Doru Topală a cumpărat 10 capre în 2011 cu 2.500 de lei, pe care le-a dat la un cioban din zona Reșiței. Cum ba le mâncau lupii, ba nu dădeau îndeajuns lapte, fermierul și-a angajat propriul cioban și a trecut la livrări directe de lapte.

După doi ani în care a investit cam 12.000 de lei în creșterea caprelor, Doru Topală speră ca abia anul viitor să își recupereze investiția și să treacă pe profit. „La anul mă aștept să ajung la zero, pentru că a trebuit să cumpăr furaje, animale, să plătesc ciobanul. La început, am dat caprele la un cioban din zonă, dar am hotărât să mă ocup personal de ele, pentru că ba le mânca lupul, ba nu mâncau suficient și producția de lapte era foarte mică”, spune fermierul care are doar 23 de ani.

Pentru reșițean, creșterea caprelor este o activitate secundară. Însă, „vreau să parcurg toatele etapele, așa că dau laptele doar cu 3 lei”, spune el. Alți crescători din zonă vând cu prețuri mai mari, de 5-6 lei, dar Topală vrea să prindă cheag, adică să aibă o rețea de clienți fideli, de care să fie sigur tot anul, chiar și când caprele nu dau lapte și poate vinde doar brânza. Acum are vreo 20 de clienți fideli, cărora le livrează de două ori pe săptămână laptele muls de la cele 150 de capre pe care le are. Nu sunt capre de rasă, așa că nici producția nu este foarte mare. Din ianuarie-februarie, când încep caprele să fete, și până prin aprilie, doar iezii se bucură de lapte.

Tânărul fermier spune că, pentru a face profit, trebuie să ai măcar 150 de capre și că începi să simți și beneficiile investițiilor făcute de abia după 2-3 ani de activitate. Însă, pentru a supraviețui azi ca fermier în România, mai spune el, fie faci bani din alte activități agricole, fie ai altă slujbă, până ajungi să faci profit de pe urma creșterii caprelor.

Share on Facebook