Marii comercianți s-au ales cu profitul, iar fermierii cu munca anul trecut. Dacă ar forma propriul trader, producătorii ar culege roadele muncii lor, consideră inginerul Valeriu Călin, președintele Asociației Producătorilor de Cereale și Plante Tehnice Agoceres Buzău.
„Suntem la cheremul angrosiștilor, care stabilesc prețurile”, ne-a răspuns Valeriu Călin când l-am întrebat despre evoluția prețurilor la cereale, mai ales că în aproximativ o lună va începe campania de recoltare. Inginerul buzoian, care ocupă și funcția de vicepreședinte al Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli (LAPAR) are și o soluție: înființarea la nivelul fiecărui județ a câte unui trader, controlat de fermieri, care să vândă direct recolta în străinătate.
„Ne trebuie un trader la nivelul asociațiilor județene de producători. LAPAR ar putea cel mult să coordoneze activitatea la nivel național, însă Camerele Agricole ar trebuie să se ocupe de organizarea propriu-zisă, să constituie o asemenea entitate, dar le-a zăpăcit domnul ministru”, spune Valeriu Călin.
În opinia sa, Camerele Agricole din România ar fi trebuit constituite și organizate după modelul danez.
„În Danemarca, aceste camere agricole nu au iz politic. Ei au început colectivizarea prin 1866 și s-au tot dezvoltat. Până acum vreo 10 ani, camerele erau susținute financiar de stat, dar acum se autofinanțează prin cotizații”, ne-a explicat vicepreședintele LAPAR.
Danemarca are o populație de cinci milioane de locuitori și din care mai puțin de 2% activează în agricultură. În schimb, producția agricolă poate acoperi necesarul de consum a 15 milioane de persoane. Spre comparație, în România, jumătate din populație locuiește la țară și practică o agricultură de subzistență.
„La noi pământul e ca untul, vă dați seama ce potențial avem? Dar trebuie să se vrea și de sus. Danezii au 25 de milioane de porci, la noi nici în epoca de aur nu am avut mai mult de 15 milioane de capete”, subliniază Valeriu Călin.
În plus, Camerele Agricole pot face și planificarea producției.
„E un termen comunist, știu, dar prețurile se prăbușesc când avem supraproducție. Prin Camerele Agricole se poate face organizarea la nivel județean să nu mai pună toată lumea rapiță, porumb sau grâu”, a mai spus președintele Asociației Producătorilor de Cereale și Plante Tehnice Agoceres Buzău.
În 2013, prețurile la cereale au căzut cu 40% într-o singură zi. În ceea ce privește prețurile din 2014, în piață se vorbește de circa 70 de bani pe kilogramul de grâu și de 1,4 lei pentru un kilogram de rapiță.
