Ce plante trebuie distruse pentru a nu primi sanctiuni de la APIA

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter

Fermierii care obtin subventii APIA au datoria sa se asigure ca pe pajistile pe care le au in proprietate nu se regasesc plante incluse in categorie „vegetatiei nedorite”.

1. Arctium lappa (brusture, lipan)

Planta bienala, dicotiledonata, din familia Asteraceae. Radacina este pivotanta, carnoasa, atingand 50-60 cm adancime. Tulpina se dezvolta in al doilea an, fiind ramificata si paroasa, carnoasa, brunie la exterior si albicioasa la interior, inalta de pana la 2 m.

Frunzele sunt pubescente pe partea inferioara, dispuse altern. Cele inferioare sunt foarte mari (70-80 cm), lung petiolate, rotunjite la baza, cu marginea intreaga si acopera solul in primul an. Frunzele superioare sunt mai mici. Florile sunt purpurii, dispuse in inflorescente (capitule) globuloase, inconjurate de bractee incovoiate la varf, in forma de carlig.

Brusturele constituie o problema pe pajisti prin faptul ca nu este consumat de animale si impiedica dezvoltarea altor specii cu valoare furajera, sufocand vegetatia. Capitulele sale (ciulini) se agata foarte usor de blana animalelor, de imbracaminte, saci si alte materiale textile, facilitand raspandirea plantei la distante mari. Depreciaza calitatea lanii, creand probleme mari la prelucrarea acesteia.

Creste in culturi, livezi, pe pajisti, pe marginea drumului, in toate zonele, de la campie pana la munte, fiind rezistent la seceta si temperaturi extreme. Planta trebuie distrusa in faza de rozeta, inainte de a emite tulpini, prin stropire cu erbicide, sau cu sapa, prin taiere sub colet pentru a nu regenera.

2. Carduus nutans (scaiete, ciulin)

Planta bienala, dicotiledonata, din familia Asteraceae. Tulpina se dezvolta in al doilea an (in verile calde, chiar din primul an). Este dreapta, groasa, costata, cu tepi, ramificata la varf, inalta de pana la 1,5 m. Frunzele sunt glabre, uneori dens paroase pe nervurile inferioare, cu margini adanc serate spre lobate; nervurile se extind spre margini ca spini; frunzele bazale, de culoare verde inchis, sunt dispuse in rozeta, avand 15 – 50 cm lungime si 2-10 cm latime; frunzele din partea superioara a tulpinii sunt lanceolate, puternic lobate, avand pana la 25 cm lungime si 10 cm latime, cu 3-5 spini de 2-5 mm pe marginea fiecarui lob.

Inflorescenta este de tip capitul, solitar, de 3-6 cm in diametru, de forma sferic-turtita, adesea “aplecat” la maturitate, purtand flori la partea superioara si cateva randuri de bractee lanceolate la baza sa, terminate cu spini. Florile propriu-zise sunt subtiri, tubulare, de culoare roz, roscat sau purpuriu, frumos mirositoare. Perioada de inflorire: mai – august.

Fructele sunt mici, cu un smoc de perisori de cca 2 cm lungime, uniti la baza. Semintele pot ramane germinabile in sol peste 10 ani. Creste pe pajisti, terenuri nelucrate. Este o buruiana periculoasa, agresiva, deoarece se dezvolta rapid, sufocand vegetatia. Planta trebuie distrusa in faza de rozeta, inainte de a emite tulpini, fie prin stropire cu erbicide, fie cu sapa, prin taiere sub colet, pentru a nu regenera. Daca au aparut inflorescentele, acestea trebuie taiate si arse, dupa ce se usuca, intrucat semintele (pana la 120.000 pe planta) se raspandesc usor prin vant la cativa kilometri distanta, datorita smocului de perisori (papus) care le insoteste.

3. Conium maculatum (cucuta)

Planta perena, dicotiledonata, din familia Apiaceae. Radacina este pivotanta, alba, carnoasa. Tulpina, de 1,5-2,5 m inaltime, este puternic ramificata, neteda, fistuloasa, fin striata, cu pete rosietice-brunii mai ales spre baza. Frunzele sunt mari (50 cm lungime, 40 cm latime), paroase, de 2-4 ori penat sectate, asemanatoare cu cele de patrunjel. Frunzele si radacina au un miros puternic, neplacut, cand sunt zdrobite. Florile sunt mici, albe, grupate in inflorescente de tip umbela, cu diametrul de 10-15 cm.

Fructele sunt ovale, glabre, de cca 3-4 mm lungime. Creste in toata tara, de la ses pana la munte, fiind intalnita in saraturi, locuri ruderale, tufarisuri. Planta are miros de soarece. Toate partile plantei, in stare verde sau uscata, sunt toxice pentru animale si om, avand efect paralitic asupra sistemului nervos, putand cauza moartea, prin ingerare. Planta trebuie distrusa cu sapa sau prin stropire cu erbicide.

4. Eryngium campestre (scaiul dracului, rostogol)

Planta erbacee, perena, dicotiledonata, din familia Apiaceae. Tulpina este aproape globulos ramificata si albicioasa. Frunzele sunt rigide, sectate si spinoase, alb-verzui. Florile mici, albe, sunt grupate in inflorescente capituliforme, inconjurate de un involucru tepos. Fructele sunt mici, cu spinisori. Creste indeosebi pe pasuni uscate.

Aceasta buruiana nu este consumata de catre animale. Mai mult, datorita tepilor, animalele nu pot paste nici iarba din imediata apropiere. Planta trebuie distrusa cu sapa sau prin stropire cu erbicide. Daca plantele au ajuns la maturitate, trebuie arse, in acest fel distrugandu-se si semintele.

5. Euphorbia cyparissias (alior, laptele cainelui)

Planta erbacee, perena, dicotiledonata, din familia Euphorbiaceae. Tulpinile, inalte de pana la 30 cm, sunt drepte, fara perisori, provenind dintr-un rizom tarator. Frunzele sunt inguste, intregi, lipsite de petiol, au culoare verde-inchis si lungimea de pana la 3 cm.

Inflorescenta este o umbela, compusa din peste 10 flori cu pedicele lungi de peste 2 cm. Bracteele florilor, ca niste petale (involucru), sunt de culoare verde galbui, spre toamna capatand culoare rosietica. Este raspandita pe pajistile din zona de campie, pana in etajul padurilor de conifere.

Se inmulteste mai mult prin rizomi, semintele fiind, in general, neviabile. Intreaga planta este toxica, atat in stare verde, cat si uscata. Sucul laptos (latex) continut in frunze si tupini provoaca iritatii grave la contactul cu pielea. Cauzeaza inflamatii, insotite de purgatii si sangerari drastice daca este consumata de animale. Planta se distruge prin stropire cu erbicide sau cu sapa.

6. Pteridium aquilinum (feriga de camp, tolul lupului)

Planta erbacee, perena, din familia Polypodiaceae. Tulpina este un rizom tarator puternic, din care se dezvolta numeroase radacini ce pot ajunge pana la 1-5 m adancime, conferind plantei rezistenta deosebita la seceta sau temperaturi extreme.

Petiolul frunzei (pana la 1 m lungime) are perisori la baza si prezinta un santulet pe toata lungimea sa. El sustine o frunza lata (0,5-1 m), triunghiulara, verde-inchis, adesea in pozitie orizontala. Aceasta este impartita in 3 parti, una terminala si doua opuse. Fiecare din aceste parti are forma triunghiulara si este compusa din numeroase foliole alungite, ascutite la varf, care, la randul lor, sunt compuse din alte (sub)foliole apropiate, cu varful rotunjit. Frunzele tinere, crescute primavara din rizomi, sunt curbate la varf si acoperite cu perisori gri-argintii.

Planta se inmulteste in principal pe cale vegetativa, prin radacinile crescute din rizomi, foarte putin prin spori. Sporangii (in care se formeaza sporii) sunt grupati in sori liniari, care formeaza o linie bruna continua pe fata inferioara si la marginea ultimelor diviziuni ale limbului. Ei nu sunt acoperiti de induziu (mici aripioare), spre deosebire de alte specii de ferigi.

Planta contine substante toxice in toate organele plantei, putand provoca moartea animalelor care o consuma. Feriga de camp creste in colonii intinse la marginea padurilor, prin poieni si pajisti, in regiunea montana. Rizomii sunt rezistenti la foc, prin urmare, arderea nu constituie un mijloc eficace de combatere a acestei buruieni. Planta trebuie distrusa fie prin stropire cu erbicide, fie periodic, cu sapa, pe masura ce regenereaza.

7. Rumex acetosella (Macrisul marunt, macrisul iepurelui)

Planta erbacee, perena, dicotiledonata, din familia Polygonaceae. Radacina este un rizom puternic, adanc, din care creste o tulpina dreapta,
muchiata, de culoare rosiatica, cu santuri adanci, inalta de pana la 60 cm. Frunzele sunt lanceolate, alterne, cele inferioare lungi de 15-30 cm, late de 6-10 cm, cu petiol aripat, cele tulpinale lungi de 10-20 cm, late de 1,5-3 cm.

Frunzele au culoare verde-palid pe dos si nervura mediana pronuntata. Florile femele, de culoare rosie purpurie spre maro, sunt dispuse intr-un
panicul, in varful tulpinii. Creste pe pajistile umede, din regiunea de campie, pana in regiunea submontana, pe soluri sarace, nisipoase, moderat acide. Planta contine oxalati ce confera toxicitate plantei daca este consumata de animale in cantitate mare, concretizata prin manifestari nervoase, iritatie gastro-intestinala si tulburari renale. Cabalinele sunt foarte sensibile, moartea putand surveni la 2-3 ore de la consumul unei cantitati mari de macris. Planta se combate prin stropire cu erbicide sau prin distrugerea periodica, a rizomului persistent, cu sapa.

8 Veratrum album (stirigoaie, steregoaie)

Planta perena, monocotiledonata, din familia Liliaceae. Prezinta un rizom carnos si radacini groase. Tulpina este cilindrica, fistuloasa, acoperita cu peri scurti. Frunzele, in primii 2-3 ani, sunt dispuse bazal, sub forma de rozeta, apoi si tulpinal. Frunzele bazale sunt mari (lungi de 30 cm, late de 15 cm), eliptice, cu nervuri arcuate, fin pubescente pe fata ventrala, cu marginea intreaga si cu teaca alungita, tubulara. Frunzele tulpinale sunt sesile si descresc in marime de la baza spre varf.

Dupa 2-3 ani, se dezvolta o tulpina florifera inalta de 0,5-1,75 m, dreapta, striata, cu flori alb-verzui, dispuse sub forma de raceme bogate in varful tulpinilor.

Creste frecvent pe pasunile, fanetele, poienile umede din zona de deal si de munte.

Stirigoaia este o planta foarte toxica. Intreaga planta (dar in special rizomii si lastarii tineri) contine numerosi glucoalcaloizi toxici pentru animale si om. Consumarea de catre animale a plantei verzi sau sub forma de fan provoaca intoxicatii grave cu manifestari digestive, renale, respiratorii, locomotoriinervoase. Planta se distruge prin stropire cu erbicide sau cu sapa.

9. Xanthium spinosum (dracila, holéra, scai tataresc)

Planta erbacee, anuala, din famila Asteraceae Tulpinile sunt drepte, ramificate, ajungand pana la 1 m inaltime. Frunzele, de culoare verde inchis pe partea superioara si cu un puf gri pe partea inferioara, sunt lanceolate, au 3-8 cm lungime si 0,5-2,5 cm latime. Nervura mediana este proeminenta. Frunzele sunt intregi sau impartite in 3-5 lobi neuniformi.

Planta poseda spini galbeni, trifurcati, lungi de 1-3 cm, situati la baza frunzelor si la ramificatiile tulpinii.

Prezinta flori mici, de culoare verde, neaspectuoase. Infloreste pe tot parcursul verii, pana toamna.

Fructele au 8-10 mm lungime, contin 2 seminte si sunt acoperite cu spini indoiti sub forma de carlig, care se agata de blana animalelor, hainele
oamenilor si alte materiale textile, facilitand raspandirea semintelor la distante mari.

Buruiana constituie o problema pe pajisti si in culturile agricole datorita spinilor foarte ascutiti cat si ciulinilor agatatori ce ingreuneaza tunsul oilor si depreciaza calitatea lanii.

Plantele tinere sunt otravitoare pentru animale, in special cai si porci. De asemenea, pot provoca dermatite de contact la unele persoane. Se combate prin stropire cu erbicide, sau prin taiere cu sapa, dupa care trebuie arsa, pentru distrugerea spinilor si a fructelor, respectiv a semintelor.

10. Xanthium strumarium (cornac, cornuti, scaietele popii)

Planta anuala, dicotiledonata, din familia Asteraceae. Tulpina este viguroasa, ramificata, cu peri densi, insa lipsita de spini, avand o
inaltime de 50-120 cm. Frunzele sunt de tip palmat. Cele inferioare sunt cordate-trunghiulare, neregulat lobate-dantelate (zimtate), cu peri desi si scurti pe partea inferioara; frunzele superioare sunt lanceolate.

Este o planta monoica: florile mascule sunt sferice, verzui, amplasate la capatul lastarilor, cele femele sunt solitare sau mai multe in axila frunzei, dupa fecundare avand forma de arici. Calatidiile femeiesti (fructele) sunt asemanatoare cu ale holerei (X. spinosum). Au cca 8-20 mm lungime, au forma ovoida, terminate cu doua ciocuri, fiind acoperite cu spini cu varful indoit.

Creste in culturi, pe pajisti, pe marginea drumurilor, in zone cu veri calde. Buruiana constituie o problema pe pajisti prin faptul ca plantele tinere sunt toxice pentru taurine, cai si porci, iar fructele se agata usor de blana animalelor, indeosebi a oilor (raspandindu-se pe aceasta cale) si creeaza probleme la prelucrarea lanii, depreciindu-i calitatea.

Se combate prin stropire cu erbicide, sau prin taiere cu sapa, dupa care trebuie arsa, pentru distrugerea fructelor si semintelor.

RECOMANDĂRI ȘTIRIAGRICOLE

RECOMANDĂRI ȘTIRIAGRICOLE