Cu cât o fermă e mai mare, cu atât se reduc costurile și sporesc profiturile. Așa se explică fenomenul de concentrare, vizibil la nivelul întregii Uniuni Europene, în ultimii ani.
În toate statele europene, numărul exploatațiilor agricole s-a redus în ultimul deceniu. În schimb, a crescut suprafața medie p care aceste ferme o exploatau. Spre exemplu, în Danemarca existau în anul 2000 57.800 de exploatații agricole. În 2007, numărul acestora scăzuse la 44.600, pentru ca în 2010 să coboare la 42.100 de exploatații. Dacă suprafața agricolă pe care o dețineau aceste exploatații a rămas relativ constanta, suprafața medie deținută s-a rotunjit frumos. De la 45,7 hectare, cât era suprafața medie exploatată în 2000, s-a ajuns la 59,7 hectare în 2007 și la 62,9 hectare în 2010.
Veniturile au crescut, numărul de capete per exploatație a sporit. În schimb forța de muncă s-a redus, ceea ce înseamnă că productivitatea a crescut și ea. Dacă numărul angajaților din aceste ferme era de 66.500 în 2000, numărul lor a scăzut la 52.300.
Fenomenul de concentrare este vizibil și în cazul altor state europene, care ne dau lecții la capitolul randament. În Germania, numărul exploatațiilor s-a diminuat în perioada 2000-2012 cu 173.000 de unități, până la 299.100 de ferme. Fiecare din acestea avea în exploatare o suprafață medie de 55,8 hectare în 2010, în creștere cu 19,5 hectare față de anul 2010.
O creștere similară a suprafeței medii exploatate se înregistrează și în Italia. În 2000, fermierii italieni aveau, în medie, o suprafață de 6,1 hectare. Aceasta a crescut la 7,9 hectare în 2010, pe fondul reducerii numărului de exploatații cu mai mult de jumătate de milion în perioada 2000-2010, până la 1,62 milioane de exploatații, potrivit Eurostat. Trebuie precizat și că italienii nu își permit să lase terenurile pârloagă, cel puțin nu în țara lor. Astfel, suprafața exploatată de aceste ferme s-a diminuat ușor în perioada menționată.
Polonezii ne-au demonstrat încă o dată că știu să profite de oportunități. De această dată, lecția ne e dată de fermierii polonezi. Ei au reușit să concentreze terenurile, în vreme ce la noi sunt extrem de fărâmițate. Suprafața medie exploatată a crescut în perioada 2007-2010 de la 6,6 hectare la 9,6 hectare. De la peste 2 milioane de exploatații, s-a ajuns la puțin peste 1,5 milioane. Forța de muncă angajată în agricultură s-a redus cu aproape jumătate de milion de salariați.Numărul de capete a scăzut și el, în schimb randamentul a crescut. Acesta este unul dintre motivele pentru care pe rafturile magazinelor din România găsim lapte și alte produse lactate din Polonia, la prețuri mult mai mici decât cele ale producătorilor români.
Cum au evoluat fermele noastre
România a aderat la UE în 2007. La acea vreme, peste 2,2 milioane de oameni erau angajați în agricultură. De atunci, terenurile au rămas cam la fel de fărâmițate, proprietarii preferă să le lase pârloagă decât să le dea în arendă, iar la randamentele la grâu și porumb țara noastră s-a poziționat pe ultimele locuri în UE în 2012.
Totuși, se remarcă și la noi fenomenul de concentrare. Între cele două recensăminte agricole din 2002 şi cel din 2010, numărul exploatațiilor agricole fără personalitate juridică s-a diminuat cu aproximativ 600.000, în vreme ce numărul exploatațiilor agricole cu personalitate juridică a sporit cu circa 8.000. Concomitent, suprafaţa medie a crescut pentru cele fără personalitate juridică de la 1,7 hectare la 1,9 hectare.
Fenomenul a fost invers în cazul exploatațiilor agricole cu personalitate juridică. Suprafaţa medie a scăzut de la 274 de hectare la 191de hectare.
„Această situaţie se datorează scăderii suprafeţelor agricole utilizate din exploataţiile cu personalitate juridică (cu circa 6%), în timp ce numărul lor a crescut cu 35% între 2002 şi 2010. Suprafaţa exploatată de fermele cu personalitate juridică a scăzut de la 6.222 mii hectare în 2002 la 5.856 mii hectare în 2010”, se arată în raportul pe agricultură al comisiei prezidențiale, lansat la începutul acestei luni.
Pentru a putea beneficia de fondurile europene alocate României prin PNDR, multe exploatații agricole fără personalitate juridică și-au schimbat statutul. Drept urmare, numărul de exploatații cu personalitate juridică a crescut semnificativ. În categoria unităţilor cu personalitate juridică sunt cuprinse regiile autonome, societăţile agricole şi asociaţiile, societăţile comerciale cu capital majoritar privat, societăţile comerciale cu capital majoritar de stat, unităţile administraţiei publice, institute de cercetare, unităţi cooperatiste, alte tipuri (fundaţiile, aşezămintele religioase, şcolile) etc.
La nivelul anului 2010, în rândul exploatațiilor cu personalitate juridică, societățile comerciale dețineau cele mai întinse suprafețe agricole (54% din total), fiind urmate de unităţile administraţiei publice (28%), societăţile/asociaţiile agricole (9%), unităţile cooperatiste (0,1%), alte tipuri (8%).
„Examinarea dinamicii acestei structuri relevă că, faţă de anul 2002, în anul 2010 a crescut ponderea societăţilor comerciale cu capital privat şi a scăzut ponderea unităţilor administraţiei publice şi a societăţilor/asociaţiilor agricole”, se precizează în documentul citat.
Ferma de familie
Cea mai mare parte a exploatațiilor agricole fără personalitate juridică sunt ferme individuale, adică de familie. În general, acestea au în exploatare suprafețe de dimensiuni mici spre medii, în timp ce unităţile cu personalitate juridică sunt ferme de peste 100 de hectare, în majoritatea cazurilor.
Însă, în ultimii ani au crescut şi suprafeţele din exploataţiile fără personalitate juridică care exploatează peste 100 hectare. Astfel, acestea au ajuns să gestioneze 12% din suprafaţa deţinută de acest tip de ferme, adică aproximativ 900.000 de hectare. Spre comparație, în 2002 controlau numai 6%.
Raportându-ne la aceste cifre, putem concluziona că importanţa fermelor care dețin mai mult de 100 de hectare, dar care nu au personalitate juridică, a crescut semnificativ în ultimii ani, din toate punctele de vedere.
