Plata pentru inverzire se acorda fermierilor care aplica pe toate hectarele lor eligibile urmatoarele practici agricole benefice pentru clima si mediu: diversificarea culturilor; mentinerea pajistilor permanente existente si prezenta unei zone de interes ecologic pe suprafata agricola, conform datelor furnizate de APIA, la cererea Stiriagricole.ro.

Aceasta plata este reglementata prin art. 17, 18, 19, 20, 21din OUG nr. 3/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, si prin art. 82, 83, 84, 85, 86 din Ordinul MADR nr. 619/2015, cu modificarile si completarile ulterioare.

Fermierii care practica sistemul de agricultura ecologica si detin un document justificativ emis de un organism de inspectie si certificare aprobat de Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Regulamentul (CE) 834/2007 privind productia ecologica si etichetarea produselor ecologice, precum si de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2.092/91 beneficiaza implicit de plata pentru inverzire pentru suprafetele in conversie sau certificate ale exploatatiei, utilizate pentru productia ecologica.

Fermierii care au intreaga exploatatie ocupata cu culturi permanente beneficiaza implicit de plata pentru inverzire.

Fermierii ale caror exploatatii se afla integral sau partial in zone care fac obiectul Legii apelor nr. 107/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, si Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 49/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, au dreptul la plata mentionata in prezentul capitol, cu conditia sa aplice practicile mentionate in prezentul capitol, in masura in care practicile respective sunt compatibile, in exploatatia in cauza, cu obiectivele actelor normative mentionate.
In sensul art. 17 alin. (1) din OUG nr. 3/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, diversificarea culturilor consta in existenta mai multor culturi pe terenul arabil, in functie de suprafata, dupa cum urmeaza:

  • a) cel putin doua culturi diferite pe suprafetele cuprinse intre 10 ha si 30 ha, iar cultura preponderenta sa acopere maximum 75% din terenul arabil;
  • b) cel putin trei culturi diferite pe suprafetele de peste 30 ha, iar cultura preponderenta sa acopere maximum 75% din terenul arabil, respectiv doua culturi preponderente sa acopere impreuna maximum 95% din terenul arabil;
  • c) prin exceptie de la prevederile lit. a) si b) in cazul in care suprafata de teren arabil este cultivata in proportie de peste 75% cu iarba ori cu alte plante erbacee sau este pârloaga, cultura preponderenta de pe restul suprafetei arabile trebuie sa ocupe maximum 75% din terenul arabil ramas.

Sunt exceptate de la diversificarea culturilor exploatatiile, in cazul in care:

  • a) intreaga suprafata este acoperita cu culturi aflate sub apa o mare parte a ciclului de productie;
  • b) peste 75% din terenul arabil este utilizat pentru productia de iarba sau alte furaje erbacee, este teren lasat pârloaga sau face obiectul unei combinatii intre aceste utilizari, cu conditia ca suprafata arabila care nu face obiectul acestor utilizari sa fie de maximum 30 ha;
  • c) peste 75% din suprafata agricola eligibila este pajiste permanenta, este utilizata pentru productia de iarba sau alte furaje erbacee ori pentru culturi aflate sub apa o mare parte a ciclului de cultura sau face obiectul unei combinatii intre aceste utilizari, cu conditia ca suprafata arabila care nu face obiectul acestor utilizari sa fie de maximum 30 ha;
  • d) peste 50% din suprafata arabila declarata in anul de cerere curent nu a fost declarata de fermier in cererea sa unica de plata din anul anterior si in cazul in care, pe baza unei comparatii geospatiale a parcelelor solicitate in cererea unica de plata din anul curent, se constata ca intregul teren arabil este cultivat cu o cultura diferita fata de cea din anul calendaristic anterior.

In sensul art. 17 alin. (1) din OUG nr. 3/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, mentinerea pajistilor permanente existente implica:

  • a) interdictia de a converti/ara suprafetele de pajisti permanente situate in ariile naturale protejate desemnate potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 57/2007, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 49/2011, cu modificarile si completarile ulterioare;
  • b) proportia dintre suprafata totala cu pajisti permanente si suprafata agricola totala declarate la APIA nu trebuie sa scada cu mai mult de 5% fata de proportia de referinta stabilita in anul 2015;
  • c) in cazul in care proportia de referinta a scazut cu peste 5% la nivel national, se instituie obligatii la nivel de exploatatie de a reconverti terenul in pajisti permanente pentru acei fermieri care au la dispozitie teren care a fost convertit din teren cu pajisti permanente in teren pentru alte utilizari intr-o perioada din trecut, asa cum este prevazut in art. 44 din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1.307/2013 al Parlamentului European si al Consiliului de stabilire a unor norme privind platile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin in cadrul politicii agricole comune si de modificare a anexei X la regulamentul mentionat, denumit in continuare Regulamentul (UE) nr. 639/2014. Aceasta prevedere nu se aplica in cazul in care scaderea cu peste 5% provine din impadurire, cu conditia ca impadurirea sa fie compatibila cu mediul si sa nu includa plantatiile de specii forestiere cu ciclu de productie scurt, de brazi de Craciun sau de arbori cu crestere rapida pentru productia de energie.

Obligatia mentinerii proportiei de pajisti permanente se aplica la nivel national astfel incât aceasta sa nu scada cu mai mult de 5% din proportia de referinta.

Limitele care trebuie utilizate in scopul evaluarii mentinerii pajistilor permanente in termeni absoluti, limite mentionate la articolul 45 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1.307/2013, vor consta intr-o reducere de maximum 0,5% a suprafetelor pajistilor permanente stabilite in conformitate cu articolul 45 alineatul (2) litera (a) din regulamentul mentionat.

Daca se constata ca proportia mentionata la articolul 45 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1.307/2013 a scazut cu mai mult de 5% din proportia mentionata la acelasi articol, se prevede obligatia reconversiei suprafetelor in zone cu pajisti permanente si norme pentru evitarea unor noi conversii de zone cu pajisti permanente.

In sensul art. 17 alin. (1) din OUG nr. 3/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, fermierii in ale caror exploatatii terenul arabil este mai mare de 15 ha se asigura ca, incepând cu anul de cerere 2015, minimum 5% din terenul arabil declarat includ una sau mai multe dintre zonele de interes ecologic de mai jos:

  • a) terase;
  • b) elemente de peisaj – garduri vii/fâsii impadurite; arbori izolati, arbori in grup/pâlcuri arbustive din zona de câmpie sau arbori in aliniament; margini de câmp; iazuri; rigole;
  • c) zone tampon situate pe marginea apelor curgatoare sau statatoare;
  • d) zone cu specii forestiere cu ciclu scurt de productie;
  • e) terenuri agricole impadurite;
  • f) zone cu strat vegetal;
  • g) zone cu culturi fixatoare de azot.

Zonele de interes ecologic sunt situate pe terenul arabil al exploatatiei, cu exceptia celor prevazute la lit. d) si e) care sunt situate pe terenul agricol al exploatatiei. Zonele de interes ecologic prevazute la lit. b) si c) pot fi adiacente terenului arabil al exploatatiei declarat de fermier.

Zonele de interes ecologic sunt situate pe terenul pentru care fermierul face dovada utilizarii.

Prevederile art. 20, alin. (1) si (2) din OUG nr. 3/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, nu se aplica exploatatiilor in urmatoarele situatii:
a) peste 75% din terenul arabil este utilizat pentru productia de iarba sau alte furaje erbacee, este teren lasat pârloaga, este cultivat cu culturi de leguminoase sau face obiectul unei combinatii intre aceste utilizari, cu conditia ca suprafata arabila care nu face obiectul acestor utilizari sa fie de maximum 30 ha;
b) peste 75% din suprafata agricola eligibila este pajiste permanenta, este utilizata pentru productia de iarba sau alte furaje erbacee sau este cultivata cu culturi aflate sub apa fie o mare parte a anului, fie o mare parte a ciclului de cultura, sau face obiectul unei combinatii intre aceste utilizari, cu conditia ca suprafata arabila care nu face obiectul acestor utilizari sa fie de maximum 30 ha.

Zonele de interes ecologic sunt prevazute in anexa nr. 7 din Ordinul MADR, cu modificarile si completarile ulterioare.

Elementele de peisaj declarate de fermier trebuie sa fie la dispozitia fermierului si sunt prevazute in anexa nr. 7. Elementele de peisaj aflate la dispozitia fermierului reprezinta acele elemente situate in interiorul sau adiacent parcelei de teren arabil declarata de catre fermier pentru care acesta face dovada utilizarii legale a terenului. Elementele de peisaj liniare cum ar fi garduri vii, fâsii impadurite, arbori in aliniament, margini de câmp, rigole sau zonele-tampon sunt considerate adiacente terenului arabil, atunci când latura lunga a elementului de peisaj atinge fizic parcela agricola de teren arabil. Elementele de peisaj neliniare cum ar fi iazuri, arbori izolati, grupuri de arbori, pâlcuri arbustive din zona de câmpie sunt considerate “adiacente terenului arabil” când ating fizic terenul arabil in cel putin un punct.

Zonele-tampon sunt suprafetele de teren inierbate, impadurite sau cultivate cu plante graminee perene sau cu plante leguminoase perene, situate in vecinatatea apelor de suprafata sau a captarilor de apa potabila, pe care este interzisa aplicarea pesticidelor si a fertilizantilor. Zonele-tampon includ si benzile-tampon sau fâsiile de protectie aflate de-a lungul cursurilor de apa protejate prin standardul privind bunele conditii agricole si de mediu GAEC 1 si prin cerintele legale in materie de gestionare SMR 1 si SMR 10, prevazute in anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1.306/2013. Zonele-tampon trebuie sa fie situate pe un teren arabil sau adiacent acestuia, astfel incât laturile lor lungi sa fie paralele cu marginea unui curs de apa sau a unui corp de apa. De-a lungul cursurilor de apa, aceste zone pot include benzi cu vegetatie riverana cu o latime de 1 – 10 metri. In zonele-tampon se permite pasunatul sau taierea ierbii, cu conditia ca zona-tampon sa poata fi in continuare distinsa de terenul agricol adiacent. Dimensiunile zonelor-tampon sunt prevazute in anexa nr. 7.

Zonele cu specii forestiere cu ciclu scurt de productie sunt considerate doar cele cultivate cu salcie (Salix L), plop alb (Populus alba), plop negru (Populus nigra) si salcâm (Robinia pseudoacacia), inclusiv pe parcelele cu suprafete mai mici de 0,3 ha. Ciclul maxim de recolta, cerintele privind utilizarea ingrasamintelor minerale si a produselor de protectia plantelor sunt prevazute in anexa nr. 8 din Ordinul MADR, cu modificarile si completarile ulterioare.

Zonele impadurite sunt suprafete de teren arabil impadurite prin Masura 221 “Prima impadurire a terenurilor agricole” din cadrul PNDR 2007 – 2013 sau prin Masura nr. 8 “Impadurirea si crearea de suprafete impadurite si perdele forestiere” din cadrul PNDR 2014 – 2020 pe parcele cu suprafata minima de 0,5 ha.

Zonele cu strat vegetal sunt suprafetele arabile cultivate cu specii incluse in Anexa nr. 9, considerate culturi secundare, care nu participa la calculul diversificarii culturilor si care asigura acoperirea solului pe timpul iernii, pâna la 1 martie. Data-limita pâna la care aceste culturi trebuie incorporate in sol este 1 aprilie. Perioada de insamântare a culturilor din anexa nr. 9 este 1 august – 15 octombrie. Zonele acoperite de strat vegetal nu includ zonele acoperite de culturi de toamna semanate in mod normal in vederea recoltarii sau a pasunatului, care participa la respectarea GAEC 4 si se pot infiinta inclusiv pe parcelele cu suprafete mai mici de 0,3 ha. Suprafetele pe care se solicita ajutor pentru pachetul 4 al Masurii 10 “Agro-mediu si clima” din PNDR 2014 – 2020, nu se iau in considerare in calculul zonelor cu strat vegetal.

Culturile fixatoare de azot sunt prevazute in anexa nr. 10 din Ordinul MADR, cu modificarile si completarile ulterioare. Aceste culturi trebuie sa fie prezente pe teren pe toata perioada lor de vegetatie, sunt considerate culturi principale si participa la calculul diversificarii culturilor, inclusiv pe parcelele cu suprafete mai mici de 0,3 ha. Fermierii trebuie sa respecte masurile Codului de bune practici agricole in vigoare, referitoare la poluarea cu azot.

Un fermier poate declara aceeasi zona sau acelasi element de peisaj o singura data intr-un an de cerere in scopul respectarii cerintei referitoare la zonele de interes ecologic.
Zonele de interes ecologic care nu sunt niciodata la dispozitia fermierului sunt zonele de interes ecologic situate pe suprafetele prevazute la art. 10 alin. (5) lit. c), d), e), g), h), i), j).

In sensul aplicarii art. 18 alin. (1) lit. c), alin. (3) lit. b) si c), art. 20 alin. (4) lit. a) si b) din ordonanta, Lista codurilor de cultura pentru pajisti permanente, culturi utilizate pentru productia de iarba sau alte furaje erbacee, culturi aflate sub apa o mare parte a ciclului de productie si culturi de leguminoase care se iau in calcul pentru exceptiile de la aplicarea practicilor agricole benefice pentru clima si mediu este prevazuta in anexa nr. 11.

Ecoconditionalitatea, ca parte a Politicii Agricole Comune (PAC), este un mecanism care conditioneaza acordarea sprijinului financiar din fonduri europene si nationale (plati directe, ajutoare nationale tranzitorii, plati prin masurile de dezvoltare rurala si masuri de piata), de respectarea unor norme obligatorii privind mediul, siguranta alimentara, sanatatea animalelor si a plantelor, bunastarea animalelor, precum si mentinerea terenurilor in bune conditii agricole si de mediu.

Scopul sistemului de ecoconditionalitate este acela de a contribui la dezvoltarea unei agriculturi durabile, printr-o sensibilizare mai puternica a fermierilor in legatura cu necesitatea respectarii acestor norme.

Potrivit Regulamentului nr. 1306/2013 , normele privind ecoconditionalitatea cuprind:
Cerintele legale in materie de gestionare (SMR) si Bunele conditii agricole si de mediu ale terenurilor (GAEC).
Pentru anii 2015 si 2016, normele privind ecoconditionalitatea cuprind si obligatia pastrarii raportului dintre suprafata terenurilor destinate pajistilor permanente si suprafata agricola totala, declarate de fermieri in anul 2007, numit raport de referinta.

Potrivit prevederilor legislatiei europene si nationale, orice fermier care solicita plati directe si ajutoare nationale tranzitorii (ANT) trebuie sa respecte aceste norme pe tot pacursul anului, pe toate parcelele agricole din cadrul exploatatiei, indiferent de marimea lor (inclusiv pe cele neeligibile si pe cele care nu mai sunt folosite in scopul productiei).

Fermierii care participa la „Schema simplificata pentru micii fermieri” nu primesc sanctiuni administrative pentru nerespectarea eco-conditionalitatii.
In cazul in care acestia acceseaza si pachete de agromediu, trebuie sa respecte normele de ecoconditionalitate aferente acestor pachete.

In anexa la Ordinul MADR/MMAP/ANSVSA nr.352/636/54 din 2015 sunt definite normele de ecoconditionalitate ce trebuie respectate de fermierii români incepând cu 1.01.2015, incadrate pe domenii si aspecte, dupa cum urmeaza:

Domeniul: Mediu, schimbari climatice, bunele conditii agricole ale terenurilor

  • Aspectul: Apa

SMR 1 – Protectia apelor impotriva poluarii cu nitrati proveniti din surse agricole
GAEC 1 – Crearea/mentinerea benzilor tampon (fâsiilor de protectie) in vecinatatea apelor de suprafata
GAEC 2 – Respectarea procedurii de autorizare, in cazul utilizarii apei pentru irigatii in agricultura
GAEC 3 – Protectia apelor subterane impotriva poluarii
Aspectul: Sol si stoc de carbon
GAEC 4 – Acoperirea minima a solului
GAEC 5 – Gestionarea minima a terenului care sa reflecte conditiile locale specifice pentru limitarea eroziunii
GAEC 6 – Mentinerea nivelului de materie organica din sol, inclusiv interdictia de a incendia miristile arabile
Aspectul: Biodiversitate
SMR 2 – Conservarea pasarilor salbatice
SMR 3 – Conservarea habitatelor naturale si a speciilor de flora si fauna salbatica
Aspectul: Peisaj, nivelul minim de intretinere
GAEC 7 – Pastrarea elementelor de peisaj, incluzând arborii izolati si terasele existente pe terenul agricol, luând masuri adecvate pentru a preveni instalarea vegetatiei nedorite si asigurarea unui nivel minim de intretinere a terenului agricol

Domeniul: Sanatate publica, sanatatea animalelor si sanatatea plantelor

  • Aspectul: Siguranta alimentara

SMR 4 – Principii si cerinte generale ale legislatiei alimentare si proceduri in domeniul sigurantei produselor alimentare
SMR 5 – Interzicerea utilizarii anumitor substante cu efect hormonal sau tireostatic si a substantelor betaagoniste in cresterea animalelor
Aspectul: Identificarea si inregistrarea animalelor
SMR 6 – Identificarea si inregistrarea suinelor
SMR 7 – Identificarea si inregistrarea bovinelor
SMR 8 – Identificarea si inregistrarea animalelor din speciile ovina si caprina
Aspectul: Bolile animalelor
SMR 9 – Prevenirea, controlul si eradicarea anumitor forme de encefalopatii spongiforme transmisibile (EST)
Aspectul: Produse de protectie a plantelor
SMR 10 – Introducerea pe piata a produselor de protectie a plantelor

Domeniul: Bunastarea animalelor
SMR 11 – Norme minime privind protectia viteilor
SMR 12 – Norme minime de protectie a porcinelor
SMR 13 – Protectia animalelor de ferma

Constatarea respectarii sau nerespectarii cerintelor de ecoconditionalitate se realizeaza prin actiunile de control clasic pe teren, desfasurate de inspectorii APIA, respectiv ANSVSA, sau prin teledetectie, conform prevederilor legislatiei europene.

Sanctiunile administrative pentru cazurile de nerespectarea SMR 11-13 privind bunastarea animalelor se aplica incepând cu data de 1 ianuarie 2016.

Nerespectarea de catre fermieri a normelor de ecoconditionalitate conduce la reducerea platilor sau excluderea de la plata, la una sau mai multe scheme de sprijin, pentru unul sau mai multi ani, conform legislatiei europene si nationale, cu exceptia cazurilor de forta majora sau circumstante exceptionale care au impiedicat respectarea acestor norme:

– decesul beneficiarului;
– incapacitatea profesionala pe termen lung a beneficiarului;
– o catastrofa naturala grava care afecteaza puternic exploatatia agricola;
– distrugerea accidentala a cladirilor destinate cresterii animalelor, aflate pe exploatatia agricola;
– o epizootie sau o boala a plantelor care afecteaza partial sau integral septelul sau, respectiv, culturile beneficiarului;
– exproprierea intregii exploatatii agricole sau a unei mari parti a acesteia, daca exproprierea respectiva nu ar fi putut fi anticipata la data depunerii cererii.

Share on Facebook