Cele mai recente date statistice arată că fasolea s-a menținut în topul produselor care s-au scumpit în ultimele luni, în condițiile în care o bună parte din cantitatea consumată provine din import. Cum producția internă de fasole nu acoperă necesarul de consum, înseamnă că este loc suficient pe piață pentru fermierii români care se orientează către cultivarea fasolei.

Fasolea a fost pentru România, până în anul 1989, o cultură leguminoasă aproape nelipsită din oricare asolament agricol, aşa încât, dacă în anul 1965 se cultivau 27 mii ha, cu o producţie totală de 77,8 mii tone, s-a ajuns în anul 1985, după un parcurs ascendent, la 168,9 mii ha şi o producţie totală de 189,2 mii tone, potrivit datelor publicate de cercetătorii de la Stațiunea Fundulea.

După 1989 se înregistrează declinul cel mai accentuat al culturii, când suprafeţele cultivate cu fasole scad cu peste 150 mii ha. Astfel, producția internă nu acoperă necesarul de consum, ceea ce înseamnă că este loc suficient pe piață pentru fermierii români care se orientează către acest tip de cultură. În acest context, vă prezentăm câteva sfaturi despre cultivarea fasolelor, mai ales că boabele sunt destul de ușor de depozitat pe perioada iernii.

Pe piață este disponibilă o mare varietate de soiuri de fasole, iar cultura de fasole poate fi înființată și după recoltarea soiurilor timpurii, pentru a avea parte de păstăi fragede și spre toamnă. În plus, florile de fasole atrag albinele, ceea ce constituie un plus pentru apicultori, iar acest tip de cultură folosește o cantitate mai mică de nutrienți din sol comparativ cu alte culturi.

Cultivarea fasolei. Soiuri de fasole

Cheia cultivării fasolei o reprezintă alegerea unor soiuri adaptate condițiilor pedoclimatice din zona în care va fi înființată cultura. În ţara noastră, soiurile de fasole aparţin speciei Phaseolus vulgaris şi se diferenţiază după o serie de caracteristici morfologice, biologice, de productivitate şi calitate şi după perioada de vegetaţie (soiuri timpurii cu durata vegetaţiei de 70-90 zile, soiuri semitardive cu 90-110 zile şi soiuri tardive având peste 110 zile), potrivit datelor din lucrarea „Tehnologii de agricultură ecologică”, realizată de conf. dr. Costel Samuil, de la Facultatea de Agricultură din cadrul USAMV Iași.

Soiurile de fasole pentru boabe trebuie să aibă capacitate mare de producţie, perioadă scurtă de vegetaţie, conţinut ridicat de proteină, rezistenţă bună la boli şi dăunători, port erect al tulpinii la maturitate, inserţie cât mai înaltă a primei păstăi, maturare uniformă a păstăilor.

Pentru cultura mare sunt potrivite soiurile cu tufă oloagă (cu port pitic, 30-40 cm) şi tulpină erectă, având creşterea determinată şi soiurile cu tufă semivolubilă (cu port mai înalt, 50-70 cm) şi tulpină semierectă, având creştere nedeterminată sau semideterminată. De asemenea, pentru condiţiile climatice din ţara noastră, sunt indicate soiuri le timpurii care fructifică înaintea arşiţelor şi secetelor din vară, iar în partea de nord a ţării şi în jumătatea de nord a ţării şi în anii mai reci ajung la maturitate înaintea brumelor timpurii din toamnă. În condiţiile de irigare din sudul ţării aceste soiuri pot fi cultivate după plante recoltate devreme ca a doua cultură. În ţara noastră se aflau în cultură, la nivelul anului 2003,  zece soiuri de fasole pentru boabe, de creaţie românească, respectiv:

  • Soiul de fasole Ami – perioadă de vegetație: 82 de zile; zona de cultură indicată: sudul și sud-estul țării
  • Soiul de fasole Ardeleanca – perioadă de vegetație: 82 de zile; zona de cultură indicată:Transilvania, Moldova, Banat
  • Soiul de fasole Avans- perioadă de vegetație: 81 de zile; zona de cultură indicată: sudul și sud-estul țării
  • Soiul de fasole Aversa – perioadă de vegetație: 95 de zile; zona de cultură indicată: sudul țării și Banat
  • Soiul de fasole Bianca – perioadă de vegetație: 85 de zile; zona de cultură indicată: toate zonele de cultură
  • Soiul de fasole Cealî de Dobrogea – perioadă de vegetație: 95 de zile; zona de cultură indicată: Dobrogea și zonele limitrofe din Câmpia Dunării
  • Soiul de fasole Diva – perioadă de vegetație: 85 de zile; zona de cultură indicată: sudul țării
  • Soiul de fasole Emiliana – perioadă de vegetație: 80 de zile; zona de cultură indicată: Sudul Olteniei (irigat) şi Câmpia de Sud (neirigat)
  • Soiul de fasole Star – perioadă de vegetație: 81 de zile; zona de cultură indicată: zonele de stepă cu atac puternic de bacterioze
  • Soiul de fasole Vera – perioadă de vegetație: 85 de zile; zona de cultură indicată: sudul și sud-estul țării

Una dintre instituțiile port-drapel în ceea ce privește ameliorarea soiurilor de fasole este I.C.C.P.T. Fundulea. Spre exemplu, șapte dintre cele zece soiuri enumerate mai sus au fost omologate de cercetătorii de la Fundulea.

În perioada anterioară omologării primelor soiuri autohtone ameliorate, în ţara noastră se cultivau îndeosebi soiuri şi populaţii locale de fasole pentru boabe, cele mai importante fiind Măruntă de Transilvania, Ialomiţeană, Ouşoară de Moldova, Cealî de Dobrogea şi Fasole de Banat. Dintre acestea, Cealî de Dobrogea s-a menţinut mulţi ani în cultură, fiind foarte bine adaptat condiţiilor din Dobrogea şi zona limitrofă. Fasolea de Banat s-a remarcat printr-o mai mare plasticitate ecologică, dar şi o productivitate mai ridicată, fiind omologată în anul 1953 şi servind ulterior ca martor pentru materialul de ameliorare şi pentru primele soiuri de fasole create în ţara noastră.

Întrucât soiurile şi populaţiile locale de fasole aveau anumite deficienţe, producţia lor fiind nesatisfăcătoare şi, în plus, caracterizată de mari fluctuaţii de la un an la altul, prin lucrările de ameliorare au fost abordate o serie de obiective care au vizat corectarea acestor deficienţe. În prima etapă s-a avut în vedere creşterea productivităţii, în paralel cu îmbunătăţirea calităţii boabelor, exprimată prin creşterea conţinutului în proteine, scăderea procentului  de coji, îmbunătăţirea capacităţii de fierbere şi a însuşirilor culinare. Precocitatea a fost urmărită îndeosebi în vederea creării de linii şi soiuri de fasole foarte timpurii, pretabile la culturi duble în condiţii de irigare.

La I.C.C.P.T. Fundulea, a fost studiat un sortiment foarte variat de soiuri şi populaţii locale,  provenite atât din ţară cât şi din colecţia mondială. După o perioadă în care au fost obţinute o serie de noi linii valoroase, dezvoltarea şi intensificarea lucrărilor de ameliorare a dus la crearea soiurilor Orizont, omologat în anul 1977 şi creat prin selecţie individuală simplă

Dintr-o populaţie locală din Moldova şi soiul Premial, omologat în anul 1978. Aceste soiuri de fasole cu bobul mare, cu potenţial de producţie foarte ridicat pentru perioada respectivă, puteau realiza până la 3.500 kg boabe/ha, cu o bună stabilitate a recoltelor, precum şi unele însuşiri de calitate şi rezistenţă îmbunătăţite. În anul 1981 este omologat soiul Avans.

În ciuda productivității ridicate, aceste soiuri prezentau deficienţe majore în privinţa rezistenţei la principalele boli şi în special la arsura bacteriană, ceea ce determina mari fluctuaţii de producţie de la un an la altul şi de la o localitate la alta. În perioada 1995-2005 au fost înregistrate soiurile de fasole Diva (Florena), Vera, Bianca şi Liza (Lizica). În general sunt soiuri cu bobul mic spre mediu, productive, cu calități culinare deosebite, cu toleranță de la medie spre bună la secetă şi bacterioze.

Cultivarea fasolei. Zone favorabile cultivării fasolei pentru boabe

Zona foarte favorabilă pentru fasole este situată în Câmpia de Vest (în jurulAradului, mai ales pe Valea Mureşului, pe aluviunile fertile ale Timişului şi văile Crişurilor, pe Valea Someşului) şi în Transilvania (pe luncile Mureşului şi Târnavelor). În aceste areale, condiţiile de temperatură şi umiditate sunt favorabile, solurile sunt fertile, cu reacţie şi textură favorabile, apa freatică nu prea adâncă.

Zona favorabilă se întinde pe cea mai mare parte a terenurilor arabile din România (în Oltenia, Muntenia, Moldova, Transilvania), existând unele diferențe de favorabilitate în cuprinsul acesteia, legate de fertilitatea solurilor şi de cantităţile de precipitații care cad în lunile iunie şi iulie. Se evidenţiază, prin favorabilitate, văile inferioare ale Jiului şi Oltului, Valea Şiretului, Depresiunea Jijiei. Condiţii favorabile pentru cultura fasolei se întrunesc şi în lunca îndiguită a Dunării unde sunt asigurate umiditatea atmosferică mai ridicată şi aportul freatic, dar este necesar un drenaj bun al terenului, care să evite băltirea apei sau excesul deumiditate în sol, în zona rădăcinilor. În zona de sud a ţării, amplasarea culturilor de fasole (în cultură principală sau succesivă) trebuie făcută cu prioritate în perimetrele irigate.

Cultivarea fasolei. Locul în asolament

Fasolea nu este pretenţioasă faţă de cultura premergătoare, dar având sistemul radicular slab dezvoltat (răspândit în stratul superficial al solului), este bine să se cultive după plante ce nu sărăcesc solul în apă şi elemente nutritive şi care permit o bună pregătire a terenului pentru semănat. Pretinde ca terenul să fie lucrat încă din toamnă, afânat profund, bine drenat, curat de buruieni, fără resturi vegetale, într-o stare bună de fertilitate. Poate fi cultivată cu bune rezultate după cereale păioase, îndeosebi grâu şi orz de toamnă (care eliberează terenul devreme), cartof, sfeclă pentru zahăr, tutun, porumb.

Nu sunt recomandate ca premergătoare culturile de floarea-soarelui, rapiţă, in, leguminoase, din cauza bolilor comune. După aceste culturi, fasolea nu trebuie să revină mai devreme de patru ani.

Deşi se autosuportă, nu se recomandă cultura repetată din cauza înmulţirii bolilor (antracnoză, bacterioză, putregai cenuşiu, rugini) şi mai ales datorită faptului că fasolea este o foarte bună plantă premergătoare pentru majoritatea culturilor şi o excelentă plantă premergătoare pentru grâul de toamnă, lăsând terenul bogat în azot şi curat de buruieni.

Întrucât suprafeţele ocupate de fasole în cultură pură sunt relativ reduse, comparativ cu alte culturi, amplasarea ei în rotaţie după cele mai bune premergă toare nu constituie o problemă deosebită. Este necesar ca fasolea să se cultive în asolamente de 3-5 ani, ca de exemplu:

a) asolament de 3 ani: fasole-grâu de toamnă-porumb boabe; fasole-orz de toamnă-sfeclă pentru zahăr;

b) asolament de 4 ani: fasole-grâu de toamnă-grâu de toamnă-porumb boabe; fasole-grâu de toamnă-orz de toamnă-cartof; fasole-grâu de toamnă-cartof-porumb boabe; fasole-grâu de toamnă-porumb boabe-grâu de toamnă;

c) asolament de 5 ani: fasole-grâu de toamnă-porumb boabe-grâu de toamnă-porumb boabe; fasole-porumb boabe-porumb boabe-grâu de toamnă-orz de toamnă.

Cultivarea fasolei. Producţiile de boabe de fasole după diferite plante premergătoare:

  • Cultivarea fasolei după grâu: producția de boabe la hectar – 1.472 kg, producție relativă – 100%
  • Cultivarea fasolei după porumb: producția de boabe la hectar – 1.450 kg, producție relativă – 98%, diferența: minus 22 kg/ha
  • Cultivarea fasolei după orz: producția de boabe la hectar – 1.4690 kg, producție relativă – 99,7%, diferența: minus 3 kg/ha
  • Cultivarea fasolei după floarea-soarelui: producția de boabe la hectar – 1.307 kg, producție relativă – 88,8%, diferența: minus 165 kg/ha
  • Cultivarea fasolei după sfeclă de zahăr: producția de boabe la hectar – 1.068 kg, producție relativă – 72,6%, diferența: minus 404 kg/ha
  • Cultivarea fasolei după mazăre: producția de boabe la hectar – 1.268 kg, producție relativă – 86,1%, diferența: minus 204 kg/ha
  • Cultivarea fasolei după fasole: producția de boabe la hectar – 1.097 kg, producție relativă – 74,5%, diferența: minus 375 kg/ha

Cultivarea fasolei. Aplicarea îngrăşămintelor şi amendamentelor

Datorită sistemului radicular slab dezvoltat, fasolea are cerinţe ridicate faţă de substanţele nutritive. Pentru 1.000 kg boabe şi producţia corespunzătoare de tulpini, fasolea extrage din sol: 60-65 kg N, 17 kg P2O5, 45 kg K2O. Totuşi, reacţia la îngrăşăminte este mai slabă, deoarece îşi asigură azotul în proporţie de peste 70 % prin intermediul bacteriilor simbiotice şi valorifică bine efectul remanent al îngrăşămintelor aplicate plantei premergătoare.

În general îngrăşămintele organice nu se recomandă să se aplice direct la cultura de fasole ci plantei premergătoare care este de regulă o prăşitoare.

Pe solurile cu reacţie acidă, unde fasolea dă producţii mici, este necesară aplicarea amestecurilor calcaroase.

Cultivarea fasolei. Lucrările solului

Lucrările de pregătire a terenului sunt, în general, asemănătoare cu cele pentru cultura porumbului. Totuşi, fasolea are nevoie de un pat germinativ bine mărunţit, nivelat, afânat şi curat de buruieni, deoarece rădăcina are o putere mică de pătrundere în sol, seminţele necesită o cantitate mare de apă pentru germinare, iar răsărirea se face cu dificultăţi, fiind epigeică (puterea de străbatere este slabă).

În funcţie de planta premergătoare, umiditatea solului, starea culturală a terenului,  prezenţa resturilor vegetale, arătura se face vara sau toamna, imediat după recoltarea plantei premergătoare, la 20-30 cm adâncime, cu plugul în agregat cu grapa stelată, realizând o lucrare de bună calitate, uniformă, cu îngroparea completă a resturilor organice. Arătura de vară se execută până în data de 15 august în sud și 30 septembrie în nord. Arătura de toamnă ar trebui executată până la 15 noiembrie.  Până la venirea iernii sunt necesare lucrări superficiale de grăpare pentru mărunţirea şi nivelarea arăturii şi pentru distrugerea buruienilor. Nivelarea terenului este o lucrare necesară la cultura fasolei pentru a realiza un semănat de calitate, o răsărire uniformă a plantelor şi a uşura recoltarea mecanizată.

În primăvară, după zvântarea terenului, se face o lucrare de grăpare pentru afânarea solului, iar patul germinativ se pregăteşte în preajma semănatului printr-o lucrare cu combinatorul la adâncimea de 6-7 cm. Pe terenurile tasate, denivelate şi îmburuienate, patul germinativ se va pregăti cu discul în agregat cu grapa cu colţi reglabili, după care se va face o lucrare cu combinatorul în preziua semănatului, la adâncimea de încorporare a seminţei. Trebuie evitate trecerile repetate în primăvară cu agregatele de pregătire a terenului care pulverizează solul şi favorizează formarea crustei după semănat, deoarece solul va pierde multă apă prin evaporare, iar răsărirea plantelor va fi întârziată şi neuniformă.

Cultivarea fasolei. Sămânţa şi semănatul

Sămânţa de fasole destinată semănatului trebuie să fie sănătoasă, provenită din culturi neinfectate cu boli, să posede o puritate minimă de 98% şi o facultate germinativă de cel puţin 80%.

În scopul stimulări activităţii simbiotice, în ziua semănatului se foloseşte biopreparatul Nitragin care conţine bacteria specifică Rhizobium phaseoli, utilizându-se 4 flacoane în 2 l apă la sămânţa necesară pentru un hectar. Nitraginul se poate aplica şi concomitent cu semănatul prin pulverizarea suspensiei direct în sol, în zona seminţei, cu ajutorul unui dispozitiv prevăzut cu duze ataşate la brăzdarele semănătorii.

Perioada optimă de semănat a fasolei coincide cu cea a porumbului, când în sol la adâncimea de 5-6 cm temperatura este de 8-10 grade C, cu tendinţă de creştere, ceea ce corespunde cu decada a II-a şi a III-a a lunii aprilie, iar în zonele mai reci ale ţării chiar cu prima decadă a lunii mai. Atât semănatul prea timpuriu cât şi semănatul întârziat determină scăderi însemnate de producţie. În cazul semănatului prea devreme se prelungeşte perioada de răsărire, multe seminţe mucegăiesc şi putrezesc în solul rece şi umed (are loc „clocirea” seminţelor, răsărirea plantelor este întârziată şi neuniformă, iar cultura se îmburuienează). Semănatul întârziat este la fel de dăunător.

Prin întârzierea semănatului se pierde apa din sol, răsărirea întârzie şi este neuniformă. Înflorirea, fecundarea şi formarea bobului (faza critică pentru apă a fasolei) se prelungesc şi coincid cu perioada secetoasă din vară care determină avortarea florilor şi scăderea accentuată a producţiei de boabe.

Densitatea de semănat se stabileşte în funcţie de germinaţia seminţelor şi de pierderile de plante pe parcursul vegetaţiei din cauza praşilelor şi a atacului de boli. În experienţe cu densităţi de semănat cuprinse între 30-80 boabe germinate/m2 la diferite staţiuni de cercetare din ţară, producţiile au fost foarte apropiate Densitatea optimăde semănat este de 40-50 boabe germinabile/m2, iar pe soluri cu umiditate corespunzătoare şi în condiţii de irigare se asigură 50-55 boabe germinabile/m2. La densităţi prea mici se favorizează ramificarea plantelor, se prelungeşte perioada de înflorire, se eşalonează coacerea, fapt ce creează dificultăţi în alegerea momentului optim de recoltare şi condiţii pentru scuturarea boabelor din primele păstăi.

Cultivarea fasolei. Pentru realizarea desimilor recomandate la semănat sunt necesare norme de sămânţă cuprinse între 80-200 kg/ha în funcţie de mărimea seminţelor.

Fasolea se seamănă cu semănătorile de precizie (SPC) echipate cu numărul de secţii corespunzător realizării distanței dintre rânduri care se doreşte. Semănatul se poate face fie în rânduri simple la 45-50 cm, folosind semănătoarea echipată cu 8 secţii, iar la întreținere tractoare legumicole L-445 pentru efectuarea praşilelor sau la 60-70 cm când semănatul şi lucrările de îngrijire se fac cu tractorul U-650, fie în benzi la 45-50 cm între rânduri şi 60-70 cm între benzi (pe urmele roților tractorului) când semănătoarea este prevăzută cu 9 secţii. La irigarea prin brazde, distanța dintre benzi este de 80 cm, interval pe care urmează să se deschidă brazdele de udare.

Având în vedere puterea redusă de străbatere a germenilor şi necesarul mare de apă al boabelor pentru germinare, la stabilirea adâncimii de semănat se ține seamă de umiditatea şi textura solului. Se recomandă adâncimea de 4-5cm pe solurile mai grele şi umede şi 5-6 cm pe solurile uşoare şi mai uscate. Pe terenurile irigate sau în primăverile umede, adâncimea de semănat poate fi redusă la 3-4 cm.

Cultivarea fasolei. Combaterea buruienilor

Fasolea este foarte sensibilă la îmburuienare şi luptă greu cu buruienile, datorită creşterii lente a plantelor în primele faze de vegetaţie şi densităţii reduse la unitatea de suprafaţă. Ca urmare, combaterea buruienilor reprezintă cea mai importantă lucrarea de îngrijire din cultura fasolei. Din acest considerent, lucrările premergătoare semănatului, precum și lucrarea de semănat trebuie să asigure o răsărire rapidă şi uniformă a plantelor.

Combaterea integrată a buruienilor prin asocierea măsurilor preventive cu cele curative urmăreşte realizarea unor culturi curate de buruieni. Distrugerea buruienilor din culturile de fasole se poate realiza prin lucrări mecanice şi manuale.

În culturile de fasole, în timpul vegetației, se execută 3-4 praşile mecanice între rânduri și 1-2 praşile manuale pe rând (prăşit-plivit). Prima praşilă mecanică apare necesară imediat după răsărire, când se cunosc bine rândurile, efectuându-se cu viteză redusă a cultivatorului pentru a nu acoperi plantele, iar ultima, înaintea înfloririi pentru a nu stânjeni fecundarea florilor şi legarea fructificaţiilor. Praşilele mecanice sunt urmate de cele manuale. Prin praşile, solul se menţine afânat şi curat de buruieni.

Cultivarea fasolei. Combaterea bolilor

Cele mai păgubitoare boli sunt antracnoza (Colletotrichum lindemuthianum) şi arsura comună (Xanthomonas phaseoli) împotriva cărora se iau măsuri preventive (folosirea de seminţe sănătoase, curăţate de impurităţi, cultivarea de soiuri mai rezistente cum este noul soi Bianca, rotaţia culturilor etc).

Cultivarea fasolei. Combaterea dăunătorilor

Dăunătorul cel mai periculos este gărgăriţa fasolei (Acanthoscelides obsoletus) care atacă boabele, având o generaţie pe an în câmp şi 2-3 generaţii în depozit. Pentru diminuarea atacului se recomandă încadrarea fasolei într-un asolament raţional, cu respectarea celorlalte măsuri fitosanitare.

Irigarea fasolei apare necesară în anii secetoşi, în zonele cu deficit de umiditate din Câmpia de Sud. În perioada critică pentru apă, de la înflorire la începutul formării păstăilor, se aplică 2-3 udări, la intervale de 10-15 zile, cu norme de udare de 500-600m3 apă/ ha pentru a menține umiditatea solului la peste 50% din intervalul umidităţii accesibile pe adâncimea de 50 cm. Momentul şi mărimea normei de udare se stabilesc în funcţie de starea de vegetaţie a culturii şi de regimul precipitaţiilor. Irigarea se poate realiza prin aspersiune şi prin brazde. În cazul irigării prin aspersiune creşte umiditatea relativă a aerului, se reduce temperatura la nivelul culturii şi se creează un microclimat favorabil fecundării florilor.

Cultivarea fasolei. Recoltarea şi păstrarea recoltei

Momentul optim de recoltare a fasolei de câmp este dificil de stabilit din cauza coacerii neuniforme a păstăilor şi boabelor, dehiscenţei păstăilor, portului culcat sau semiculcat al plantelor la maturitate, inserţiei joase a păstăilor bazale şi spargerii boabelor la treierat.

Fasolea se recoltează când 70-75% din păstăi s-au maturizat şi seminţele sunt tari având sub 17% umiditate. Întârzierea recoltării atrage după sine pierderi importante de boabe prin scuturare.

Recoltarea se face în două faze. În prima fază se dislocă plantele, pe o lăţime de 1,5 m, la adâncimea de 3-4 cm în sol, cu maşini de dislocat fasole sau cu cultivatorul echipat cu cuţite unilaterale, care lasă plantele pală (poloage) sau sunt adunate cu grebla oblică în brazde continui. După 2-3 zile de uscare, plantele se treieră cu combina, prevăzută cu ridicător de brazdă şi cu echipamentul de treierat fasole, la care se fac reglajele necesare pentru evitarea spargerii boabelor: se reduce turaţia bătătorului, se măreşte distanţa dintre bătător şi contrabătător. Pentru evitarea pierderilor se aleg corect sitele şi se reglează combina de 2-3 ori pe zi în funcţie de evoluţia condiţiilor de lucru (temperatura aerului şi umiditatea boabelor).

Din cauza dificultăţilor întâmpinate, recoltarea mecanizată a fasolei este destul de limitată la noi în ţară, practicându-se încă pe suprafețe mari recoltarea manuală, o lucrare costisitoare care necesită multă forţă de muncă. În acest caz, plantele se smulg sau se taie cu coasa, dimineaţa, seara sau pe timp noros pentru reducerea pierderilor prin scuturare şi se adună în grămezi sau în brazde mici, afânate pentru uscare, iar după 2-3 zile se treieră cu combina adaptă pentru fasole.

Cultivarea fasolei. După treierat, boabele trebuie aduse la sub 14 % umiditate pentru a asigura condiţii bune de păstrare.

Producţiile medii de fasole obţinute la noi în ţară ca şi pe plan mondial, sunt mici, în general sub 1.000 kg boabe/ha, din cauza regimului pluviometric deficitar din lunile de vară şi unor greşeli întehnologia de cultivare.

În cultură neirigată se consideră normale producţiile de 1.500-2.000 kg boabe/ha, dar în condiţii de irigare se pot obţine 2.000-3.000 kg / ha şi chiar mai mult, potenţialul de producţie al soiurilor de fasole fiind de 4.000-6.000 kg/ha.