Ori de câte ori se vorbește despre piedicile pe care le întâmpină producătorii români pe drumul mărfii lor către marile magazine, lipsa formelor de asociere este cap de listă. Numai că, dincolo de teama de CAP, fermierii nu se asociază și din cauza fiscalității mari.
„Ca persoană fizică, dacă intru într-o formă asociativă, produsul meu se impozitează de două ori. Dacă asociația din care fac parte intră într-un grup de producători, produsul ajunge să fie impozitat de trei ori. Cum să mai ai venituri?”, spune Tudor Dorobanțu, secretarul general al Sindicatului Micilor Producători Agricoli din România, care numără peste 3.500 de membri la nivel național.
În acest context, micii fermieri abia au cu ce să plătească taxele și impozitele, mai ales că cei care sunt organizați ca persoană fizică neautorizată pot opta pentru plata impozitului pe veniturile din activități agricole în baza normei de venit, alegere care le dă bătăi de cap.
„Norma de venit este o formă de exploatare, deoarece este stabilită arbitrar, fără să se țină cont de producția realizată cu adevărat de fermier și cu ce cheltuieli face această producție. Se ia în calcul un venit utopic, pornindu-se de la raportările Direcțiilor Agricole. Nu contest modul în care se fac statisticile, dar datele ajung la Institutul Național de Statistică pe diverse căi, de la Direcțiile Agricole, fără ca funcționarii acestor instituții să meargă pe teren. La mine în fermă nu au dat de 20 de ani să mă întrebe cum merge treaba”, mai arată Tudor Dorobanțu.
Totodată, mulți dintre cei care optează pentru plata impozitului din activități agricole în baza normei de venit sunt persoane în vârstă, de peste 60 de ani, care nu au prea multă carte, astfel că nu se descurcă în hățișul birocratic. De aceea, nu puține sunt cazurile în care micii fermieri se trezesc executați silit de Fisc, pentru că nu au depus la timp declarațiile fiscale sau că nu au achitat impozitul. Acesta se plătește în două tranșe. Jumătate din impozit trebuie plătit până la 25 octombrie inclusiv, iar restul până la 15 decembrie inclusiv.
Secretarul general al Sindicatului Micilor Producători Agricoli din România spune că fermierii nu fug de plata obligațiilor fiscale, însă cer ca acestea să fie stabilite pornindu-se de la date reale.
„Pentru un hectar cu grâu se investește circa 3.500 de lei în medie cu arat, semănat, tratamente. Ca să stabilești norma de venit trebuie să vezi ce producție a realizat fermierul cu adevărat. Acum, grâul de panificație, adică cel de calitate superioară, se vinde cu 50 de bani. Nici dacă face producție de cinci tone la hectar nu-și acoperă cheltuielile și dările și să îi mai rămână bani pentru o nouă cultură și să trăiască”, conchide Tudor Dorobanțu.
Anul trecut, producția medie la hectar la grâu a fost de circa 3,5 tone, potrivit INS.
Cei mai mulți producători, în special cei mici, nu dispun de spații de depozitare a cerealelor, astfel că trebuie să își vândă marfa imediat după recoltare, când prețurile sunt mici. În plus, capacitatea de stocare la nivel național nu acoperă decât o mică parte din producția de boabe.
