Prunele sunt unele dintre cele mai apreciate fructe din tara noastra, acestea fiind folosite preponderent si in cadrul procesarii. In functie de sistemul de plantare ales, clasic sau intensiv, productia oferita de prun poate varia de la 15 tone pe hectar pana la 30 de tone.

Pentru a veni in sprijinul fermierilor, noul Program National de Dezvoltare Rurala (PNDR) 2014-2020 ofera chiar un punctaj suplimentar la accesarea fondurilor europene nerambursabile, daca se utilizeaza soiuri din genetica romaneasca.

Alegerea terenului pentru infiintarea unei plantatii de prun se face tinand cont de cerintele specie fata de factorii pedoclimatici, de cei socio-economici si mai ales de certitudinea valorificarii fructelor obtinute.

Cum alegem terenul

Prunul este o specie cu o plasticitate ecologica ridicata, putand fi cantonat atat in zona dealurilor cat si in cea de campie.

In zonele deluroase, cu umiditate suficienta si caldura deficitara, se aleg pantele cu expozitie sudica si sud-vestica o calitate mai buna a fructelor, respectiv un coninut ridicat in zahar. Pe versanti se prefera treimea mijlocie, evitandu-se treimea superioara cu sol erodat si vanturi puternice, precum si treimea inferioara cu curenti de aer si apa in exces. In zona dealurilor cu altitudine de 300–350 m plantatiile se pot amplasa si pe pante cu expozitie vestica, estica sau chiar nordica, de preferina pe treimea mijlocie si cea inferioara a pantei. In zonele secetoase de stepa si silvostepa, sunt preferai versantii cu expozitie nord-vestica si nord-estica, livezile fiind amplasate la baza acestora sau chiar pe firul vailor lipsite de curenti reci.

In primul rand, amenajarea terenului incepe prin evacuarea excesului de umiditate prin canale de coasta de colectare-evacuare, modelarea sau bilonarea terenului prin efectuarea de araturi la cormana, inainte sau dupa plantarea pomilor.

Apoi se trece la nivelarea de suprafata sau de adancime pentru crearea unei pante care sa asigure scurgerea apei de suprafata si circulatia usoara a agregatelor;

De asemenea, importanta este si terasarea versantilor pentru reducerea pantei terenului cu scopul evitarii eroziunii solului si efectuarii mecanizate a lucrarilor (fara mobilizarea unui volum excesiv de sol).

Infiintarea unei livezi de prun mai presupune si desfundarea terenului la 60-80 cm pentru afanarea solului si incorporarea ingrasamintelor sau scarificarea in doua directii. Totodata, se realizeaza si o nivelare a terenului desfundat sau o aratura adanca pe terenurile scarificate.

Pentru asigurarea desfasurarii procesului tehnico-productiv in conditii de eficienta economica se iau urmatoarele masuri de organizare interioara: parcelarea terenului; asigurarea cailor de circulatie si trafic tehnologic; construirea centrului gospodaresc elor de apa, de energie si a cailor de acces; imprejmuirea.

Sisteme de cultura la prun

Spre deosebire de mar, la care gama deosebit de numeroasa de portaltoi vegetativi cu vigori diferite, a permis progrese rapide in tehnologiile de cultura, la prun folosirea aproape in exclusivitate ca portaltoi a corcodusului, de mare vigoare, a obligat la adoptarea asa zisului sistem clasic, cu distante de 6,0–7,0 m –6,0 m intre pomi pe rand, (respectiv 240 – 333 pomi/ha cu productivitate pe masura de aproximativ 5–8 t/ha).

In prezent exista tendinta de extindere in exploatatiile pentru aceasta specie, cu distante de plantare de 4×2 m (1250 pomi/ha), cu portaltoi de vigoare mica (Saint Julien), cu pomi condusi sub forma de fus tufa, in conditii de fertirigare.

Particularitati la plantare. Pichetarea, efectuarea gropilor fertilizarea de baza si plantarea propriu zisa sunt similare plantatiilor de mar traditionale (clasice) cu 500 pomi/ha i in mod asemanator celor intensive de mar (1250 pomi/ha).

Irigarea localizata este obligatorie in plantatiile superintensive de prun si de dorit, in cat mai multe situatii (cu sursa de apa) in cele intensive.

Intretinerea solului trebuie realizata prin inierbarea permanenta intre randuri, ogor negru si/sau erbicidare de-a lungul randurilor sau sub proiectia coroanei.

Tehnica formarii coroanelor la prun

Tinnand cont de particularitatile de crestere si fructificare a soiurilor, de vigoarea combinatiei soi – portaltoi, precum si de necesitatea dirijarii vigorii pe 3–4 directii de crestere, la specia prun se recomanda coroana vas intarziat pentru plantatiile clasice, vas ameliorat pentru plantatiile intensive si fus subtire sau fus tufa pentru livezile superintensive.

Va prezentam tehnica formarii coroanelo pentru coroana vas intarziat, recomandata plantatiilor clasice.

Vasul intarziat se mai numeste si piramida intrerupta deoarece seamana cu piramida neetajata taiata dupa formarea primelor 3 sarpante. Se recomanda mai ales la speciile samburoase si mai rar la mar, par altoite pe portaltoi vigurosi.

Anul I. In perioada de repaus vegetativ se taie varga la 90-100 cm. In perioada de vegetatie se indeparteaza cresterile de pe trunchi si se aleg 3 lastari, unul la 60 cm de la sol, al doilea la 90 cm, pentru a forma primele doua sarpante si al treilea lastar pentru prelungirea axului.

Anul II. In perioada de repaus se scurteaza axul la 30-40 cm de la sarpanta 2, pentru proiectia sarpantei 3 si se scurteaza primele doua sarpante, daca au depasit 50-60 cm lungime, pentru a forma primele subsarpante. In perioada de vegetatie se aleg lastarii necesari formarii sarpantei 3 si pentru formarea primelor doua subsarpante pe sarpantele 1 si 2 si lastarii de prelungire a acestora. Este de dorit ca acesti lastari sa aiba pozitie laterala exterioara in scopul deschiderii unghiului de ramificare si temperarii cresterii acestora.

Anul III. In perioada de repaus se scurteaza sarpantele pentru formarea de noi subsarpante, precum si subsarpantele deja formate pentru formarea ramificatiile de ordinul trei. Pe ax se lasa o prelungire care se scurteaza la cca. 20-30 cm pentru a permite consolidarea ultimei sarpante. In perioada de vegetatie se aleg lastarii necesari pentru formarea subsarpantelor si ramurilor de ordinul 3, proiectate prin taierile in uscat.

Anul IV.  Dupa consolidarea ultimei sarpante se elimina prelungirea axului. Se continua in mod asemanator cu interventiile din anul anterior pentru formarea subsarpantelor si a ramurilor de ordinul 3. Pentru a reduce distanta intre randuri, fara a ingreuna circulatia agregatelor mecanice se practica formarea unei coroane tip vas aplatizat cu 3-4 sarpante.

Sursa: Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie si Protectia Mediului (ICPA) Bucuresti.

 

 

 

 

Share on Facebook