Cultivarea bobului, o alternativă pentru producătorii ecologici

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter

Deşi bobul este sensibil la secetă, în special în perioada de înflorire, fermierii pot obține recolte bogate, dacă respect câteva reguli de bază.

Bobul este o plantă legumicolă, cu valoare terapeutică, originară din bazinul mediteranean.  Bobul nematurizat, care se folosește în alimentație, conține mai multă proteină decât mazărea verde și fasolea pentru păstăi. În bob se găsesc 32-37 % de substanțe proteice, 50-60 % de hidrați de carbon, 2,2% de grăsimi, carotină (0,22 mg ) și acid ascorbic (33mg). Boabele mature de bob se folosesc pentru supă sau fierte înnăbușit.

Semințele de bob conțin  și celuloză, săruri minerale de sodiu, potasiu, fosfor, calciu, fier, magneziu, mici cantități de vitamine A, B, B2, C. Păstăile verzi conțin apă, proteine, grăsimi, substanțe extractive neazotate, celuloză, vitaminele B, B2, C și au o valoare energetică de 101 kcal la 100 g.

Cultivarea bobului

Bobul cere o temperatură minimă de germinaţie de 3 – 4°C. Rădăcina are pivotul principal bine dezvoltat şi multe ramificaţii. Nodozităţile se formează, în proporţie de peste 75%, până la adâncimea de 12 cm. Tulpina este cu patru muchii, fistuloasă, înaltă de 100 – 150 cm, slab ramificată.

Florile sunt grupate, câte 3 – 6, în raceme. Pe o plantă se formează flori dispuse pe primele şapte etaje (peste 70%), în special pe etajele 2 – 5. Procentul de legare este cuprins între 11 – 20%, fiind dependent, în special, de condiţiile climatice din perioada legării, potrivit datelor din lucrarea „Tehnologii de agricultură ecologică”, realizată de conf. dr. Costel Samuil, de la Facultatea de Agricultură din cadrul USAMV Iași.

Fructele (păstăile) sunt de 5 – 10 cm lungime, devenind negre la maturitate. Din păstăile legate, doar 66 – 67% ajung la maturitate, celelalte cad după fecundare. În păstaie sunt: 3 – 5 seminţe de forme şi mărimi diferite. Din cercetările efectuate la Cluj-Napoca s-a constatat că „bobuşorul” dă producţii mai constante decât bobul mijlociu, chiar şi în anii mai nefavorabili, datorită mai bunei fructificări a primelor şapte etaje de flori.

Perioada de vegetaţie la bobul mijlociu este de circa 130 zile, din care 50 de zile de la semănat la apariţia florilor, apoi încă 20 zile până la formarea păstăilor şi circa 60 zile de la formarea păstăilor la maturitate. În anii mai secetoşi şi cu temperaturi mai ridicate, perioada de vegetaţie a bobului este mai scurtă.

Bobul necesită un climat umed şi răcoros, suma de grade fiind, după unele date, de circa  1.800°C. Din cercetările de la Cluj-Napoca reiese că, pentru „bobuşor”, suma de grade a fost de 2.140 – 2.616°C, iar pentru bobul mijlociu 2.196 – 2.592°C, fiind variabilă de la an la an. Plantula suporta îngheţuri până la -5°C, iar pe parcursul perioadei de vegetaţie cere temperaturi moderate. La înflorire, temperatura optimă este de 15 – 20°C. Cerinţele faţă de apă sunt ridicate, bobul fiind sensibil la secetă, în special la înflorire (cad florile). Coeficientul de transpiraţie este de 400 – 1100. În zonele secetoase intervine atacul mai accentuat al afidelor, ducând la scăderea simţitoare a producţiei.

Solurile favorabile pentru bob sunt cele luto-argiloase, fertile, cu reacţie neutră sau uşor alcalină. La pH sub 6 planta şi sistemul simbiotic suferă, producţiile fiind mai mici. Solurile mai grele, argiloase şi mai umede sunt valorificate de bob dacă sunt structurate, iar pe solurile nisipoase se poate cultiva numai dacă apa freatică este la circa 1 m, sau într-un regim de ploi bogat.

Zonele în care bobul întâlneşte aceste condiţii în ţara noastră sunt Podişul şi Depresiunile Transilvaniei şi subcarpaţii Moldovei.

Soiuri cultivate

La noi în ţară se cultivă mai multe populaţii din var. minor (bob mic sau „bobuşor) şi aequina (bob mijlociu), iar prin grădini bob mare. Din anul 1984 a fost omologat soiul de bob mic Cluj 84, la care puritatea biologică a fost menţinută de Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca.

Locul în asolament

Bobul se seamănă după orice cultură, cu excepţia leguminoaselor. În zona de cultură de la noi se poate semăna după cereale, in pentru fibre, sfeclă sau cartofi. După bob se pot cultiva toate plantele, cu excepţia leguminoaselor.

Aplicarea îngrăşămintelor la cultura de bob

Pentru fiecare chintal de seminţe, plus paiele ce revin, bobul consumă: 6 kg N, 1,5 kg P2O5, 4,4 kg K2O, 2,1 kg CaO etc. Ţinând cont de zona de cultură şi perioada de vegetaţie mai lungă, bobul reacţionează bine şi la aplicarea gunoiului de grajd. Gunoiul se aplică în doze moderate (15 – 20 tone/ha), pe soluri foarte sărace, podzolite. Obişnuit, gunoiul de grajd se aplică numai plantei premergătoare, bobul valorificând efectul îngrăşământului organic în anul al doilea de la aplicare.

Lucrările solului sunt aceleaşi ca şi cele pentru mazăre şi alte plante semănate în prima urgenţă.

Sămânţa şi semănatul bobului

Pentru semănat, puritatea seminţelor de bob trebuie sa fie peste 97%, iar germinaţia peste 85%. Este indicat să se facă tratamentul seminţelor cu Nitragin.

Perioada de semănat este în prima urgenţă, când solul are 4 – 5°C. Astfel, pentru germinaţie se foloseşte mai bine umiditatea din zăpezi; plantele scapă de atacul afidelor şi ajung la maturitate mai devreme. Densitatea la semănat este de 40 – 60 plante pe m2. Distanţa dintre rânduri influenţează mai puţin producţia, putându-se semăna în rânduri apropiate (15 cm) în soluri neîmburuienate sau dacă se erbicidează, iar pe terenuri relativ îmburuienate se vor adopta rânduri simple la 50 – 60 cm sau benzi la 60/15 cm, pentru a se putea prăşi. Mai răspândit este semănatul în rânduri simple la 50 – 60 cm (uneori 70 cm), pentru a se putea prăşi.

Adâncimea de semănat este de 6 – 8 cm, în funcţie de textura şi umiditatea solului. Cantitatea de sămânţă este de 180 – 220 kg/ha la bobuşor şi 250 – 300 kg/ha, sau mai mult, la bobul mare.

Lucrările de îngrijire constau în distrugerea crustei înainte şi după răsărire, combaterea buruienilor şi a dăunătorilor. După ce plantele au 10 cm se fac 2 – 3 praşile mecanice completate cu praşile manuale.

Recoltarea şi păstrarea recoltei de bob

Maturizarea bobului fiind eşalonată, uneori în peste 20 de zile, recoltarea se face în două faze: când 2/3 din păstăi sunt mature (s-au înnegrit), se taie plantele cu coase sau cu secerători, iar după 2 – 4 zile (după uscare) se treieră. Recoltatul se poate face şi direct cu combina, când 90% din seminţe au ajuns la maturitate.

La combină se fac adaptările necesare recoltării bobului.

La noi în ţară producţiile sunt variabile, în funcţie de condiţiile de cultură: în zonele favorabile se obţin producţii de peste 2.000 kg/ha. Raportul seminţe-paie este de 1:1,5. Semințele se păstrează la 14% umiditate.

RECOMANDĂRI ȘTIRIAGRICOLE

RECOMANDĂRI ȘTIRIAGRICOLE