Inmultirea pomilor prin seminte (inmultire generativa) este una din cele mai vechi metode de obtinere a plantelor pomicole. Totusi, chiar daca aceasta metoda este extrem de simplu de pus in  practica, numeroasele neajunsuri determina tot mai multi fermieri sa se orienteze spre alte tehnici de inmultire ale pomilor.

Atunci cand soiurile de pomi se inmultesc prin seminte, caracterele lor agronomice nu se mentin uniforme, iar dupa caz, acestea pot prezenta malformatii sau iregularitati. Chiar daca semintele provin de la acelasi soi, pomii rezultati pot avea fructe diferite ca gust, culoare sau dimensiune.

Pentru a evita acest inconvenient, cea mai indicata metoda de inmultire a plantelor pomicole este cea vegetativa. Acest tip de inmultire se bazeaza pe formarea unor radacini adventative direct pe lastar.

Cum obtinem radacinile adventative

Pentru a realiza inmultirea vegetativa, va trebui sa facilitam chiar noi aparitia de radacini adventative. In mod normal, acest procedeu se realizeaza in doua moduri: ranirea lastarului pana ce dezvolta un calus sau prin diviziunea celulelor mitotice din centrele meristematice aflate in tesutul lastarilor (cambiul sau cortexul adiacent).

In cele mai dese cazuri, radacinile adventative apar pe mugurii nodali ai lastarului insa nu rare sunt situatiile in care radacinile apar si pe internodii.

Metode de realizare a inmultirii vegetative

Inmultirea prin portaltoi sau inmultirea vegetativa se poate realiza prin trei metode: marcotajul, butasirea sau micropropagarea. Fiecare dintre aceste metode prezinta abordari diferite, care pot fi aplicate situational, in functie de tipul lastarului sau al radacinii.

Marcotajul este o metoda extrem de indragita de pomicultori, datorita rezultatelor multumitoare pe care o ofera. Prin marcotaj, inradacinarea lastarilor se efectuaza cand acestia sunt inca atasati la planta mama, fara a fi separati in vreun fel de aceasta. Cel mai mare avantaj reprezentat de inmultirea prin marcotaj consta in stabilitatea acestei metode si in sansa mare de reusita.

Butasirea este probabil metoda preferata a pomicultorilor si cea mai usoara de intreprins. Butasii ideali se confectioneaza de regula din lemn, care cuprinde baza lastarului anual. Totusi, este necesar ca butasul nou creat sa contina cel putin un mugur, pentru a prinde radacini si a se dezvolta corespunzator.

Micropropagarea sau inmultirea „in vitro” este o metoda intreprinsa de specialisti, insa rezultatele oferite de aceasta sunt mult mai performante. Prin aceasta metoda, materialul biologic se multiplica intr-un mediu steril, ferit de orice efecte secundare nefavorabile. Totusi, micropropagarea nu este recomandabila unui pomicultor mic sau mediu, deoarece costurile utilitatilor sunt extrem de mari, justificabile doar pentru persoanele care practica inmultirea unui numar foarte mare de pomi fructiferi.