Pentru a face inteles conceptul de fertilitate a solului, diferiti oameni de stiinta au incercat sa defineasca fertilitatea solului, aceste definitii apartinand diferitelor conceptii, care pot fi: de natura agronomica, agrochimica sau biologica. Printre primii care au definit fertilitatea solului a fost PLINIUS CEL BATRAN, care scria i.e.n., citat de Muller in 1965: „Este bun acel ogor, care imediat dupa aratura este invadat de pasari lacome care insotesc plugul”.
Fertilitatea, ca notiune, in toate graiurile omenesti desemneaza insusirea fundamentala a tuturor fiintelor de a se inmulti, de a rodi, de a fi fecund sau de a fi prolific.
Definitiile succesive date „Fertilitatii solului”, concept cu circulatie larga in stiinta si practica agricola, isi regasesc un punct de referinta in aceea data de Thaer (1752 – 1828) care a formulat teoria ”nutritiei plantelor cu humus” si care sugera ca, fertilitatea solului depinde de continutul de humus. Vaillant (1901) a formulat conceptul de fertilitate a solului astfel : ”Cu cat este mai mare continutul in humus, cu atat solul este mai fertil si aceasta fertilitate pare sa se datoreze in special unui numar mare de miroorganisme fixatoare de diazot care traiesc aici”. VILIAMS, formula astfel notiunea de fertilitate: „Capacitatea solului de a satisface intr-o masura sau alta nevoia plantelor in factori terestri ai vietii lor”, s-a facut apoi precizarea ca ”factorii terestri “ esentiali pentru plante sunt: apa si hrana.
In conceptia lui Howard: „Fertilitatea solului este conditia unui sol bogat in humus, in care procesele de crestere decurg rapid si eficient, fara intreruperi”, acesta considera ca cheia unui sol fertil si a unei agriculturi prospere este humusul.
Spre deosebire de predecesori si contemporani, Gheorghe Ionescu Sisesti, separand conceptul „fertilitate a solului” de conceptul „productivitatea solului” a dat prima formulare logica a fertilitatii si productivitatii solului, corelate intre ele astfel: „Fertilitatea este o sinteza de insusiri favorabile ale solului, care se traduc prin productivitatea lui durabila’’. Acesti factori sunt de natura geografica: latitudine, expozitie; de natura climatica; de natura fizica, chimica si biologica.
Pavlovschi si Groza sustineau ideea ca, „Fertilitatea solului nu depinde numai de prezenta substantelor nutritive in cantitati echilibrate, ci este caracterizata prin alti factori, a caror identificare este posibila numai prin aplicarea metodelor speciale, cu care putem evidentia si urmari functiunile pe care le indeplineste solul arabil”. Aceasta definitie deschide o noua perspectiva pe calea determinarii nivelului de fertilitate prin evaluarea cu metode speciale, a insusirilor proprii solului si nu prin recolte vegetale (asa cum se poate observa in urmatoarea definitie a fertilitatii solului in conceptie agrochimica).
In conceptia agrochimica exprimata de D. Davidescu si Velicica Davidescu, „Fertilitatea este capacitatea solului de a pune la dispozitia plantelor verzi, in tot timpul vegetatiei, in mod permanent si simultan, substantele nutritive si apa, in cantitati indestulatoare fata de nevoile acestora si de a asigura conditiile fizice si biochimice necesare cresterii si dezvoltarii plantelor, in ansamblul satisfacerii si a celorlalti factori de vegetatie.”
Stefanic si colab., pe baza analizelor microbiologice, enzimatice si chimice efectuate la 11 soluri din regiunea Olteniei, au formulat o alta definitie pentru fertilitatea solului: „Fertilitatea solului este capacitatea sa naturala de echilibrare a proceselor de acumulare a complexului organo-mineral cu cele mineralizare din care se aprovizioneaza plantele cu substante nutritive. Cand echilibrul este la nivel scazut, fertilitatea solului este redusa. Omul poate dirija constient fertilitatea solului, conservand-o si chiar sporind-o, obtinand concomitent recolte mari, prin incorporarea materiei organice, corect compostata, avand ca rezultat cresterea complexului organo-mineral”.
Aceasta definitie prezinta in prima sa parte starea de echilibru intre sinteza si descompunerea humusului, care trebuie inteleasa numai ca stare de bilant anual, intrucat in evolutia vietii din sol a proceselor biotice si biochimice, in corelatie cu regimul hidrotermic, cu mersul vegetatiei si cu lucrarile agrotehnice exista o infinitate de situatii cand, pe perioade mai lungi sau mai scurte, pot predomina procesele de sinteza sau cele de descompunere.
Avantajul definitiei consta in aceea ca ofera camp larg de investigatie pentru aprecierea obiectiva, in scurt timp, in orice anotimp, a potentialului de fertilitate a oricarui sol, precum si posibilitatea comparatiei intre soluri, Stefanic a reusit sa formuleze o definitie sintetica a fertilitatii solului „Fertilitatea solului este caracteristica dobandita de scoarta terestra, maruntita, de a intretine procese complexe de natura vitala, chimica si fizica, acumulatoare de biomasa, humus si saruri minerale”.
Köhnlein, discutand problema raportului dintre fertilitatea solului si productivitatea sa, reflecta corect ideea ca fertilitatea solului este o componenta a productivitati sale. Acest autor nu confunda notiunile, dar nu reuseste sa evidentieze corespunzator ca productivitatea solului este mult mai puternic influentata de tehnologii si de tipul de vegetatie.
Ingrasamintele organice sunt substante care influenteaza pozitiv fertilitatea si capacitatea de productie a solului. Ele imbunatatesc insusirile fizice, chimice si biotice ale solului si prin aceasta stimuleaza numerosi factori de productie (Muller).
O fertilizare unilaterala anorganica influenteaza negativ viata din sol si duce cu timpul la o scadere a capacitatii de productie a solului. Aceasta se poate observa la cernoziomuri, foarte incet, dar la solurile sarace, foarte repede (Muller).
Drd. Ing. Liviu DINCĂ*, Ferma LONGIN, Comuna ŞERBĂNEŞTI, OLT
*Inginer cercetare biofizică şi agrometeorologie. A realizat cercetări în cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București în domeniul culturilor agricole, constând în hibrizi de porumb, hibrizi de rapiță, mazăre, grâu de toamnă, porumb, rapită de toamnă, floarea soarelui, orz de toamnă. Totodată, a realizat studii cu privire la biologia solului, principiile de bază în folosirea îngrășămintelor minerale în agricultură, controlul buruienilor, influenţa fertilizării asupra însuşirilor agrobiologice, chimice şi fizice ale solului, influenta diferitelor sisteme de lucrare de bază a solului asupra însuşirilor agrobiologice, chimice şi fizice ale solului.
