„Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Unicul Său Fiu L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”. De două mii de ani, inimile creștinilor se întorc către Bethleem, locul unde „Dumnezeu S-a arătat în trup”.
Ortodocșii, catolicii și greco-catolicii sărbătoresc la 25 decembrie Nașterea Domnului. Iisus Hristos s-a născut la Bethleem, în vremea împăratului August, care a dispus un recensământ al populației. Pentu a îndeplini porunca imperială, cetățenii Imperiului Roman trebuiau să se înscrie pentru a fi luați în evidență în locul lor de obârșie, fără întârziere. Așa se face că, doi cetățeni ai imperiului, Iosif și Maria au trebuit să plece din Nazaret către Bethleem.
Aici, în orașul din provincia Iudeea, casele și străzile erau ticsite de călători adunați de peste tot, din ordinul împratului. De aceea, Iosif și Maria, care urma să nască pruncul sfânt, nu și-au găsit sălaș decât în afara Bethleemului , într-un staul. Acolo, „pe fânul cel strohos, Fecioara născuse pe Hristos”, după cum spun bătrânele colinde. Cerurile s-au deschis, iar îngerii au vestit păstorilor din împrejurimi Nașterea Mântuitorului. Păstorii au fost primii care au mers să se închine Pruncului și Fecioarei.
În urma lor au ajuns și magii de la Răsărit, care au adus daruri împărătești copilului născut în sărăcie: aur, smirna și tămâie, mergând pe urma stelei luminoase. La Bethleem, steaua li s-a ascuns în nori. Așa că magii s-au oprit la curtea regelui Irod care stăpânea peste Iudeea, să îl întrebe dacă are știre ce veste mare aduce steaua care i-a călăuzit. În cinstea regilor perși, călăuziți de stea și stăpâniți de vrăji și eresuri, în cele trei zile de Crăciun se merge cu „Steaua”.
Numai că întrebarea pusă lui Irod aduce panică mare între iudei, suficientă să pună viața magilor în pericol, dar și a Pruncului Sfânt și a pruncilor sub doi ani, de parte bărbătească. Irod s-a temut ca vreun fiu al lui David îi va cere tronul, neînțelegând că nou-născutul nu va întemeia o împărăție a firii, ci una în Ceruri.
Legenda spune că numele sărbătorii Nașterii Domnului vine de la unul dintre locuitorii Bethleemului. Se spune că Iosif și Maria au mers la Viflaim să se înscrie, dar toate casele, străzile și ulițele erau pline de oameni. În zadar s-a rugat Iosif și de unii și de alții, spunându-le că soția sa stă să nască. Unei femei i s-a făcut milă de ei și i-a îndrumat către staulul soțului, din afara Bethleemului. Acolo, Fecioara l-a născut pe Pruncul Sfânt, între vite. Soțul femeii, pe care îl chema Crăciun, s-a înfuriat că Maica Domnului și Iosif nu aveau să îi plătească banii de chirie, dar femeia sa l-a înduplecat.
O altă legendă spune că pe Fecioară o apucară chinurile facerii, iar Iosif l-a rugat pe Moș Ajun să îi găzduiască. Acesta, fiind prea sărac, i-a îndrumat către fratele său mai bogat, Moș Crăciun. El nu era acasă, dar soția lui, Crăciuneasa, care era o femeie bună. Știindu-și soțul rău și necredincios, îi găzduiește în grajdul vitelor. Apoi, fără să-i spună soțului ei, Crăciuneasa o ajută pe Maica Domnului să-L nască pe Pruncul Iisus.
Aflând cele întâmplate, Crăciun își pedepsește soția tăindu-i mâinile. Maica Domnului, printr-o minune, o vindecă, lipindu-i mâinile la loc Crăciunesei. Moș Crăciun, văzând aceasta, se căiește și îi cere iertare lui Dumnezeu, devenind astfel “primul creștin”. Se spune că el s-a căit atât de mult, încât a doua zi și-a împărțit întreaga avere copiilor săraci.
Sărbătoarea Nașterii Domnului sau sărbătoarea Crăciunului este și sărbătoarea darurilor. Dumnezeu ni l-a dat pe Fiul său, iar noi facem la rândul nostru daruri celor nevoiași și celor dragi.
Redacția stiriagricole.ro vă urează Crăciun fericit!
