In anul Marii Uniri noi, Sonimpex Topoloveni, implinim un sfert de veac de activitate ca antreprenor cu capital 100% romanesc. Un sfert de veac in care ne-am verificat rezistenta la toate obstacolele pe care le-am intampinat de la autoritati ale statului. Am vazut si am trait, ca proprie experienta, ceea ce invatasem in facultate- alienarea.
Usor si sigur s-a rasturnat scara valorilor umane; inerent, dar logic, s-a dezvoltat coruptia ca antiteza a cinstei prin ”intoarcere in oglinda” . Suntem printre foarte putinii producatori romani care incearca, din rasputeri, sa reziste in aceasta perioada a capitalismului salbatic, bine definit de inaintasii nostri. In acest sfert de secol am trecut prin cele mai diverse domenii de activitate, domenii care ne-au lasat cate un gust amar despre ceea ce inseamna CORECT si CINSTIT in economia noastra, a romanilor.
Am debutat, ca orice firma la inceput de drum, cu comertul cu diverse marfuri. Paradoxul situatiei a fost ca a inceput cu o mare pierdere rezultata dintr-un contract de export cu cereale, in anii 1996 . De ce paradox ?! Deoarece inselaciunea a avut loc in judetul Arges , cu complicitatea unor functionari bancari de la Banca Agricola. A fost PRIMA mare LECTIE pe care am platit-o deoarece am crezut ca un contract incheiat trebuie respectat.
A DOUA mare LECTIE am „platit-o” tot in judetul Arges, din cauza contractului incheiat cu Fabrica de legume si fructe Valahia- acum Topoloveni- contract nerespectat de conducerea de atunci ; eram deja in anul 1998. Atunci mi-am propus, mie insami, sa imi „razbun ” soarta prin a demonstra ca in industria alimentara se pot realiza si activitati corecte cu produse curate .
Astfel, in anul 2001, cand lichidatorul judiciar a scos la licitatie “Sectia de Magiun , Deshidratate si Rachiuri” de la Topoloveni, am participat, am oferit cel mai bun pret si am cumparat . Ce am cumparat? Un morman de fier vechi impanzit de paianjeni, cu porti si usi care din cauza ruginii nu se mai deschideau. Am avut convingerea ca daca si a treia oara am reusit performanta sa ma pacalesc in acest judet, in mod sigur exista ceva „ascuns” care m-a trimis in aceasta parte a tarii.
Intuitia s-a adeverit deoarece acolo era inceputul demonstrat al autenticului produs traditional romanesc: MAGIUNUL din PRUNE. Educatia primita in familie m-a determinat sa incep productia acestui minunat aliment, cu sacrificii greu de inchipuit, sacrificii peste care am reusit sa trec printr-un ridicat grad al andurantei. Dintr-un morman de fiare vechi, cu sprijinul Bancii Comerciale Romane – banca de stat, neprivatizata inca- am inceput aventura vietii mele si a familiei, adica a fiicei mele Diana Sonia .
Toate acele momente in care doar am reconstruit, am creat, am promovat MAGIUNUL, au fost de o rara maretie ; sunt momentele care ne-au impins mereu spre competitivitate. Am fost atat de puternice incat am reusit, pentru prima data in Romania, sa inregistram un produs minune al romanilor cu certificarea Indicatie Geografica Protejata- TOPOLOVENI Magiun din prune. Timp de cinci ani, niciun producator din industria alimentara romaneasca nu a reusit performanta certificarii . In Europa sunt aproximativ 1 400 de alimente garantate prin certificare de Uniunea Europeana.
Nimeni nu a inteles si probabil nu intelege nici astazi ce inseamna aceasta certificare. Pentru intelesul tuturor, asa cum noi romanii nu mai avem voie sa folosim numele de SAMPANIE sau CONIAC , asa nu are voie nimeni sa se foloseasca de numele localitatii Topoloveni – pentru legume, fructe si cereale- pentru a-si face publicitate si implicit comercializare.
Regretam ca nicio firma din Romania nu s-a implicat in promovarea produselor romanesti cu fonduri europene si continuam sa fim promovati de firme grecesti . Daca firmele de consultanta ar intelege ca au profit de 15% din valoarea fondurilor accesate, si ca aceste fonduri ar fi absorbite de ROMANIA, totul ar fi mult mai bine. Poate ca daca s-ar fi implicat se elimina buna parte din concurenta neloiala.
Si pentru ca noi romanii suntem tributari cifrei „3” , a urmat a TREIA LECTIE dura pe care o „platesc ” cu sacrificiile financiare, momente ale vietii care au trecut pe langa mine fara a reusi sa ma bucure, lectia CONCURENTEI NELOIALE, lectie incurajata de catre diferite institutii ale statului.
Incapatanarea si determinarea au facut ca in fabrica noastra micuta- doar ca spatiu- sa cream doar Alimente Functionale si astfel am dezvoltat o noua gama, a dulceturilor fara zahar, TOPOLOVEANA, a zacustelor – 100% naturale, procesate cu mai multa grija decat in propriile gospodarii – si a bulionului din rosii
Am reusit astfel sa revolutionam industria alimentara internationala prin inlocuirea siropului din zahar cu suc natural din mar (sau orice alt fruct) in care procesam fructele, legumele si petalele de flori. Acest procedeu este inregistrat OSIM si recunoscut international. Suntem alternativa dulce sanatoasa a omului modern .
LA NOI IN FABRICA NU EXISTA ZAHAR RAFINAT SAU ORICE TIP DE CONSERVANTI, COLORANTI , ADITIVI SAU ORICE NU ESTE 100% NATURAL .
Probabil – imi place sa cred – suntem UNICI in lume deoarece oferim numai ALIMENTE FUNCTIONALE.
Am considerat de minim bun simt sa dezvoltam un brand traditional si produse inregistrate cu brevet de inventii, numai cu legume si fructe romanesti, preluate din gospodariile fermierilor unde nu se folosesc pesticide.
Ma bucur sa fiu membru fondator al INACO- Initiativa pentru Competitivitate , organizatie care strange romanii cu suflet de roman, care dezvolta competitia in Romania. A fost o onoare sa fiu invitata de doamna Andreea Paul sa punem bazele acestui grup de profesionisti care vor si reusesc sa demonstreze ca „muntii pot fi mutati cu ajutorul unor minti agere de buna-credinta”.
In primul rand, respectul si dragostea pentru stramosii mei, pentru tot ce determina spiritul romanesc, pentru a nu permite nimanui sa ne transforme din popor in colonie, ne ajuta sa trecem peste momente greu de imaginat . Ne manifestam respectul deosebit pentru toti furnizorii nostri cu ajutorul carora am construit Brandul Romaniei.
