Raffaele Bianco, un expat care a venit în România ca să lucreze în sectorul auto în 1997, a demarat o afacere în sectorul agricol și a investit circa 300.000 de euro în cultura sparanghelului.

Primul contact cu România a italianului Raffaele Bianco a avut loc în 1997, când a ajuns în țară cu un contract cu Grupul Renault pentru 2 ani, apoi s-a întors în Italia, pentru ca în 2006 să revină în țară cu familia, cu intenția de a „recupera” investițiile efectuate și de a se întorce „acasă”, în Italia. În 2010, criza financiară i-a făcut pe soții Bianco să rămână în România și să se mute la țara, în comuna Comana din județul Giurgiu, localitatea natală a soției lui Raffaele Bianco, Elena.

„Îmi place să gândesc că oricine, ca și noi, care avem origini din familie de agricultori de mai multe generații, iubim natura, suntem adepții unei mâncări sănătoase și ne-am mutam la țară, nu poate decât să înceapă o activitatea agricolă cu drag. În anul 2010 ne-am mutat în Comana, din Giurgiu, și având în jurul casei o suprafață de 2 hectare am început să plantăm peste 100 de pomi fructiferi și să începem să cultivăm legume pentru familie. Deoarece cantitatea de legume și fructe cultivate era întodeuna mai mare decât necesitățile noastre, am început să facem cadou prietenilor produselor proaspete și să primim aprecieri. Această activitate a început pentru a-i oferi copilului nostru produse cât mai naturale și tot ce cultivăm pe zona de legume și fructe este făcut cu metodă total biodinamică, fără a folosi insecticide sau erbicide, inclusiv polenizarea este făcută prin intermediul bondarilor, care asigură un procent de reușită de 100%”, ne-a povestit Raffaele Bianco.

În anul 2012, ca urmare a faptului că se simțeau din ce în ce mai puternic efectele crizei și în România, în domeniul construcțiilor de infrastructură, domeniu în care Raffaele Bianco mai era activ, familia a avut idea de a se reprofila parțial și a investit puternic pentru a demara activitatea agricolă, achiziționând utilaje și dezvoltând clădiri, valoarea investițiilor fiind de circa 300.000 de euro. și a început să cultive cereale și furajere pe o suprafață de 30 hectare. Antreprenorul ar fi dorit să acceseze fonduri europene nerambursabile însă nu a găsit consultanță serioasă în domeniu.

„Noi mai avem o mică fermă de cereale și legume în Italia, care a fost moștenită de la străbunicii mei, și, cu ajutorul sfaturilor tatălui meu, am demarat activitatea noastră. Anul trecut, am obținut autorizațiile de la Agenția Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor în vederea procesării legumelor și fructelor și am început o mică producție de diverse gemuri și produse sărate, pe care le vom comercializa începând cu acest an”, spune Raffaele Bianco.

Beneficiind de experiența tatălui său, Raffaele Bianco a reușit să implementeze tehnologia necesară cultivării sparanghelului și a realizat prima plantație în 2012, extinzând în fiecare an suprafața cultivată. Astăzi, familia Bianco are circa 5.500 de plante cultivate.

Cultura de sparanghel: alegerea terenului și pregătirea solului

Sparanghelul este o cultură plurianuală, plantele având rădăcini care pot ajunge și la un metru lungime. Sparanghelul se dezvoltă optim pe terenurile bine aerate în adâncime și fără pir, cu un ridicat grad de drenaj. Se recomandă ca terenul pe care va fi cultivat sparanghelul să fie nisipos, pentru a asigura drenajul necesar, însă cultura de sparanghel poate fi înființată și pe terenuri argiloase, în pantă, care să nu permită apei să stagneze. De altfel, terenurile argiloase, bine pregătite de la început și bine întreținute pe parcursul culturii, oferă un bun grad de producție și o calitate mai bună produsului recoltat comparativ cu beneficiile pe care le are asupra recoltei un sol nisipos.

Un alt aspect care trebuie avut în vedere este pH-ul solului. Sparanghelul preferă solurile sub-acide.

Pentru a înființa o cultură nouă de sparanghel, este necesar să se facă fertilizarea solului, preferabil cu îngrășământ organic, cantitatea medie necesară fiind de 100 de tone/hectar. De asemenea, se recomandă aplicarea de îngrășământ în cantitatea de 30-50 tone/hectar la sfârșitul fiecărui sezon, înainte de venirea iernii. În locul îngrășământului organic, se poate utiliza un complex mineral NPK 15-15-15, în cantitate de 500-600kg/ha, la plantare, și 300-400kg/ha, pentru anii următori.

„Terenul necesită o arătură adâncă de minim 60 de cm sau mai puțin adâncă, dar cu o trecere de scărificator la 70 cm pentru a aerisi bine terenul și pentru a produce drenajul necesar în vederea înființării culturii. În cazul în care se procedează la înființarea culturii prin utilizarea rădăcinilor (coroane), se vor efectua șanțuri paralele la o distanță de circa 1,5 metri, cu o lățime de circa 60/70 cm și adâncime de 25/30 cm. În aceste șanțuri, se așează coroane care se acoperă treptat, în două-trei operațiuni, cu pământ, până la nivelul inițial al solului”, ne recomandă Raffaele Bianco.

Cultura de sparanghel: alegerea materialului săditor

La un hectar, fermierul recomandă plantarea a 15.000-20.000 de coroane.

„Eu prefer întotdeuna mai puține plante pe suprafață decât să aglomerez cultura. Cultivatorii de legume din România au tendința de a aglomera culturile, calculând greșit că mai multe plante înseamnă producție mai mare și, implicit, profit mai mare. Acest lucru trebuie revizuit. Cu o cultură mai rară și bine ponderată, producția este mai ridicată și este mai ușor și mai simplu să o întreții”, explică Raffaele Bianco.

Înființarea unei culturi de sparanghel se poate face prin răsaduri sau prin rădăcini (coroane), însă în cazul unui culturi pe suprafață mică cel mai bine se pretează plantarea de coroane, deoarece permite scurtarea cu un an a perioadei necesare până la obținerea unei productivități mai mari și rata de succes, adică de prindere a materialului săditor, este mult mai mare.

Pentru o bună productivitate, sunt extrem de importante pregătirea solului șiplantarea propriu-zisă.  În cazul în care se utilizează răsad făcut „acasă”, pornind de la semințe, costurile sunt destul de reduse, dar metoda nu este rentabilă deoarece nu există certitudinea calității materialului săditor. Întrucât sparanghelul este o cultură care poate ajunge la 10 ani de recoltă, este indicat să fie cumpărate răsădurile direct de la un producător cunoscut sau mai bine, în special pentru culturile mici și medii, să se utilizeze coroane.

„Pentru a achiziționa materialul de bună calitate este necesară o investiție variabilă de la 0,7 la 1,2 euro/coroană, deci la un hectar este necesară o investiție în coroane cuprinsă între 10.000 și 20.000 euro, în funcție de soi, caracteristicele plantelor. Cu cât investim mai mult, cu atât mai mult avem posibilitatea de a recolta produse de calitate, în cantități corespunzătoare. Dacă se optează pentru varianta răsădurilor, costurile se diminuează cu circa 50%”, arată Raffaele Bianco.

Din păcate, nu sunt prea mulți furnizori de răsaduri de sparanghel, această cutlruă fiind foarte pretențioasă. Perioada optimă de plantare a răsadurilor, ținând cont de condițiile pedo-climatice din țara noastră, este în luna mai. În cazul coropanelor, perioada optimă de plantare este în intervalul sfârșitul lunii martie-începutul lunii mai.

Rădăcinile se plantează la o distanță între rânduri de 1,3-1,5 metri, iar între plante de 40/50 cm. În cazul în care se plantează coropane, adâncimea recomandată este 30-35 cm,  iar în cazul răsadurilor adâncimea variază între 20 și 25 de cm, cel mult 30 de cm.

Cultura de sparanghel: boli și dăunători

Principala problemă în cazul unei culturi de sparanghel este reprezentată de buruieni.

„Sparanghelul are nevoie să fie întotdeuna curat și să producă pe un sol îngrijit, fără buruieni. În primăvară, înainte de a începe perioada de vegetație, se face o frezătură foarte puțin adâncă, la o adâncime de cel mult 10 cm, pentru a aerisi solul și pentru a amesteca părțile de îngrățământ care au rămas din toamnă. În timpul vegetației, cultura trebuie ținută curată de buruieni, prin medote manuale și mecanice, dacă s-a optat pentru cultivarea sparanghelului în regim bio, sau prin metode chimice (erbicide specifice) în cazul unui culturi intensive. Frezătura între rânduri este extrem de importantă pentru a evita creșterea buruienilor și pentru a menține solul frământat lângă rândurile de sparanghel”, ne recomandă Raffaele Bianco.

Cultura de sparanghel: necesarul de apă

Deși sparanghelul se poate dezvolta optim și fără să fie irigat, se recomandă instalarea unui sistem de irigații prin picurare. Necesarul de apă este mai redus în perioada de vegetație, mai ales dacă terenul este argilos.

Boli care atacă sparanghelul:

  • Rugina se poate preveni prin mărirea distanței între rânduri
  • Stemphylium Vesicarium – este o ciupercă, care poate fi prevenită menținând cultura foarte curată
  • Fusarium este o ciupercă, a cărei apariție poate fi prevenită  prin alegerea unui material săditor de calitate certificată
  • Rhizoctonia Violaceea este un parazit care afectează și lucerna sau trifoiul sau orice altă cultură care are părțile „lemnoase” importante. Dacă apare, trebuie distrusă imediat zona afectată și materialul extras.

Cultura de sparanghel: recoltarea

În primul an de la plantare, dacă s-a optat pentru coroane, nu se va recolta. În primii doi ani de plantare, nu trebuie recoltat prea mult, ci plantele trebuie lăsate să se dezvolte. Din al treilea an de cultură se poate începe recoltarea. Perioada de recoltare a unei plantații de sparanghel durează circa 2 luni pe an, timp în care se vor face diferite sesiuni de recoltare.

În sudul țării, recoltare începe în luna mai-iunie și se încheie spre sfârșitul lunii august, după care plantele se lasă să intre în vegetație continuă, până la sfârșitul toamnei, fără să se mai recolteze.

Share on Facebook