Dacă la noi este folosit mai mult pentru nutreț și pentru îngrășământ verde, nemții au descoperit că lupinul poate fi folosit cu succes în alimentație.
Populația planetei va crește considerabil în următoarele decenii, așa că oamenii de știință caută soluții. În vreme ce o bună parte din cercetători s-au aplecat spre dezvoltarea biotehnologiilor, adică a organismelor modificate genetic, alții s-au întors către plantele uitate, ca topinamburul, știrul, bobul sau lupinul. Cercetătorii de la Institutul „Fraunhofer” din Freising, Germania, au arătat că semințele de lupin nu au cholesterol, dar sunt bogate în proteine și acizi grași polinesaturați, tocmai grăsimi bune. Dr. ing. Peter Eisner, coordonatorul studiului, a declarat că din proteinele provenite din lupin se vor putea produce brânză și înghețată, fără riscul intoleranței la lactoză. Totodată, semințele de lupin pot fi folosite pentru realizarea cârnaților și a altor preparate din carne.
„Rezultatul sunt niște cârnați gustoși și săraci în grăsimi, deci sănătoși”, a explicat omul de știință.
În lume sunt cunoscute peste 150 de soiuri de lupin. La noi în ţară se cultivă soiul autohton de lupin alb Medi (din anul1994), diferite populaţii şi unele soiuri străine. Perioada de vegetație depinde de soi. Spre exemplu, perioada de vegetaţie este de 120 – 140 zile la lupinul alb, 110 – 130 zile la lupinul galben, 120 – 140 zile la lupinul albastru şi 70 – 75 zile la lupinul peren (la această specie o cultură durează 8 – 10 ani).
Cerinţele termice ale lupinului sunt moderate, fiind ceva mai mari la lupinul alb decât la cel galben şi albastru. Se poate cultiva pentru producţia de boabe până la latitudinea nordică de 52° lupinul alb, 55° lupinul galben şi 58° lupinul albastru.
Pentru masă verde toate trei speciile se pot cultiva până la 60° latitudine nordică. Ca latitudine sudică, lupinul merge până la 30 – 35° în Africa şi 35 – 40° în Australia. Ca plantulă, suportă geruri de -2°C – -5°C, mai rezistent fiind lupinul albastru. Spre maturitate suportă -6°C lupinul alb, -7°C lupinul galben şi -9°C lupinul albastru, iar formele perene chiar mai mult. Suma de grade este de 1.800 – 1.900°C la lupinul galben, aceeaşi la lupinul albastru şi ceva mai mare la lupinul alb.
Lupinul este, în general, rezistent la secetă. Cel mai rezistent este lupinul galben, mai puţin rezistent lupinul albastru, iar lupinul alb “cere” o primăvară umedă şi călduroasă, apoi rezistă bine la secetă.
Cât priveşte lumina, speciile anuale sunt de zi lungă. Lupinul alb reacţionează mai puţin la lungimea zilei decât cel galben şi albastru.
Cerinţele lupinului faţă de sol sunt relativ reduse, datorită dezvoltării sistemului radicular (chiar peste 2 m), a puterii mari de solubilizare a fosforului şi a altor elemente din combinaţii greu solubile pentru alte plante. Lupinul valorifică solurile cu reacţie acidă şi cele nisipoase.
Zone de cultură
Lupinul alb dă rezultate bune în zona solurilor brune şi brune podzolite din Transilvania, brun-roşcate din Muntenia, zone în care a realizat producţii mai mari decât alte leguminoase, precum şi pe nisipurile Olteniei. Lupinul galben valorifică bine solurile nisipoase din nord-vestul Transilvaniei, iar lupinul albastru solurile podzolice din zonele mai răcoroase.
Lupinul nu este pretenţios faţă de planta premergătoare, putându-se cultiva după orice plantă şi se autosuportă un număr mare de ani. Se evidenţiază cazuri când s-a cultivat 25 ani în monocultură, fără mari neajunsuri. După lupin, se pot cultiva toate plantele, cu excepţia altor leguminoase.
Ca îngrăşământ verde, lupinul se poate cultiva ca planta principală sau ca a doua cultură în miriştea unei plante care eliberează terenul timpuriu.
Aplicarea îngrăşămintelor
Pentru 100 kg seminţe, plus paiele respective, lupinul extrage circa 6,5 kg N; 2,0 kg P2O5; 3,8 kg K2O; 1,8 kg CaO etc., potrivit datelor din lucrarea „Tehnologii de agricultură ecologică”, realizată de conf. dr. Costel Samuil, de la Facultatea de Agricultură din cadrul USAMV Iași. Din aceste elemente, 45% K şi 35% P sunt absorbite până la înflorirea racemului principal, iar până la înflorirea racemelor laterale plantele preiau 80% potasiu şi 70% fosfor. Fertilizarea se face ca şi la celelalte leguminoase. Efectul inoculării seminţelor cu Rhizobium lupini este foarte bun pe terenurile în care nu s-a cultivat lupin.
Reacţia la inoculare este dependentă de tulpina bacteriană şi de soi. Din determinările efectuate la U.S.A.M.V. Cluj-Napoca, rezultate mai bune s-au obţinut cu tulpina bacteriană LP-16.
Lucrările solului sunt cele specific plantelor semănate în prima urgenţă. Dacă se seamănă în mirişte, lucrările de pregătire se fac imediat după recoltarea plantei premergătoare cu polidiscul în agregat cu grapa, afânând solul la 12 -15 cm.
Sămânţa trebuie să aibă peste 96% puritate şi peste 80% germinaţie. Se va face corect tratamentul cu nitragin, după instrucţiunile care însoţesc preparatele.
Semănatul trebuie făcut la desprimăvărare, având în vedere cerinţele mari faţă de apă şi mai reduse la temperatură (3-4°C). Ca a doua cultură (în mirişte), lupinul trebuie semănat cât mai timpuriu posibil, imediat după recoltarea plantei premergătoare. După cereale timpurii, dacă precipitaţiile sunt suficiente (sau în sol irigat), lupinul realizează o producţie de peste 20 t/ha masă verde.
Densitatea la semănat pentru producţia de sămânţă este: la lupinul alb de 50 – 60 boabe/m2, pentru lupinul galben şi albastru 70 – 80 boabe/m2, iar pentru lupinul peren circa 150 boabe/m2.
Distanţa de semănat depinde de scopul culturii şi modul de întreţinere. Pe terenuri cu grad de îmburuienare mai redus lupinul se poate semăna în rânduri dese (15 cm), pentru o repartizare mai judicioasă a plantelor, pentru simplificarea tehnicii de cultură (renunţându-se la praşile) şi realizarea unei uniformizări a maturării.
Pe soluri mai îmburuienate, lupinul se însămânţează în benzi la 25 cm între rândurile apropiate şi 60 – 70 cm între benzi, sau în rânduri simple, distanţate la 60 cm, pentru a se putea prăşi. Pentru masă verde, lupinul se însămânţează la distanţe de 15 – 20 cm între rânduri, făcându-se o suplimentare a densităţii cu 25 – 30% faţă de cea de la producţia de boabe. Adâncimea de semănat, la speciile anuale, este de 3 – 4 cm pe solurile lutoase, de 5 – 6 cm pe cele mai uşoare, iar la lupinul peren de circa 2 cm.
Cantitatea de sămânţă la hectar, la densităţile arătate, pentru producţia de sămânţă este de:
- 200 – 240 kg/ha la lupinul alb,
- 100 – 130 kg/ha la lupinul galben,
- 130 -160 kg/ha la lupinul albastru, 20 – 40 kg/ha la lupinul peren.
Pentru producţia de masă-verde (furaj sau îngrăşământ verde) cantităţile se măresc cu 25 – 30%.
Lucrările de îngrijire constau în distrugerea crustei solului cu grapa, cu sapa rotativă, înainte de răsărire şi până ce plantele au 8 – 10 cm, când se combat şi buruienile în curs de apariţie. La culturile semănate rar se execută 2 – 3 praşile mecanice între rânduri.
Recoltarea şi păstrarea recoltei
Maturarea lupinului este neuniformă, ca şi a celorlalte leguminoase. Recoltarea se face când păstăile racemului tulpinii principale ajung la maturitate. Recoltarea se face fie în două etape (secerat şi la 4 – 6 zile treieratul), fie direct cu combina. Recoltarea direct cu combina este posibilă la lupin, deoarece are tulpina erectă până la maturitate şi inflorescenţele dispuse terminal. La lupinul alb pericolul de scuturare este minim, având păstăile nedehiscente. O atenţie deosebită trebuie să se acorde lupinului galben, care are păstăile dehiscente la maturitate.
Pentru îngrăşământ verde lupinul se încorporează în sol la formarea păstăilor, după tăierea cu combinele de siloz sau după tăvălugire, caz în care nu înfundă plugul. În cultura a doua (în mirişte) lupinul se încorporează. numai la venirea primelor îngheţuri, dacă urmează după el culture de primăvară. Pentru cereale de toamnă folosirea lupinului ca îngrăşământ verde în cultura a doua merge numai după premergătoare foarte timpurii (iunie), iar încorporarea masei verzi trebuie făcută cu două săptămâni înaintea semănatului grâului.
Lupinul realizează producţii de 20 – 30 q/ha boabe, mai productiv fiind lupinul alb. Producţia de masă verde la ha este de 25 – 60 t, în funcţie de specia de lupin, de sol şi de tehnologia de cultivare (în cultură succesivă sau ca plantă principală).
Producții medii la speciile anuale de lupin:
- Lupinul alb – 3,5 tone/hectare (boabe)
- Lupinul galben – 2,5 tone/hectare (boabe)
- Lupinul albastru – 3 tone/hectare (boabe)
