Prezentul document prezinta proiectul privind punctul de vedere comun al organizatiilor membre PRO AGRO privind viitorul politicii agricole a UE (PAC) dupa 2020.
Pozitia este rezultatul unor analize si discutii comune desfasurate in perioada septembrie 2017- ianuarie 2018.
Sectorul agroalimentar romanesc constituie un motor de crestere economica si furnizor de locuri de munca, motiv pentru care este necesar ca, pentru viitorul PAC, Romania sa aiba un punct de vedere important in contextul negocierilor bazat pe o sustenabilitate economica a Europei in raport cu concurenta tot mai acerba a tarilor terte, sa devina un sector competitiv si orientat spre piata, capabil pentru asigurarea securitatii alimentare prin furnizarea de alimente de calitate corespunzatoare la preturi accesibile, precum si de a furniza bunuri si servicii publice si ecologice in favoarea societatii.
Uniunea Europeana se confrunta cu o serie de provocari, cea mai importanta fiind Brexitul care, in fapt, reprezinta o reducere a bugetului UE post 2020 si implicit bugetul viitoarei PAC.
Conform noului PAC, Uniunea Europeana va continua sa ramana principalul furnizor mondial de produse agricole, cu toate garantiile de securitate si de siguranta alimentara atat pentru consumul intern, cat si pentru export.
Cu toate acestea, Uniunea Europeana pe piata mondiala este puternic concurata de productia agricola extracomunitara, care nu respecta exigentele impuse privind securitatea, siguranta si calitatea alimentelor.
Uniunea Europeana – desi este lider privind diversitatea, calitatea si volumul exportat de produse agroalimentare, prin deficitul de produse proteice ramane un mare importator de soia si derivate ale sale, cu toate ca, unele tari din Uniunea Europeana, precum Romania, beneficiaza de conditii favorabile si foarte favorabile pentru cultivarea de astfel de culturi cum ar fi lucerna, soia, mazarea, fasolea, etc.. Prin extinderea in cultura a acestora, s-ar putea asigura pe aceasta cale o contributie semnificativa la reducerea importurilor Uniunii Europene de produse proteice, fapt foarte putin stimulat astazi.
Trebuie mentionat totodata ca aceste culturi sunt plante ameliorative pentru sol, contribuind astfel in mod direct la practicarea unei agriculturi durabile, in consens cu noua politica PAC, motiv pentru ca intr-un program european de crestere a volumului de culturi proteice in Uniunea Europeana, sa se acorde un sprijin suplimentar cultivatorilor implicati in acest program.
Un deziderat al noului PAC il reprezinta productia ecologica. Aceasta notiune presupune in general o abordare radicala, foarte greu de practicat, presupunand constrangeri cu reguli stricte si complicate pentru agricultorii care o practica.
Din acest motiv, credem ca poate prezenta interes si abordarea partiala a acestui deziderat, contribuind fara echivoc intr-o masura mai mica la durabilitatea practicilor agricole, la siguranta alimentelor si la cresterea calitatii acestora.
Printre aceste masuri partiale, enumeram:
– utilizarea unor tehnologii cu standarde reduse de poluare precum:
– doze reduse de pesticide;
– doze fractionate de azot;
– cultivarea plantelor fixatoare de azot pentru reducerea dozelor de ingrasaminte chimice cu azot;
– practicarea unei agriculturi de precizie prin aplicarea unor tratamente sau fertilizari variabile prin optimizarea nevoilor plantelor la nivel micro.
Pentru ameliorarea rentabilitatii fermelor, indiferent de dimensiunea acestora, este necesar un sprijin financiar compensatoriu pentru suprafetele la care se aplica astfel de masuri.
Excluderea sau limitarea fermelor mari de la platile directe reprezinta o adevarata inechitate, care poate avea urmari greu de imaginat. Cu siguranta ca, in primul rand, s-ar produce mari dezechilibre in valorificarea capitalului uman din zonele agricole, prin reducerea locurilor de munca pentru locuitorii care nu detin pamant si traiesc in mediul rural, fara sanse de subzitenta daca ei si familia lor n-ar primi un salariu de la aceste ferme asa zise mari.
In concluzie, printr-un sprijin financiar echitabil, fermele mari trebuie sa primeasca in continuare acelasi sprijin pe suprafata ca si celelalte exploatatii sau o suma apropiata ca valoare cu aceasta, in functie de numarul de salariati, de suprafata minima pe salariat sau de valoarea fondului de salarii utilizat.
In contextul in care in viziunea SM, care pana acum au practicat o agricultura hiperintensiva si hiperchimizata, este de a reveni la agricultura traditionala, este oportun ca in Romania, care are la acest moment o mare parte din exploatatii in acest sistem, sa cream posibilitatea de a le stimula prin platile directe.
Astazi tarile din est, inclusiv Romania, din cauza migratiei propriei forte de munca in vestul Europei, se confrunta cu o lipsa acuta de forta de munca calificata si numai o crestere substantiala a salariilor va putea asigura stabilizarea acesteia, motiv pentru care, prin asigurarea unor compensatii financiare (sprijin pe unitatea de suprafata) se poate da viabilitate si echitate acestor ferme mari in care lucreaza astazi un numar foarte mare de salariati.
ECHILIBRU IN ABORDAREA VIITOAREI PAC
Este nevoie de o sustenabilitate economica a fermierilor pentru ca dezideratele UE privind ecologizarea, aspectele sociale influentate in mod direct si indirect de catre agricultura si industria alimentara, precum si politicile de dezvoltare durabila ale acestui sector sa fie atinse si cuantificate in mod corect si nu doar emotional si politic, asa cum, nu de putine ori, s-a intamplat in trecut.
PAC ar trebui sa continue sa incurajeze orientarea catre piata din reformele anterioare, din moment ce un sector agricol viabil din punct de vedere economic si orientat spre piata va fi capabil sa furnizeze bunuri si servicii publice si ecologice in favoarea societatii.
Coordonate cu alte politici, agricultura si productia de alimente sunt din ce in ce mai influentate de catre alte sectoare ale UE, politicile in domeniul comertului, mediului, climei, surselor regenerabile de energie, dezvoltare, coeziune, concurenta, sanatate, impozite si altele.
O atentie speciala ar trebui acordata politicii fiscale, din cauza necesitatii de a atinge un nivel maxim de TVA pentru produsele alimentare din diferitele state membre, pentru a preveni concurenta neloiala printre producatorii din SM si pentru a opri abuzul TVA in intracomunitati.
De asemenea, credem ca viitoarele negocieri comerciale ale UE ar trebui sa fie armonizate cu reforma comuna PAC, care sa tina seama de sectoarele sensibile din cadrul UE, astfel incat aceasta sa poata fi plasata, in conditii de Securitate privind concurenta neloiala a tarilor terte, in ciuda sprijinului lor explicit in cadrul UE.
PLATI DIRECTE (RP)
Pilonul I din PAC – platile directe are la baza o abordare comuna a UE fata de toate fermele care sprijina veniturile fermelor, garantarea durabilitatii agriculturii, mentinerea productiei viabile, a alimentelor si securitatea alimentara.
Rolul platilor directe ca stabilizator si facilitator al adaptarii, este din ce in ce mai mare, mai ales in contextul instabilitatii din pietele agricole, al presiunii concurentei internationale cauzate de comertul cu tratatele UE privind acordurile de liber schimb.
Dupa 2020, platile directe ar trebui sa:
– ofere sprijin si stabilizarea veniturilor agricole;
– conditii similare pe piata unificata a UE;
– compensare pentru costuri si pierderi de venituri ca urmare a aplicarii unor standarde ridicate de productie si ecologice conform cerintelor UE;
– mentinerea productiei agricole in cele mai putin favorizate regiuni si sprijin pentru sectoarele vulnerabile.
Dupa 2020 fermierii PRO AGRO au ca obiective stabilite:
– platile directe nu trebuie conditionate de dimensiunea exploatatiei atat timp cat singurul criteriu care sta la baza acordarii este cultivarea hectarului de teren sau detinerea animalelor care fac obiectul cererii de plata;
– egalizarea nivelurilor platilor directe intre statele membre;
– eliminarea criteriilor istorice de distribuire a fondurilor platilor directe;
– continuarea aplicarii schemei de plata unica pe suprafata in statele membre, incorporata in UE dupa 2004;
– lasarea la latitudinea statelor membre a posibilitatii de aplicare si majorare a fondurilor pentru sprijinul cuplat in anumite sectoare (in special in domeniile social si economic), dar cu o mai mare flexibilitate a acestui instrument, prin posibilitatea de aplicare in mai multe sectoare, decat in prezent, in cadrul angajamentelor asumate ale UE in cadrul OMC;
– acordarea unei intensitati a sprijinului pentru producerea culturilor proteice care are un grav deficit la nivelul UE, rolul lor in cresterea calitatii ecosistemelor;
– includerea unor noi subventii directe pentru apicultura datorita importantei esentiale a acesteia pentru conservarea si mentinerea echilibrului ecologic si biologic diversificat;
– actuala politica de ecologizare este compromisul adecvat intre politicile traditionale (sprijin pentru venituri) si noile provocari pentru mediu si clima si fiecare schimbare potentiala a cerintelor ar trebui sa rezulte din evaluarea de la aplicarea lor pana in prezent si sa fie prevazut financiar in bugetul PAC dupa 2020;
– sprijinul acordat fermelor agricole ar trebui sa fie in continuare orientat doar catre activitatile agricole iar definitia pentru ” tanar fermier ” ar trebui revizuita;
– este necesara simplificarea reala atat pentru fermieri, cat si pentru administratie a procedurilor de implementere a platilor directe inclusiv prin utilizarea digitalizarii, a teledetectiei si IT pentru a stabili eficienta, sistemele de aplicare si controlul mai precis si de calitate;
– adoptarea unor forme de sprijin direct si de stabilizare a veniturilor agricole aplicate fermierilor dupa modelul din SUA si Canada, ca instrumente suplimentare, voluntare sau pilot.
– continuarea platii redistributive la praguri stabilite de statul membru
– cresterea procentului alocat de la 15% la, cel putin, 25 % este o masura care ar putea compensa exploatatiile mari in eventualitate une plafonari a platilor si ne permite o acceptare procentuala a acestora in functie de dimensiune
SIMPLIFICARE
Consideram ca este necesara o reforma reala cu simplificarea PAC dupa 2020, in urmatoarele directii:
– simplificarea sistemului de control al aplicarii, atat a masurilor de la punctele Pilonului I, precum si Pilonul II, datorita efectului lor direct asupra agricultorilor;
– reducerea numarului de inspectii la fata locului si a inspectiilor duble (foarte complexe, consumatoare de timp, birocratice, ineficiente in ceea ce priveste costurile si beneficiile, provocand un grad de risc insuportabil si insecuritate agricultorilor) – regimul ar trebui sa fie mai favorabil pentru agricultori;
– sanctiuni foarte complexe si grave (disproportionate) – ar trebui sa fie clare, usor de inteles, proportional, altfel ar putea periclita situatia continuarii activitatilor agricole;
– rata de tolerabilitate echilibrata, contabilizarea riscurilor, costurile de control si plata nivelului;
– teledetectie si tehnologii de informare si comunicare cu scopul imbunatatirii eficacitatii, preciziei, calitatii si oportunitatii inspectiilor; audituri pentru reducerea eficienta a birocratiei pentru agricultori si administratia nationala;
– regulile si prevederile sistemului de plati si regimul de inspectie ar trebui sa tina cont de status-quo-ul in agricultura – plata fondurilor in temeiul diferitelor planuri raman in urma sau sunt intarziate in mod semnificativ in ceea ce priveste perioada in care agricultorii au cea mai mare nevoie de fonduri pentru a le asigura activitatea lor de productie;
– ecologizarea – rationalizata si simplificata prin aplicarea practicilor corespunzatoare activitatilor agricole, efectuate in mod obisnuit de agricultori, care nu pun in pericol potentialul de productie;
– simplificarea in cadrul eco-conditionalitatii si in ceea ce priveste inspectiile – agricultorii sa aiba dreptul de a corecta discrepantele intr-o anumita perioada de timp, fara a fi pedepsiti;
– o structura mai putin detaliata a politicii de dezvoltare rurala si simplificarea actuala a regulilor de aplicare si de contabilitate ale sectorului rural.
