Cei care doresc sa infiinteze livezi este important sa cunoasca principalele lucrari agricole prin intermediul carora terenul este pregatit in vederea plantarii. Astfel, curatarea terenului, nivelarea lui, fertilizarea inainte de plantare sunt doar cateva dintre lucrarile pe care un fermier trebuie sa le aiba in vedere atunci cand se pregateste de infiintarea unei livezi.

Curatarea terenului

In cazul terenurilor pe care este prezenta vegetatia lemnoasa spontana sau care au fost cultivate cu pomi sau vita de vie, trebuie ca acestea sa fie curatate de vegetatia lemnoasa (partea aeriana cat si radacinile). Aceasta lucrare se executa cu utilaje specializate care permit indepartarea prin smulgerea din radacini a vegetatiei ramase. Se aduna resturile de spalieri si sarmele ramase de la lantatii de pomi si vie pentru ca acestea sa nu impiedice efectuarea in bune conditii a viitoarelor lucrari.

In cazul in care terenul din fostele plantatii a fost puternic infestat cu pir, se recomanda indepartarea acestuia prin erbicidare cu substante sistemice dupa o tehnologie corespunzatoare care sa permita distrugerea in totalitate a rizomilor acestei buruieni.

Nivelarea terenului

Este o lucrare obligatorie in special pe terenurile cu usoare microdenivelari (movile, mici depresiuni, viroage, siroiri, resturi de terase de la plantatiile anterioare), si pe terenurile cu o panta usoara pentru evitarea concentrarii scurgerii apelor superficiale pe zonele depresionare cat si acumularea acesteia in microdepresiuni.

Pe terenurile in panta prin nivelare trebuie sa se realizeze o panta continua a terenului si in acelasi timp sa nu se mareasca gradul de neuniformizare a dispunerii stratului ferti e aceea, in portiunile de teren in care se impune nivelarea se recomanda mai intai strangerea vegetal pe adancimi de pana la 10-15 cm si stocarea acestuia in gramezi la marginea zonelor supuse nivelarii. Se realizeaza apoi nivelarea terenului decopertat, urmata de re ducerea si dispunerea cat mai uniforma pe vechiul amplasament a stratului vegetal strans anterior.

Lucrarea se va realiza cu cativa ani inainte de plantarea pomilor. Se va evita deplasarea cu buldozerul a stratului de sol mobilizat din partea superioara a versantilor si dispunerea acestuia pe zone limitate (depresiuni) catre partea inferioara a usor inclinate sa va realiza prin deplasarea utilajelor pe directia generala a curbelor de nivel. Pe terenurile relativ plan prin nivelare trebuie sa se distruga coamele care au ramas pe directia fostelor randuri de pomi si vita de vie cat si umplerea gropilor si a santurilor, rezultate in urma defrisarii.

In afara de nivelarea de baza, realizata inainte de lucrarile de afan scarificare sau aratura adanca, dupa efectuarea acestor lucrari se va executa o nivelare de detaliu prin una sau doua lucrari executate cu grapa cu discuri in sensuri diferite.

Printr-o nivelare perfecta a terenului se realizeaza totodata o dispunere mult mai uniforma a factorilor de vegetatie in cadrul viitoarei plantatii si o executie mult mai facila a tuturor celorlalte lucrari legate de infiintarea si intretinerea plantatiei.

Odihna biologica a solului

Atunci cand noile plantatii se vor infiinta pe terenuri cultivate anterior tot cu pomi, este necesar sa se realizeze odihna solului pentru a inlatura o serie de efecte negative, mentionam:

  • acumularea in timp, in sol, a unor substante toxice ce pot influenta negat si cresterea acestora in primii ani;
  • prezenta unor boli virotice si bacteriene, a nematozilor care pot constitui surse de infectie pentru materialul biologic nou plantat;
  • inrautatirea starii fizice, ca urmare a tasarii accentuate a acestuia, determinata de traficul tehnologic intens practicat in fostele plantatii;
  • saracirea solului in materie organica si in elemente nutritive consumate si indepartate din sol cu recoltele de fructe ale plantatiilor anterioare.

Literatura de specialitate mentioneaza ca efectele cele mai frecvente ale aparitiei bolilor, ca urmare a nerespectarii perioadei de odihna a solului s-au semnalat la speciile mar, cires, piersic si mai putin la prun, par si capsun. De asemenea, se fac precizari asupra perioadei de timp dupa care o specie pomicola poate fi plantata dupa ea insasi sau dupa alte specii pomicole fara manifestari negative in comportarea pomilor nou plantati.

In general, se recomanda ca aceasta perioada de odihna, sa dureze cel putin 3-4 ani, timp in care terenul respectiv sa fie cultivat cu plante furajere de preferat graminee si leguminoase perene sau chiar plante anuale folosite ca ingrasaminte verzi.

Fertilizarea inainte de plantare

Asa cum este cunoscut, peste 80% din plantatiile de pomi din Romania, sunt amplasate pe soluri cu fertilitate mijlocie, slaba sau foarte slaba, din care, ultimele doua categorii cuprind peste 60% din suprafetele cu pomi in anii anteriori.

Avand in vedere suprafetele reduse de teren existente in zonele propice pentru cultura pomilor din Romania, care nu au fost cultivate in anii anteriori cu pomi, noile plantatii vor fi reinfiintate pe vechile amplasamente care au fost situate pe terenuri cu o fertilitate nu tocmai corespunzatoare.

Masura de baza pentru realizarea fertilizarii acestor soluri este aplicarea ingrasamintelor, inclusiv in perioada situata inainte de plantarea pomilor. Chiar si solurile cu o fertilitate mai buna situate pe terenuri plane sau pe pante reduse, infiintarea de plantatii intensive si superintensive care sa realizeze productii ridicate si de calitate superioara necesita o reactie a solului adecvata si consumuri i mari de elemente nutritive care nu pot fi asigurate decat printr-o fertilizare corespunzatoare.

De asemenea, se recomanda si aplicarea la groapa de plantare a 10-15 kg de gunoi de grajd. Aplicarea gunoiului de grajd in groapa de plantare determina in primul rand o imbunatatire a mediului respectiv o crestere a porozitatii solului din apropierea radacinilor pomilor plantati si respectiv a aeratiei foarte necesara atat pentru emiterea si cresterea noilor radacini cat si pentru proceselor chimice si biologice prin care ganica din gunoiul de grajd este descompusa pana la forme minerale usor accesibile pentru radacini.

Mobilizarea adanca a solului

Pentru a intelege mai bine necesitatea efectuarii unor lucrari eosebite pentru afanarea terenului in vederea plantarii pomilor, este necesar sa aratam ca aproape 60% din livezile din Romania au fost amplasate pe soluri cu textura fina si numai 30% pe soluri cu textura medie Solurile cu textura fina prezinta in partea superioara un continut mai de argila care impiedica patrunderea apei in adancime si creeaza, deasupra acestui orizont, excese temporare de umiditate si conditii de aeratie deficitare.

Ca urmare, pe profilul acestor soluri, se inregistreaza procese evidente de pseudogleizare. Astfel, din totalul solurilor ocupate liveze, iar pe aproape 19% dintre ele sunt prezente procese de pseudogleizare.

Imbunatatirea in parte a proprietatilor fizice legate de regimul apei si aerului al cel putin in primii ani de la plantarea pomilor se poate realiza printr-o mobilizare corespunzatoare a terenului. Prin aceasta mobilizare se urmareste in primul rand realizarea in zona de raspandire a celor mai multe radacini a unui strat de sol mai afanat, cu o capacitate mai mare de retinere a apei accesibile, mai permeabil pentru apa si aer si cu o rezistenta mecanica cat mai redusa in calea radacinilor care cresc.Aceste conditii se pot realiza prin doua lucrari de baza: scarificarea la 45 50 cm si/sau o aratura adanca efectuata la 35-38 cm, prin care sa nu se aduca la suprafata argila din orizonturile mai adanci ale solului. Scarificarea este obligatorie pe oricare din amplasamentele alese pentru infiintarea plantatiilor de pomi acolo unde in sol se gasesc radacini de dimensiuni mai mari ramase dupa plantele perene anterioare.

De asemenea, atunci cand studiile pedologice semnaleaza prezenta pana la adancimea de 45-50 cm, a unor care nu ar putea fi strapunse de aratura adanca se recomanda ca „spargerea” lor sa se realizeze prin scarificare. In acest caz, scarificarea se va realiza in doua sensuri. Primul sens se va efectua pe fostul ax al randurilor de pomi sau vita de vie, pentru a disloca un numar cat mai mare de radacini, iar al doilea sens se va realiza de regula, perpendicular pe primul.

In conditiile tarii noastre, afanarea solului prin scarificare la adancimi de 45-50 cm cu carificatoare montate pe tractoare cu putere mare (180 CP) s-a dovedit inferioara comparativ cu mobilizarea solului pe intreaga suprafata prin aratura adanca, in ceea ce priveste comportarea pomilor.

Acestea, deoarece prin scarificare nu se reuseste sa se mobilizeze solul de pe intreaga suprafata chiar si in cazul executiei acesteia in doua sensuri.

De aceea, pentru a fanare corespunzatoare a solului, chiar daca s-a realizat scarificarea acestuia pentru scopurile prezentate mai sus, este necesar sa se realizeze si o afanare a solului pe intreaga suprafata printr-o aratura efectuata la adancime cat mai mare. Reusita lucrarii depinde de calitatea executiei si de epoca de realizare a acesteia.

In ceea ce priveste calitatea lucrarii trebuie respectata adancimea de lucru, uniformitatea dispunerii brazdelor cat si latimea acestora. Adancimea de executie a araturii trebuie supravegheata chiar in timpul executiei prin masurarea adancimii de lucru la malul santului ce se realizeaza in urma brazdei rasturnate.

Modelarea terenului in „coame”

Pe solurile cu o grosime redusa a stratului arabil si cu un drenaj intern mai slab (datorita prezentei la o adancime mai mica a rizomului B, mai bogat in argila) cat si a unui extern mai putin asigurat (datorita pantei naturale reduse a terenului) se recomanda ca plantarea pomilor sa se realizeze pe teren modelat in „coame” (spinari). Aceasta modelare se va realiza cel mai usor dupa plantarea pomilor, prin efectuarea primelor 1-3 araturi, solicitate de intretinere si ca ogor negru in primii 2 ani de la plantare, prin aruncarea brazdei spre axul randului de pomi. Pentru ca pomii sa nu fie prea adanc ingropati,
ca urmare a acestei dispuneri a solului se impune ca de la inceput acestia sa fie plantati cu 7-8 cm mai sus decat suprafata solului.

Prin plantarea pomilor pe terenul afanat prin aratura adanca si modelat in spinari prin araturile ulterioare se imbunatateste drenajul extern si intern al solului creand astfel conditii mult mai bune pentru cresterea pomilor in primii ani de viata ai acestora. Drenajul extern se imbunatateste datorita pantei transversale mai mari a coamei (dinspre randul de pomi spre mijlocul intervalului dintre randuri), care poate ajunge la 5-6%, depasind astfel panta naturala a terenului.

In felul acesta, in perioadele cu ploi abundente, excesul de apa se scurge dinspre varful coamei spre rigola realizata prin efectuarea araturii la mijlocul intervalului dintre randuri si de aici este condusa spre marginea parcelei catre canale colectoare special amenajate si catre emisari naturali sau artificiali situati in afara perimetrului pomicol.

Deplasarea, prin aratura a stratului mai fertil de sol de la suprafata spre axul randului de pomi duce la realizarea in aceasta zona a grosimii maxime a acestui strat. Prin aceasta, radacinile pomilor in crestere gasesc un mediu fizic, chimic si biologic mult mai prielnic pentru cresterea lor decat in restul spatiului destinat prin distantele de plantare. Totodata, stratul fertil situat de-a lungul axului randului de pomi este ferit de traficul tehnologic ce se realizeaza in livada si prin aceasta gradul de afanare si in special solului din zona respectiva raman neafectati.

Sursa: Ghidul „Pomi, arbusti fructiferi, capsun – Ghid tehnic si economic”, realizat de Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru pomicultura si Societatea Nationala a Pomicultorilor din Romania.

Share on Facebook