplimentare si risc crescut de pierdere sau reducere severa a recoltei urmatoare. Pot fi necesare lucrari suplimentare pentru uniformizarea suprafetei solului. De asemenea, curatirea canalelor, drenurilor de sedimente devine costisitoare;

Apele de suprafata pot fi contaminate de catre sedimente, nutrienti, pesticide care se gasesc in solul erodat.

Lacurile destinate cresterii pestelui pot fi serios degradate prin sedimente depozitate. Cazuri evidente au loc in imediata vecinatate a diferitelor lacuri de acumulare dar procese semnificative se pot produce si in zonele de deal unde vegetatia este afectata prin pasunat excesiv, ori chiar in zonele cu lacuri, elestee piscicole sau recreative.

Eroziunea poate cauza probleme negative deosebite zonelor invecinate, chiar populatiilor locale; de exemplu prin inundatii, prin depozitarea sedimentelor pe arterele de circulatie, ori pe proprietatile invecinate.

Fiecare detinator de teren are obligatia de a lua toate masurile necesare pentru prevenirea eroziunii, iar daca s-a produs deja, atunci trebuie intreprinse lucrari pentru a inlatura orice sedimente depozitate.

Chiar si simplele scurgeri de suprafata – fagasele – pot deveni foarte importante. De asemenea, chiar daca aceste scurgeri nu sunt cu particule de sol pot deveni daunatoare, pot polua apa de suprafata cu nutrienti si pesticide aflate in solutie sau atasate particulelor foarte fine. Scurgerile de la crescatoriile de animale pot avea efecte similare.

Sursa: Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie si Protectia Mediului (ICPA-Bucuresti)

Share on Facebook