Prin Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020 se vor finanța proiecte privind pomicultura, iar două direcții care trebuie avute în vedere sunt livezile de vișini și, respectiv, de cireși.
„În România e penurie de vișine și de cireșe. Deci, ar fi o afacere pentru cei care vor să investească în agricultură, însă rezultatele apar după cel puțin patru ani de muncă”, ne-a răspuns Dorin Dogar, șeful Ecofruct, companie care a exportat anul trecut peste 1.500 de tone de fructe și legume bio, la întrebarea privind ce afaceri ar putea dezvolta cu profit tinerii.
Însă, nu orice soi de vișin sau de cireș are căutare pe piață, ci acelea care dau fructe mari, cum este soiul de vișin autoferil Oblacinska.
„Puieții nu trebuie cumpărați de oriunde. La Institutul de Cercetare-Dezvoltare de lângă Pitești se găsesc soiuri care dau rezultate bune la noi în țară”, recomandă Dorin Dogar.
În plus, cei care se vor orienta către plantațiile bio de vișin și de cireș vor avea acces mai ușor și către piețele externe, unde produsele organice românești sunt la mare căutare.
„Asistăm la creștererea cererii de vișine, cireșe și caise produse în regim ecologic. Acum, cea mai mare parte a mărfii de acest tip vine din Turcia, Serbia și Ungaria, unde pomicultorii s-au reorientat. La noi, în schimb, dealurile sunt pline cu cătină și sorg. Spre exemplu, ungurii au avut eșec cu aceste culturi și acum s-au reorientat, dar ne vând nouă gogoși. Nici plantațiile de afine nu merg bine, deoarece fermierii concurează cu producția din flora spontană. Nu ai cum să scoți afine pe piață la un preț mai mic față de cel al afinelor din flora spontană. Cei care vând butași se laudă că este piață, numai să-și vândă marfa, dar, dacă le ceri să plătești butașii cu producția de fructe, dau înapoi”, subliniază șeful Ecofruct.
Dorin Dogar spune că, intrând în competiție cu cei care vând fructe de pădure din flora spontană și cu fermierii mai experimentați din străinătate, producătorii români sunt dezavantajați. Pe de o parte, costurile de producție sunt mai mari cu peste 40% în cazul fructelor bio față de cel al produselor obținute cu fertilizatori chimici sau pesticide. Pe de altă parte, deși piața produselor ecologice este mult mai bine dezvoltată în străinătate, procesatorii și comercianții pun presiune pe preț și vor termene de plată din ce în ce mai lungi.
„De aceea, nici agricultorul nu mai poate trăi”, conchide Dorin Dogar.
Anul trecut, Ecofruct a exportat circa 300 de tone de afine bio, în special în Germania. La nivel național, au mers la export aproximativ 1.500-1.800 de tone de afine. Fructele de pădure sunt printre cele mai căutate produse organice românești. Din păcate, ca în cazul multor altor produse agroalimentare, și în ceea ce privește produsele organice, inclusiv afinele ecologice, România a exportat materie primă, care a fost procesată în străinătate și a revenit pe rafturi ca produse finite, la prețuri de câteva ori mai mari.
