Vinul produs în Europa, în așa numita Lumea Veche, reflectă la modul superlativ cultura oamenilor care l-au produs şi aroma locurilor din care provine. Vinurile din Europa poartă denumirea locurilor, în care au luat naștere, în disonanță cu celelalte continente, unde denumirile sunt date după strugurii din care provine vinul. Vinurile europene urmează mai degrabă gusturile locuitorilor decât tendinţele internaţionale.

Există o legislaţie comună pentru toate ţările europene şi sistemele lor de denumire de origine controlată, soiurile de struguri și procesarea fiind foarte bine reglementată la nivel mondial.

În realitate, vinul european are mai puţin fruct decât cel din aşa-numita Lume Nouă a Vinului, datorită sortimentelor tradiţionale de struguri şi tehnicilor de producere a acestuia. Acesta este șii motivul pentru care, în ciuda credibilităţii deja câştigate prin secole de tradiţie, unii producători europeni consideră reglementările în vigoare prea rigide şi vor să experimenteze cu noi sortimente de struguri şi noi tehnici. Iar unii chiar au reuşit crearea unor vinuri noi excelente.

„Terroir”-ul european.

În Europa vinul provine din ceea ce francezii numesc „terroir”, un termen care, venind tocmai de la cei care deţin prima poziţie în domeniu, este foarte greu de tradus în celelalte state europene, care îl păstrează ca atare, din vechime. Conceptul se referă la teren, sol, temperatură, altitudine, influenţa coastei, condiţii de creştere şi face diferenţa între o regiune şi alta, chiar dacă sunt folosite aceleaşi soiuri de struguri. Practic, înseamnă fiecare diferenţă de un centigrad în temperatură, fiecare variaţie în compoziţia solului, a picăturilor de ploaie sau tot felul de detalii care influenţează calitatea strugurilor şi, astfel, a vinului rezultat.

„Terroir”-ul nu poate fi fabricat sau deghizat, e nuanţa pe care natura o dă unei regiuni anume, într-o anume perioadă a culesului.

Regina vinurilor europene rămâne Franţa, urmată de Italia, Spania, Portugalia şi Germania, concurenţa fiind tot mai acerbă în ultimii ani.

Piața vinului European.

Piaţa vinului este în continuă evoluție, este vie, iar vinul european nu face excepţie.

În ultimii ani, tot mai multe ţări europene încearcă să îşi facă loc pe pieţele internaţionale. Podgoriile europene ocupă 45% din suprafaţa viticolă mondială, adică 3,6 milioane hectare. Franţa, Italia şi Spania rămân în top, dar din urmă vin şi alte ţări mai mici, dar cu potenţial mare. Viţa de vie, „planta civilizaţiei” în Europa, este cultivată pe mari suprafeţe ale celor 27 de state europene. În competiţia cu alte branduri, vinurile europene beneficiază de avantajul imens al solului propice şi al reputaţiei recunoscute istoric. Viitorul vinului european este în strânsă legătură cu menţinerea şi întărirea legăturii dintre produs şi „terroir”.

De asemenea, este necesară şi întărirea relaţiei dintre vin și cultura regiunii de proveniență, istoria și geografia regiunii, dat fiind faptul că fiecare recoltă produce un vin unic, vin ce reprezintă împletirea armonioasă a existenței umane cu specificitatea locului.

Vinul, licoarea sfântă a zeilor, redă frumusețea locurilor, este expresia sublimă a unei bucăţi de pământ, încântarea și răsfățul de moment al simţurilor, dar, în același timp unicitatea momentului în timp.

Share on Facebook