Așezat într-o zonă depresionară, la adăpost de vânturi și beneficiind de un regim pluviometric echilibrat și de un sol calcaros, satul Tohani este un loc vestit în ţară pentru cultura migdalilor.

Acești pomi, ale căror fructe sunt atât de apreciate în industria dulciurilor, cresc peste tot prin curţile oamenilor, la fel cum în alte zone cresc prunii sau merii.

Primăvara, când soarele prinde putere, satul Tohani pare o așezare ce plutește în nori albi și pufoși: sunt florile de migdal, care par să inunde întreaga localitate. Nu e ogradă în sat unde să nu crească măcar un astfel de pom. Aici, zarzărul, recunoscutul vestitor al zilelor călduroase, își așteaptă cuminte rândul, lăsându-și fratele de sorginte mediteraneană să dea spectacolul începutului de stagiune.

Pe lângă pomii răzleţi de prin gospodării, există la Tohani și două livezi închegate, situate în punctual cunoscut în zonă cu denumirea de „Bagdat”, livezi ce acoperă, împreună, o suprafaţă de aproape două hectare. Vânzarea migdalelor nu se face, însă, către un magazin sau vreo fabrică de dulciuri, ci către intermediari.

Una dintre aceste livezi de migdali îi aparţine renumitului savant român, prof. dr. acad. Mihai Bălănescu. Domnia sa a mărturisit că a înfiinţat livada în urmă cu zece ani, pe un teren de un hectar ce aparţine vechii moșii a familiei sale. Pe lângă livezile demeri și de nuci și pe lângă plantaţia de viţă-de-vie ce ocupă peste 5.000 de mp, savantul a ales să planteze migdali, știind că poate fi o afacere profitabilă și, mai mult decât atât, mai puţin expusă riscurilor decât cultura viţei-de-vie. Într-un an ploios, ca 2014, din via de 5.000 mp nu s-au obţinut nici măcar 50 de litri de vin.

Aici este și locul său de suflet unde, la cei 92 de ani, scrie și ajută, prin studiile sale, la construcţia celui mai puternic laser din lume, ce va fi amplasat la Măgurele.

„Pentru migdali, nu e nevoie de foarte mult efort. Practic, ei se mulţumesc cu ce le dă bunul Dumnezeu. Aici sunt feriţi de curenţi, solul este cel potrivit, iar temperaturile nu scad niciodată foarte mult. Chiar anul trecut am mai plantat migdali pe câteva sute de metri. Am pus sâmburi de migdale și pomii se vor dezvolta puţin mai greu, dar dacă plantezi puieţi, pe care îi găsești în apropiere, la pepiniera de la Istriţa, în trei ani pomii ajung pe rod. E bine să-i plantezi toamna, ca să aibă timp să intre închegaţi în iarnă. Tot toamna, prin septembrie, se și culeg migdalii. Sâmburii, scoși din capsula verde ca și învelișul nucii, se pun la uscat. Se pot vinde ca atare sau se poate scoate miezul, care se introduce în apă clocotită pentru a fi curăţat de pieliţe. Anul acesta, am obţinut o producţie de 2.500kg/ha. Dacă oamenii ar înţelege că poate fi mai rentabil să cultivi migdali decât viţă-de-vie, la Tohani s-ar putea obţine o producţie importantă, iar afacerea ar fi una dintre cele mai profitabile”, spune Mihai Bălănescu, citat de publicația România Rurală.

Într-adevăr, localnicii nu s-au aventurat să înfiinţeze plantaţii. Dacă în zonă ar exista un centru de colectare, poate că drumul de la producţie la vânzare ar fi mai ușor. Profesorul Mihai Bălănescu este de părere că accesarea fondurilor europene ar fi benefică pentru potenţialii investitori, dar oamenii, ori nu știu să elaboreze astfel de proiecte, ori nu au banii necesari pentru a angaja firme specializate în domeniu.

Primarul comunei Gura Vadului, Dan Lungu, crede că dacă ar fi puţin școliţi în domeniu, localnicii poate că s-ar încumeta să valorifice unicitatea zonei în care trăiesc. În acest sens, edilul comunei a iniţiat o colaborare cu Universitatea de Știinţe Agronomice și Veterinare (USAMV) din București pentru a organiza cursuri la care oamenii să afle tot ce este necesar în legătură cu înfiinţarea și întreţinerea unei astfel de plantaţii. Tot primarul a fost, în urmă cu nouă ani, iniţiatorul „Festivalului florilor de migdal”.

Nu doar cultura migdalilor este potrivită condiţiilor climatologice din zona satului Tohani, ci și cea a smochinilor și a plantelor de kiwi.

Tehnologia de cultură a migdalilor

Plantaţiile de migdal pot fi înființate pe solurile degradate mai puţin fertile, nisipoase, seci sau coastele abrupte. Pomii pentru formarea de livezi noi se produc în pepiniere, prin altoirea unor soiuri pe diferiţi portaltoi. Folosirea portaltoiului este metoda preferată încă pentru multă vreme, deoarece este o metodă sigură de producere a materialului săditor de pomi, diversificat pentru diferite siste- me de livezi şi pentru diferite tipuri de sol, potrivit specialiștilor de la Uniunea Asociatiilor Producatorilor de Culturi Nucifere din Republica Moldova. Migdalul se altoieşte pe migdalul amar, pe solurile calcaroase şi cu precipitaţii puţine.

Terenul pe care vor fi plantați migalii se pregătește ca și în cazul altor culturi pomicole, cu precizarea că se recomandă fertilizarea cu 10-30 kg gunoi de grajd bine fermentat, 200-300 g superfosfat şi 100-150 g sare potasică, îngrăşăminte care se aşază sub formă de muşuroi pe fundul gropii (50/50/50 cm).

Așa cum spune prof. dr. acad. Mihai Bălănescu, migalii se plantează toamna devreme, pentru a permite pomilor să înrădăcineze până la venirea frigului. Puieții se scot din pepinieră în ziua sau preziua plantării, fiindcă rădăcinile se refac extrem de greu. Sensibilitatea rădăcinilor i-a făcut pe mulți cultivator să înființeze plantații prin semănarea semințelor de migdali, care sunt apoi altoiți.

Rădăcinile se fasonează, eliminându-se porţiunile rănite, mucegăite, uscate. Se ecomandă mocirlirea, cu un amestec de balegă proaspătă şi pământ galben, pentru stimularea înrădăcinării şi împotriva eventualei deshidratări. Dacă este necesar, se udă cu circa 10-20 de litri de apă, iar, pentru a proteja rădăcinile de îngheț, se fac muşuroaie de 40-50 cm înălţime.

Puieții de migdal se plantează la o distanţă între rânduri de 6-7 m şi de 5-6 m între plante pe rând, cu o densitate de 450-500 pomi la un hectar.

Formele de coroană folosite trebuie să asigure o bună iluminare a pomilor, migdalul fiind foarte pretenţios la lumină. Îndată după plantare începe formarea coroanei, după sau în timpul plantării se scurtează pomul la înălţimea de 80-120 cm formând trunchiul de 60-80 cm şi zona coroanei de 30-40 cm. În zona trunchiului se taie toate rămurelele în zona coroanei se scurtează la 2-3 muguri. Următoarea procedură de tăiere se repetă peste 4-5 ani după plantare cu înlăturarea lăstarilor lacomi, uscaţi, denşi, alipiţi unul de altul şi concurenţi.

Pomii ce se usucă sau sunt frânţi uşor se restabilesc prin tăieri de regenerare. Dacă un timp îndelungat nu se face operaţiunea de tăiere a pomilor de migdal atunci cresc o mulţime de ramuri lacome şi groase fără fructe şi pomul devine muribund.

Locul altoirii trebuie adâncit la 12-18 cm de la nivelul solului. Toate soiurile de migdal pentru o fructificare mai bună necesită folosirea polenizatorilor la soiul de bază 4-6 soiuri de polenizatori în cantitate de 20-25%. Deoarece migdalul înfloreşte devreme, când nu sunt flori pe câmpuri, se recomandă să se amenajeze 3-4 ştiubeie la un hectar.

Ca toate plantele migdalul are şi el boli şi vătămători specifici: bacterioza, monoliosa păduchii şi rozătoare.

Intrarea pe rod este precoce. Primele fructe apar în primii 2-3 ani de la plantare, cu un maximum de producţie în anii 8-10. Potenţialul productiv este mic: 1.200-4.500 kg de fructe în coajă la hectar sau 900-1.250 kg miez/ha.

Cum trebuie să arate un migdal corespunzător pentru plantare?

  •  să aibă 1-2 ani și o înălțime de peste 1metru;
  •  rădăcinile principale să fie sănătoase, de peste 20-30 cm, iar în cazul pomilor altoiți pe portaltoi vegetativi să fie cu un smoc de rădăcini subțiri;
  •  tulpina și rădăcina nu trebuie să fie deshidratate sau cu răni;
  •  la pomii de 2-3 ani, coroana trebuie să fie deja formată.
Share on Facebook