Fermierii care doresc sa-si valorifice la maximum potentialul productiv, este necesar sa stie ca plantele cultivate au nevoie de cantitati corespunzatoare de apa, lumina, dioxid de carbon si nutrienti minerali (azot, fosfor, potasiu, calciu, magneziu, sulf si o serie de microelemente).

Astfel, pentru a veni in sprijinul agricultorilor, Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie si Protectia Mediului (ICPA) Bucuresti a intocmit un ghid cu pasii necesari pentru elaborarea unui plan de fertilizare.

In primul rand, suprafata agricola a exploatatiei (fermei) se recomanda sa fie impartita in sectoare identificabile, relativ omogene din punct de vedere agrochimic, stabilite pe baza studiilor periodice (4-5ani) efectuate de unitati specializate (oficiile judetene de studii pedologice si agrochimice), pentru a putea stabili pe criterii obiective nevoia de fertilizare a culturilor din fiecare parcela.

De asemenea, un alt pas important este stabilirea asolamentului (asolamentele) si amplasarea acestuia in teren, in cadrul fiecarui asolament fertilizarea urmând sa fie dirijata in functie de natura culturii si potentialul de productie al acesteia si, respectiv, specificul pedoclimatic al locului.

Cunoasterea tipului sau tipurilor de sol din cadrul fermei precum si a principalelor insusiri morfologice si fizice si chimice este de asemenea relevanta pentru asigurarea unei eficiente maxime a fertilizarii si pentru diminuarea riscului de poluare cu nitrati (si eventual cu fosfor) a apelor freatice (panta terenului, textura si permeabilitatea solului, reactia solului, continutul de humus, gradul de saturatie in baze, continutul in forme mobile de azot, fosfor, potasiu, s.a.). Pe baza acestor informatii se poate aprecia nivelul de fertilitate al solului, nevoia unor eventuale masuri ameliorative si se pot stabili cele mai potrivite tehnologii de cultura privind lucrarile solului, data insamântarii, metodele de aplicare a ingrasamintelor organice si minerale s.a.

La estimarea nivelului recoltelor scontate (planificate) trebuie luate in considerare si caracteristicile climatice ale locului (in special regimul termic si al precipitatiilor, inclusiv distribuirea anuala a acestora), având in vedere ca acestea sunt determinante in dinamica elementelor fertilizante in sol si in mod special in mineralizarea materiei organice si in deplasarea nutrientilor in profilul solului, sub zona de inradacinare.

Fixarea obiectivelor privind recoltele planificate pentru culturile din cadrul unei ferme se poate face in mod realist prin una sau alta din urmatoarele posibilitati, (de preferinta prin una din primele doua):

  • pe baza notelor de bonitare furnizate de organisme specializate (OJSPA) pentru conditiile pedoclimatice specifice unitatii,
  • pe baza recoltelor medii obtinute in statiunea agricola de cercetare specifica zonei;
  • pe baza evaluarilor productiei medii obtinute in ferma pe un numar de ani (de regula cinci) cu eliminarea celor cu productii extreme (respectiv anul cu productia cea mai mare si anul cu productia cea mai mica); se are in vedere si posibilitatile de aplicare in optim a tuturor verigilor tehnologice recomandate pentru cultura respectiva (specia, cultivarul, data insamântarii, masurile de protectie fitosanitara, etc.).

Trebuie detinute informatii privind consumul specific de nutrienti pentru fiecare cultura, pe baza caruia se determina exporturile de nutrienti minerali pentru fiecare cultura, raportat la unitatea de suprafata. Aceste date se obtin prin analiza chimica a materialului vegetal si pot fi puse la dispozitia fermierilor sub forma tabelara (consumuri specifice medii), in cazul in care doresc sa-si alcatuiasca personal planul de fertilizare.

Trebuie estimat nivelul cantitativ si calitativ al tuturor reziduurilor organice cu valoare fertilizanta posibil de produs in unitate in cursul anului agricol pentru care se alcatuieste planul de fertilizare. Acestea trebuie folosite cu prioritate la fertilizarea culturilor din cadrul exploatatiei si numai in completare trebuie intervenit cu ingrasaminte produse industrial.

In masura in care este posibil, planul de fertilizare ar trebui sa cuprinda si momentele de aplicare a ingrasamintelor organice si minerale (la lucrarile de baza ale solului, fractionat parte in toamna parte in primavara si pe parcursul vegetatiei), in functie de obiectivele urmarite (marimea recoltei si/sau calitatea acesteia)

Sursa: Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie si Protectia Mediului (ICPA) Bucuresti.

 

Share on Facebook