În fiecare an, înainte de recoltarea cerealelor, se discută despre prețuri, dar la un sfert de secol de la Revoluție fermierii nu au reușit să se asocieze ca să exporte în bloc și să facă profit.

În România există zeci de asociații ale producătorilor agricoli. Fărâmițate, ele nu au putere de negociere nici cu supermarketurile, nici cu traderii. Așa se face că e mai simplu pentru marii retaileri să importe ceapă din Egipt decât să se încheie contracte cu producătorii noștri. În același timp, grâul și porumbul românesc sunt exportate de traderi, care cumpără la preț mic și revând cu profituri mari.

L-am întrebat pe unul dintre marii latifundiari ai României de ce nu se reunesc fermierii sub o umbrelă și să exporte singuri.

„Sunt orgolii mari. Dacă le zic să vină în jurul meu, se gândesc că mă îmbogățesc pe mine, Culiță Tărâță. Dar gândiți-vă cum ar fi să livreze fermierii români pe piață câteva sute de mii de tone deodată, la un loc?! S-ar bloca piața și am câștiga cu toții”, ne-a mărturisit fermierul nemțean, care și-a legat destinul de al Insulei Mari a Brăilei.

Culiță Tărâță a exportat anul trecut câteva zeci de mii de tone de cereale, atât direct, cât și prin intermediul traderilor, pe care anul acesta îi acuză că se întâlnesc anual, pe teren neutru, la Geneva, pentru a stabili prețurile.

Share on Facebook