Crescătorii de oi și capre din România își continuă tot mai greu activitatea, astfel că, în lipsa unui sprijin concret din partea statului, ciobanii vor dispărea și vom rămâne doar cu „Miorița”.
Subvențiile mici, supraimpozitarea agriculturii, lipsa forței de muncă, imposibilitatea de a accesa un credit, precum și scăderea vertiginoasă a veniturilor consumatorilor îi fac pe ciobani să se gândească dacă să mai țină sau nu oile și caprele până la primăvară sau să le vândă la samsari încă de pe acum. Unii le-ar vinde, dar mioarele le sunt dragi și nici nu ar obține vreun câștig dacă le dau spre sacrificare.
În România nu prea mai e o afacere să ții oi și capre, spune Marcel Andrei, președintele Sindicatului Naţional al Crescătorilor de Ovine şi Caprine din România. „Nu mai e rentabil să vinzi lână. O tundem și îi dăm foc. Pentru un tuns, plătim cam 2,5 lei de oaie, la care se adaugă mâncarea și banii de țigări pentru cel care tunde. De vândut, nu o vindem cu mai mult de 1,8 lei pe kilogram. La lapte, procesatorii ne dau cam 1,6 lei pe litru. Ne scoteam pârleala cu mieii, dar și aici au căzut prețurile”, ne-a declarat Marcel Andrei.
Chiar dacă crescătorii de oi și capre au posibilitatea de a accesa fonduri europene pentru a-și crește afacerea, bancherii nu se îngrămădesc să le acorde credite pentru cofinanțarea proiectelor.
„Dacă printr-o minune ni se dau credite, dobânzile și costurile ascunse ne ucid. Crescătorii nu au studii de economie ca să poată înțelege toate dedesubturile unui contract de credit”, a subliniat Marcel Andrei.
Chiar felul în care a evoluat afacerea lui Marcel Andrei stă mărturie că ciobanii o duc tot mai greu. De la peste 1.000 de oi deținute în 2012, astăzi președintele Sindicatului Naţional al Crescătorilor de Ovine şi Caprine din România mai are doar 600 de capete. Pe an, întreținerea unui animal costă vreo 250 de lei. Subvenția este de 38 de lei, din care ciobanul plătește impozitul pe venit, de 16%, și crotalierea, astfel că abia mai rămâne cu 10 lei. Cum oile și caprele dau lapte doar de prin aprilie până în septembrie-octombrie, iarna crescătorii trăiesc din banii făcuți din vânzarea laptelui și a brânzei pe timpul verii. Cei care au unde să depoziteze brânza, pot profita de creșterea cererii, o dată cu venirea sezonului rece. Cine nu, trebuie să se bazeze doar pe încasările de peste vară.