Ca să respecte rețetele învățate de la părinți, producătorii tradiționali nu pot miza pe cantitate, ci pe calitate. Așa se face că, oricât de mult ar încerca, nu au cum să livreze atât de multă marfă către supermarketuri și nici nu pot vinde la prețurile practicate de acestea.
În această situație se află și Radu Anca, crescător de ovine din Șura Mare, care comercializează propriile produse tradiționale făcute după cum cere tradiția din Mărginimea Sibiului. Împreună cu soția, a preluat munca părinților și, cu dedicare, au reușit să își sporească numărul de animale de la 100 la 800 de oi și alte 20 de vaci de lapte, în câțiva ani.
Poate că numărul de oi din bătătură nu pare mare, însă când îl întrebi pe crescătorul sibian cam câți bani a investit, oricât de mult ar încerca, pierde șirul cheltuielilor. Dacă îl întrebi de câștig, îl vezi că se încruntă.
„E greu, dar mergem înainte. Noroc cu târgurile că află lumea de noi. Vedeți, iarna nu e perioadă de lactație, deci nu avem din ce să facem brânză. Ca să vinzi în supermarket, trebuie să dai mereu o anumită cantitate de marfă. Supermarketurile cer cantități foarte mari, așa că nu putem încheia contracte cu reprezentanții lor”, spune Radu Anca.
În plus, deși oieritul este o meserie tradițională în România, foarte greu se mai găsesc ciobani meșteri la făcutul brânzeturilor.
„Nu mai găsim oameni specializați. Avem cinci angajați și mergem așa, deși am mai aduce pe cineva. Dar nu poți, pentru că degeaba aduci pe cineva care doar privește și vrea salariu, în loc să pună mâna la treabă și să se priceapă”, mai spune producătorul sibian.
Telemeaua și cașul pe care le produce în propriul centru de procesare vor fi înscrise în Registrul produselor tradiționale peste câteva zile.
