Negociatorii UE au ajuns la un acord in ceea ce priveste subventiile agricole ce vor fi acordate prin viitoarea Politica Agricola Comuna, ceea ce aduce intreaga discutie cu privire la acest pachet la un acord, noteaza Reuters.
Negociatorii reprezentand Parlamentul European si statele membre UE incearca sa puna capat unei dispute care dureaza de trei ani pe tema viitorului Politicii Agricole Comune (PAC). Cele 27 de state membre UE au cazut de acord in luna octombrie 2020 cu privire la o reforma a Politicii Agricole Comune care se va aplica incepand din ianuarie 2023, cu un buget de aproximativ 387 miliarde de euro pe o perioada de sapte ani, dintre care 270 miliarde de euro sub forma de subventii directe catre fermieri. Insa pentru ca aceasta reforma a PAC sa poata fi aplicata, statele membre trebuie sa ajunga la o intelegere cu Parlamentul European.
Obiectivul reformei este directionarea mai multor fonduri spre fermele mici, in loc sa sprijine marile afaceri din industria agro si sa asigure ca banii sunt cheltuiti astfel incat sa protejeze mediul inconjurator si sa fie reduse cu 10% emisiile de gaze cu efect de sera ale sectorului agricol din UE.
„Suntem foarte aproape de un bun compromis. Mai aproape ca niciodata. Am facut progrese importante peste noapte cu privire la cele mai sensibile aspecte”, a declarat comisarul european pentru Agricultura, Janusz Wojciechowski, care a participat la discutii.
Potrivit unui document consultat de Reuters, negociatorii celor doua parti au cazut de acord asupra unor reguli care obliga tarile membre UE sa cheltuie 20% din platile directe catre agricultori incepand din 2023-2024, pentru a creste la 25% din plati intre 2025-2027, pentru asa-numitele „eco-scheme” care protejeaza mediul. Printre „eco-scheme” se numara refacerea zonelor umede pentru a absorbi CO2 sau agricultura ecologica.
Orice fonduri sub aceste limite care nu sunt cheltuite pentru „eco-scheme” trebuie cheltuite pentru masuri verzi in alte domenii.
Alte acorduri preliminare convenite vineri dimineata includ reguli care obliga statele UE sa distribuie cel putin 10% din fondurile din PAC pentru fermele mici. Tarile UE ar putea insa ocoli aceasta obligatie daca utilizeaza alte metode pentru a distribui fondurile in mod corect.
