Pe timpul perioadelor umede si, in special, a celor ploioase si a iernii, pasunile devin vulnerabile daca fermierii permit accesul turmelor de animale la pascut.

In aceste perioade pasunile nu vor fi exploatate, pentru a permite refacerea vegetatiei si pentru a reduce riscurile producerii scurgerilor de suprafata si a eroziunii precum si a poluarii cursurilor de apa, se arata in Codul de Bune Practici in Ferma, realizat de Institutul de Cercetari pentru Pedologie si Agrochimie din Bucuresti. Managementul corect aplicat pasunilor si fanetelor, pe intreaga ferma aduce beneficii mult mai mari fermierului si il scuteste de multe probleme care pot apare. Acesta poate opta intre un pasunat extensiv sau unul intensiv, si asigurarea unor surse de hrana suplimentare, bazandu-se pe cunoasterea deplina a capacitatii de productie a fermei. Aceasta inseamna de fapt reducerea nivelului de stocare si utilizarea alternativa a unor puncte mobile de hranire.

Este necesar ca drumurile de acces ale turmelor de animale catre pasuni sa fie bine stabilite, limitate si corespunzatoare din punct de vedere al traficabilitatii, si care vor fi utilizate si pentru traficul utilajelor si a vehiculelor agricole si tehnologice necesare. Acestea din urma trebuie sa fie dotate cu roti cu pneuri de mare balonaj si sa aiba o greutate usoara.

Drumurile de acces trebuie sa ofere siguranta fermierului in ceea ce priveste traficul animalelor, pentru ca acestea sa nu sufere vatamari, afectari ale copitelor sau ologirea, ceea ce ar insemna pierderi de venit si costuri ascunse suplimentare de productie.

Beneficiile care vor fi la indemana fermierului, in cazul respectarii pasunatului optim in perioadele in care acesta nu dauneaza starii calitatii pasunilor, precum si in asigurarea unor cai de acces a animalelor corespunzatoare si care prezinta siguranta sunt:

  • Asigurarea starii de sanatate a septelului si cresterea productivitatii.
  • Imbunatatirea productiei de masa verde si a valorii nutritionale a furajelor pentru animale.
  • Reducerea costurilor de reabilitare si intretinere a pasunilor si cresterea productiei de fanuri.
  • Reducerea pierderii calitatii solului ce se produce prin indepartarea stratului fertil si a nutrientilor
  • Cresterea calitatii cursurilor de apa
  • Cresterea valorii de capital a fermei si protejarea si diversificarea florei si faunei salbatice.

Masurile necesare in acest scop sunt:

  • Controlul pasunatului, al retetelor de hrana, a zonelor de hranire si a cailor de acces ale animalelor in scopul evitarii reducerii accidentelor si ranirilor animalelor;
  • Planificarea rotatiei zonelor de pascut precum si a punctelor mobile de hranire suplimentara si de adapare, corelata cu intensitatea pasunatului, in scopul minimalizarii efectelor suprapasunatului si a distrugerii vegetatiei de catre copitele animalelor;
  • Controlul accesului si a densitatii animalelor in vederea reducerii afectarii solului de traficul animalelor si a vehiculelor prin compactarea acestuia;
  • Mentinerea capacitatii de aerare si infiltrare in sol precum si a structurii acestuia;
  • Protectia habitatelor vietii salbatice.

Utizarea pasunatului intensiv

Pentru multi crescatori de animale mentinerea in stabulatie libera, in afara grajdurilor, a animalelor chiar si pe timpul iernii, cel putin in anumite perioade, este o necesitate. Din pacate, o serie de soluri, in special cele grele, nu pot fi utilizate in scopul de mai sus pe perioada iernii, principala cauza de restrictionare fiind umiditatea acestora. Solurile cu umiditate naturala sunt vulnerabile si supuse riscului de distrugere a calitatii acestora in cazul in care sunt afectate de trafic intens si calcarea cu copitele a animalelor. Ele sunt dispuse la compactare si la degradarea vegetatiei permanente care se reface greu sau mai grav poate fi inlocuita de vegetatie inferioara si buruieni.

Este esentiala aplicarea unui management corespunzator si a unui control al pasunatului. Numai astfel se pot reduce costurile in vederea refacerii pasunilor, precum si a prevenirii si tratarii bolilor si afectarilor picioarelor si copitelor animalelor. Un management corespunzator poate de asemenea mentine o stare de sanatate si calitate optima a apelor si solului, prin evitarea afectarii solului si poluarii apelor cu nutrienti.

In zonele de deal si munte, solul este in mod natural dispus la eroziune, in special datorita prezentei pantelor abrupte si a caderilor masive de precipitatii.  Pe de alta parte solurile sunt frecvent subtiri iar straturile fertile sunt foarte sarace.

Pasunatul animalelor poate distruge vegetatia acoperitoare protectiva si amplifica eroziunea solului. Suprapasunatul este daunator, de asemenea, habitatelor naturale din zonele umede precum si celor impadurite. Deci, fermierii si crescatorii de animale trebuie sa respecte urmatoarele reguli:

  • Asigurarea unor drumuri de acces corespunzatoare pentru turmele de animale;
  • Folosirea hranitoarelor si a adapatoarelor mobile suplimentare corespunzatoare si schimbarea locului acestora des, pentru a evita calcarea cu copitele si distrugerea vegetatiei de pe sol;
  • Localizarea zonelor de hranire pe terenuri mai inalte, situate cat mai departe de cursurile de ape si canale;
  • Cand se utilizeaza puncte de hranire si adapare suplimentare, vor fi prevazute un numar corespunzator de hranitoare si adapatori, care vor fi mutate si alimentate cu regularitate folosind numai utilaje de transport usoare, echipate cu roti cu pneuri de mare balonaj;
  • Pe perioada de iarna in care pasunatul este practicat, in special pe terenurile umede sau grele, se va evita suprapasunatul si traficul excesiv al efectivelor de animale cu o planificare si reducere a pasunatului, controlului acestuia si chiar evitarea pasunatului prin imprejmuirea acestor zone;
  • Atunci cand se constata afectarea pasunilor, prin aparitia semnelor care indica afectarea acestora (urme de copite ce depasesc adancimea de 50mm, sau scurgeri de suprafata a apelor care transporta particulele de sol – asa zise ape brune), se va proceda la mutarea imediata a turmelor pe alte terenuri, sau cazarea acestora in grajduri;
  • Marginile santurilor, a canalelor precum si drumurile de acces, vor fi protejate cu garduri electrice, mentinindu-se o distanta corespunzatoare intre acestea si limita pasunii;
  • In zonele de deal si munte, pasunile supuse eroziunii vor fi imprejmuite si utilizate prin rotatie pentru a permite regenerarea optima a ierburilor, care sunt si bune protectoare a stratului subtire de sol.

Terenurile de sacrificiu din cadrul fermei pentru cresterea animalelor

Unii fermieri si crescatori de animale, considera ca stabulatia libera pe timpul iernii, nu este posibila fara afectarea solului, pe care aceasta este desfasurata. Acest lucru este adevarat, chiar daca se face tot posibilul pentru a reduce densitatea animalelor pe suprafata alocata, mai ales daca solurile sunt umede sau grele. Aceasta inseamna ca poate fi foarte dificil in a administra resursele, forta de munca si timpul consumat.

Atunci cand nu sunt disponibile adaposturi sau alte amenajari, care pot fi adaptate ca adaposturi, fermierul este nevoit sa aloce in scopul stabulatiei libere, terenuri care pot fi considerate sacrificate, stiind ca acestea vor fi puternic afectate daca nu vor fi aplicate regulile de limitare a efectelor pe termen lung asupra solului, mediului si chiar a resurselor.

Regulile de baza pentru stabilirea si exploatarea terenurilor afectate in vederea stabulatiei libere sunt:

  • Vor fi preferate terenurile uscate, netede bine drenate, situate departe de cursurile de apa;
  • Vor fi utilizate pasunile permanente acoperite cu ierburi perene, dense si rezistente;
  • Se va acorda mare atentie la stabilirea terenurilor pentru a se lua toate masurile de siguranta prin observarea periodica a acestora, fiind alese terenurile care nu prezinta scurgeri de suprafata in cursurile de apa si canale;
  • Daca apar aceste semne dupa exploatarea terenurilor in scopul stabulatiei libere de iarna, se va schimba destinatia acestora prin infiintarea unei culturi acoperitoare de ierburi aspre, rezistente si dense pentru a fixa sedimentele si pentru a nu permite transportul ecestora catre cursul de apa;
  • Se vor utiliza puncte multiple de hranire si adapare in zone bine drenate, largi si care au o baza neteda dura;
  • Se va face o planificare in vederea restaurarii starii de calitate a terenurilor care vor fi redate circuitului agricol, prin reinsamantare directa, corectarea compactarii, a efectuarii araturilor si reinsamantarilor sau a infiintarii unei rotatii adecvate a culturilor;
  • Se vor ingradi zonele impadurite sau acoperite cu vegetatie de protectie si vor fi protejati copacii existenti pe teren;
  • Porcii vor fi tinuti pe pajisti bine stabilite, cu tufisuri de ierburi care protejeaza solul si reduce pierderea de nutrienti.

Pe termen lung se vor aplica urmatoarele masuri:

  • Santurile si canalele vor fi ingrijite si vor fi amenajate cu perdele de vegetatie care capteaza si limiteaza sedimentele sa ajunga in cursurile de apa si in canale;
  • Se va lua in considerare infiintarea amenajarilor si adaposturilor pe timpul iernii sau a posibilitatii extinderii unor constructii existente in vederea cazarii animalelor pe timpul iernii;
  • Se vor planta perdele si garduri de protectie pentru a proteja turmele dar care totodata le vor limita accesul catre alte zone;
  • Se vor lua masurile de protectie sanitara in zonele umede si de-a lungul cursurilor de apa pentru a reduce posibilitatile de infestare cu daunatori si germeni patogeni (galbeaza, viermi ce pot produce imbolnavirea animalelor).
Share on Facebook