’’E vinul de-azi mai rău ca cel de ieri, amicii mei? Mai bun ca orice vin băut e cel pe care-l bei!’’
Mihai Eminescu
La prima vedere, toată lumea cunoaște ceea ce este vinul. Cu toate acestea, în legătură cu noţiunea de vin se fac o sumedenie de confuzii.
Dicţionarul explicativ al limbii române dă o definiţie eronată, inexactă: „vin – băutură alcoolică (7 – 16 %) obţinută prinfermentarea mustului de struguri sau prin generalizare, prin fermentarea mustului altor fructe”. În primul rând, vinul, pentru a se putea numi aşa, se face numai din struguri. Băuturile obţinute din altceva decât din struguri se pot denumi, în funcție de preferințe, dar nu vin. În al doilea rând, pentru punerea băuturii în consum ca vin, ea trebuie să aibă o tărie alcoolică de minimum 8,5.% în volume.
Pentru a veni în sprijinul înțelegerii noțiunii de vin, vă prezentăm Legea viei şi vinului nr. 67/1997, conform căreia, „Vinul este băutură obţinută exclusiv prin fermentarea alcoolică, completă sau parţială a strugurilor proaspeţi, zdrobiţi sau nezdrobiţi, ori a mustului de struguri.
Tăria alcoolică dobândită a vinului nu poate fi mai mică de 8,5 % în volume”
Tăria alcoolică maximă a vinului este în funcţie de concentraţia în zaharuri a mustului din care provine şi poate ajunge până la limita la care pot activa levurile (14-15 vol. %, foarte rar mai mult).
Se vehiculează adesea expresii ca: „Vin din smochine”, „Vin din fructe”, „Vin din tescovină”. Evident, aceste denumiri sunt incorecte, astfel de produse nu pot fi denumite vinuri. Băuturile de acest fel, cu sau fără adaos de zahăr sau de alcool, cu sau fără adaos de edulcoranţi sau aromatizanţi pot avea numai o utilizare familială, ele neputând fi puse în circuitul commercial sub denumirea de vin.
Vinurile destinate consumului uman trebuiesc realizate prin practici şi tratamente autorizate şi, de asemenea, trebuie să corespundă unor caracteristici stabilite prin norme tehnice şi de igienă.
Vinul „natural” şi intervenţiile omului
Adesea se pune întrebarea dacă „cutare” vin este „vin natural”. Cum adică ? Adică, dacă a fost „tratat”. Cum adică „tratat”? Chestiunea merită a fi elucidată.Vinul este, fără îndoială, un produs al naturii, dar natura singură nu poate face numaidecât un produs de cea mai bună calitate.
Din păcate, de cele mai multe ori, strugurele sau mustul este sortit ca, în mod natural, să ajungă oţet şi încă un oţet de calitate proastă. Aici este meritul şi menirea producătorului, acela ca materia primă, strugurele, să fie pusă în valoare cât mai complet, iar ştiinţa şi tehnologia zilelor noastre oferă din fericire suficiente mijloace în acest sens. Singura condiţie este aceea de a folosi numai practicile autorizate de către lege, iar legea a fost elaborată cu grija necesară pentru ca produsului vin să nu-i fie afectată în nici un fel naturaleţea.
Vinul „biologic”, vinul „ecologic”.
In ultimul deceniu s-a încercat, cu din ceî n ce mai multă insistenţă, să se promoveze pe eticheta vinului menţiunile de „vin biologic” sau cea de „vin ecologic”. Există astăzi în lume, pe de o parte, tendinţa de a produce cât mai mult, folosind în acest scop îngrăşăminte şi pesticide din belşug, iar pe de altă parte, dorinţa de a produce vin fără nici un fel de „ajutoare”(îngrăşăminte, insecticide, fungicide, erbicide utilizate în vie, fortifianţi, limpezitori, antiseptici, antioxidanţi utilizaţi în cramă).
În condiţii climatice normale, nu se pot produce struguri de viţă nobilă fără a efectua, de exemplu, tratamente împotriva manei. Până în prezent, forurile internaţionale au respins propunerea promovării pe etichetele produselor menţiunea de „biologic” sau „ecologic” şi aceasta pentru a nu induce în eroare pe consumator, facându-1 să creadă că produsele care nu au pe etichetă menţiunile respective nu ar fi „ecologice” şi în această privinţă, este valabilă invitaţia la echilibru şi, totodată, obligaţia de a respecta legea, care respinge folosirea practicilor „neecologice”.
