Pietele deschise, previzibile si echitabile la nivel mondial pot contribui la consolidarea eforturilor de raspuns la schimbarile climatice si pot contribui la combaterea foametei, potrivit unui nou raport.
In conditiile in care schimbarile climatice vor influenta semnificativ capacitatea multor regiuni ale lumii de a produce alimente, se asteapta ca un rol tot mai mare in livrarea alimentelor sa revina comertului international cu produse agricole, totodata si ca solutie de raspuns la crize de foamete generate de schimbarile climatice, se mentioneaza intr-un nou raport al Organizatiei Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura (FAO).
Regulile comertului international instituite sub auspiciile OMC si mecanismele noi create in temeiul Acordului de la Paris, ce au ca scop sa raspunda schimbarilor climatice, se pot sustine reciproc, se mentioneaza in raportul “Evaluarea Pietelor Produselor Agricole, 2018”. Pentru a se realiza acest lucru, ar putea fi necesar ca politicile agricole si comerciale nationale sa fie reajustate pentru a ajuta piata globala sa se transforme intr-un pilon al securitatii alimentare si un instrument de adaptare la schimbarile climatice, se spune in raportul FAO.
Acest lucru se datoreaza faptului ca schimbarile climatice vor afecta inegal agricultura globala, imbunatatind pe de o parte conditiile de productie in unele locuri si inrautatind in altele – generand pe parcurs „castigatori” si „perdanti”.
Productia alimentara in tarile cu latitudini scazute – multe dincare sufera deja de saracie, insecuritate alimentara si malnutritie – vor fi afectate cel mai mult, se arata in raport.
Regiunile cu clima temperata, pe de alta parte, ar putea avea efecte pozitive, pe masura ce temperaturile mai ridicate vor duce la cresterea productiei agricole.
Potrivit directorului general al FAO, José Graziano da Silva, pentru a impiedica extinderea si mai mare a decalajelor economice si alimentare dintre tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare, trebuie sa ne asiguram ca evolutia si extinderea comertului cu produse agricole este echitabila si ca se lucreaza in directia eliminarii foametei, nesigurantei alimentare si a malnutritiei. ”
„Comertul international are potentialul de a stabiliza pietele si de a realoca alimentele din surplus catre regiunile cu deficit de alimente, ajutand tarile sa se adapteze la schimbarile climatice si sa contribuie la securitatea alimentara”, se mentioneaza in cuvantul de introducere din raport.
„Impactul inegal al schimbarilor climatice in intreaga lume si consecintele asupra comertului cu produse agricole, in special pentru tarile in curs de dezvoltare, accentueaza necesitatea unei abordari echilibrate a politicilor care ar trebui sa consolideze rolul adaptabil al comertului, sprijinindu-i in acelasi timp pe cei mai vulnerabili”, a spus Graziano da Silva.
Pentru ca acest lucru sa se intample, totusi, „sunt necesare actiuni la scara larga”, a adaugat directorul general al FAO. Sunt necesare politici comerciale care sa promoveze piete globale bine functionale, combinate cu masuri interne inteligente-climatic, investitii si sisteme de protectie sociala.
Comertul ca plasa de siguranta
Multe tari se bazeaza deja pe pietele internationale ca sursa de alimente pentru a-si depasi deficitul, fie din cauza costurilor ridicate ale productiei agricole (cum ar fi, de exemplu, in tarile cu terenuri si resurse de apa limitate), fie atunci cand clima sau alte dezastre naturale scad productia nationala de alimente.
De exemplu, in Bangladesh, in 2017, guvernul a redus taxele vamale pentru orez, pentru a creste importurile si pentru a stabiliza piata interna, dupa inundatiile severe care au avut loc si care au dus la cresterea preturilor la cerealele de baza cu peste 30 %.
Un caz similar a fost si in Africa de Sud – producator traditional si exportator net de porumb – care a majorat recent importurile pentru a atenua efectul secetelor succesive.
In general, raportul FAO sustine ca pietele internationale deschise, previzibile si echitabile sunt importante pentru comert pentru a ajuta la sustinerea securitatii alimentare si adaptarii climatice.
Cu toate acestea, in timp ce pietele mai bine integrate intaresc rolul adaptabil al comertului la schimbarile climatice, pentru tarile care se bazeaza deja in mare masura pe importurile de alimente, aceasta ar adanci aceasta dependenta, se arata in raport. Astfel, se impune necesitatea tot mai importanta de a lua in considerare prioritatile si obiectivele nationale.
Optiuni suplimentare de politici
Dincolo de masurile de integrare a pietei, exista o gama si mai larga de abordari echilibrate de politici publice, care ar putea fi utilizate pentru a valorifica mai bine comertul agricol pentru a ajuta fermierii sa isi dezvolte rezistenta la schimbarile climatice, sa stimuleze productia agricola, sa sprijine securitatea alimentara si sa reduca emisiile de gaze cu efect de sera din sectorul alimentar se mai spune in raportul FAO.
La nivel national, acestea includ mai multe investitii in cercetare si dezvoltare si in serviciile de extensiune in agricultura pentru a incuraja utilizarea abordarilor inteligente din punct de vedere climatic in agricultura. Cheltuielile pentru programele de mediu si serviciile ecosistemice care reduc efectele negative ale emisiilor din agricultura nu ar afecta, de asemenea, comertul.
In special in tarile in curs de dezvoltare aflate sub riscul schimbarilor climatice, sprijinul acordat fermierilor va fi esential pentru a-i ajuta sa devina competitivi si pentru a obtine un echilibru mai bun in ceea ce priveste exportul si importul de alimente.
Toate aceste optiuni ar putea fi aliniate la normele OMC, precum si la noile angajamente asumate in temeiul Acordului de la Paris – nu exista un conflict fundamental intre politicile privind schimbarile climatice din cadrul acordului si normele comerciale multilaterale, se arata in raport.
Tendinte recente in comertul agricol global
Raportul ofera, de asemenea, o imagine de ansamblu asupra performantei sistemului de comert international agricol din ultimii ani si asupra directiei in care se indreapta.
In timp ce cresterea rapida a comertului agricol intre anii 2000 si 2008 a condus la contractii in perioada 2009-2012 si apoi la o crestere lenta de atunci, per ansamblu, in termeni valorici, comertul agricol a crescut semnificativ intre 2000 si 2016 – de la 570 miliarde la 1,6 trilioane de dolari.
O mare parte a acestui fapt a fost determinata de expansiunea economica din China, precum si de cresterea cererii globale de biocombustibili.
De notat este faptul ca profilul economiilor emergente in comertul agricol la nivel mondial a crescut considerabil, cu cresterea veniturilor pe cap de locuitor si reducerea nivelului saraciei. Acest lucru a sporit consumul de alimente si importurile si a dus la castiguri in productivitatea agricola, stimuland exporturile de alimente, nu numai pe pietele din lumea industrializata, ci si in alte tari din sudul planetei.
Intr-adevar, in timp ce traditionalii giganti exportatori de alimente cum ar fi Europa sau Statele Unite raman exportatori agricoli de top in termeni de valoare, noii veniti le contesta suprematia.
De exemplu, intre 2000 si 2016, Brazilia si-a marit ponderea in comertul cu produse alimentare la nivel mondial de la 3,2 la 5,7 la suta, China avanseaza inaintea Canadei si Australiei, devenind al patrulea exportator agricol din lume, iar Indonezia si India si-au marit considerabil exporturile ajungand printre cei mai mari zece exportatori de alimente din lume (8 si 10, respectiv).
In aceeasi perioada, ponderea combinata a valorii totale de export a Statelor Unite, a Uniunii Europene, a Australiei si a Canadei a scazut procentual cu zece puncte.
