Proprietarul unei ferme de sturioni și posesor de brevete de invenții, Daniel Tăbăcaru, atrage atenția președintelui patronatului din piscicultură că fermele de sturioni au viitor, în condițiile în care cererea este de zece ori mai mare decât oferta. Recent, a declarat public că numeroase ferme de sturioni sunt sortite falimentului.

„Fermele care au investit în sturioni trebuie să fie foarte atente pentru că ei cresc un peşte care îţi dă produsul după 10 ani. De asta toate fermele din Vestul Europei pe care eu le-am văzut erau proprietatea băncilor pentru că toţi proprietarii au dat faliment. Nu au rezistat cei 10 ani să obţină prima producţie şi astfel băncile nu au avut încotro şi s-au ales cu fermele de sturioni”, a declarat președintele patronatului Peștelui din România (PPR), Gheorghe Ștefan, în cadrul unui seminar.

În acest context, Daniel Tăbăcaru a transmis, prin intermediul ȘtiriAgricole o scrisoare deschisă președintelui patronatului din piscicultură, pe care o redăm în cele ce urmează.

„Stimate domn Preşedinte al patronatului din Piscicultură,

Mă văd nevoit să vă solicit clarificarea unor aspecte ce rezultă din declaraţiile dumneavoastră. Unde sunt acele ferme din vest preluate de bănci? Vreau cel puţin două exemple ca să înţelegem cum stă treaba şi că nu este doar un accident natural într-o economie de piaţă. Sau este doar părerea dumneavoastră? Chiar credeţi că cei care se ocupă de sturioni nu au luat în calcul timpul de maturizare a icrelor? Eu vă întreb chiar ştiţi câte proiecte au fost depuse şi dacă da atunci ne spuneţi şi câte au fost aprobate? Am vrea şi noi o listă a lor. Aş fi curios să aflu care sunt sursele dumneavoastră de informare.

În ceea ce priveşte lipsa de fundamentare a proiectelor, aici sunt de acord cu dumneavoastră că mulţi dintre consultanţii care au redactat cererile de finanţare nu au văzut în viaţa lor peşte iar de sturioni nici nu poate fi vorba. Şi o ultimă întrebare dacă îmi permiteţi… la ce târguri mergeţi dumneavoastră de aţi întâlnit chinezi vânzători de caviar în târg cu 200 de euro? Puteţi să îmi spuneţi un brand sau un nume de producător? În ce fel de ambalaje vindeau ei acest caviar şi mai ales ce fel de caviar era? Nu vă mai stresez, dar banderolă CITES aveau sau vindeau de la butoi ?

Stimate domn, caviarul este de prea multe feluri ca să le putem enumera, numai denumirile tradiţionale sunt prea multe ca să facem aici loc de aşa ceva. Pe lângă aceasta, piaţa este plină de caviar ce nu este caviar. Sau de caviar de foarte proastă calitate. Acum, nu o să vă acuz pe dumneavoastră, ditamai preşedintele, că nu ştiţi cum e cu caviarul. Este caviar şi cu 30 de euro kg, îl găsim în supermarketuri, şi este de Capelin, un peşte firav a cărui icre se vopsesc cu tanin.

Vă invit, când mai mergeţi la Londra, Paris sau în orice capitală a lumii, chiar în aeroport, este câte un magazin de caviar şi alte specialităţi unde astăzi preţul la 30 grame de caviar este minim 50 euro la caviar de Baeri din Franţa, crescut cu hrană artificială de păstrăv. În schimb nu am cum să nu vă informez că avem şi 215 de euro la cutia de 30 grame la caviarul de Nisetru şi 180 de euro la cel de Păstrugă. Cel de Morun Beluga a dispărut, din fericire, din galantare. De unde vine acest caviar legal? Din ferme, că de pescuit nu are voie decât Iranul. În ultimele luni, Iranul a realizat doar 186 kg de caviar sălbatic, vândut integral la licitaţie către Petrosian. De ce este atât de scump caviarul la vânzătorul final? Deoarece cantităţile (care ajung pe piață, n.r.) sunt mici, aproape către zero.

Dacă cineva din România şi-a imaginat acest preţ, de 1.000 euro/kg este ori naiv ori are el o combinaţie cu piaţa neagră de lux sau consultantul a scos din “mouse” prețul ca să dea bine în excel cu suma cerută ca finanțare. Preţul corect şi ştiu ce zic este de 400 – 600 euro atunci când vinzi către Caviar House & Prunier, Petrosian, Kaviaris şi nu te-ai ostenit să faci barem nişte analize de calitatea apei, darămite un sistem de creştere organică. Aş putea să vă mai dau încă 203 exemple deoarece atâţia comercianţi sunt în lume astăzi autorizaţi de CITES.

Credeţi că vreun chinez va vinde legal în SUA, Europa vreun gram de caviar? De reglamentările FDA aţi auzit, de cele 196 de “interdicții la export şi sancţiuni emise Chinei” în ultimul an la domeniul acvacultură ? De reglementările ECOLabel ale Uniunii Europene ce intră în vigoare din anul acesta care vine aţi luat notă ? Dar de Codex Alimentareus, ca să nu vă mai înşir aici vorbe mari? Europa produce astăzi 32 tone de caviar legal, iar în 2017 va produce doar 39 de tone. Cererea de caviar veritabil este de 400 de tone.

Şi, în aceste condiţii, când cererea este de zece ori mai mare ca oferta, dumneavoastră atrageţi atenţia că urmează falimentul caviarului? Vă spun eu că urmează falimentul fermelor cumetriilor politice, deoarece terminarea finanţării înseamnă terminarea oricărei discuţii.

Pe de altă parte, chiar nu înţelegeţi că ţări ca și China, Laos, Cambogia nu au nici o şansă să facă afaceri în afara Asiei, adică la ei acasă, cu caviar obţinut cu hormoni şi cu hibernări la 30 de grade?

Vă rog, domnule preşedinte, caviarul a fost, este şi va fi un lucru faţă de care, atunci când vorbeşti, trebuie să ai pălăria în mână, nu pe cap. Sunteți dintre cei care au muncit să facă ferma lor și întelegeți câtă trudă e să duci la bun sfârșit un asemenea demers. China are cea mai mare poluare din lume în apele sale, de peste 5.000 de ori nivelul depăşit la pesticide şi metale grele. Vietnamul a avut  anul trecut 196 de cazuri de holeră şi este ţara unde 99% din closete se află în natură. Cambogia are temperaturi medii de 30 de grade tot anul şi noi discutăm de specii care hibernează iarna la 2 – 4 grade.

În rest, dacă cineva îşi imaginează că va deschide în hala Obor un magazin de caviar sau că va vinde el la Paris, Londra, Boston pe tarabă în piață, înseamnă că este prost şi sincer, dacă dă faliment, chiar nu este un păcat, ci o binefacere.

Încurajaţi producţia de caviar de calitate, domnule președinte, deoarece ţara asta nu are prea multe lucruri sfinte cum sunt sturionii sau mai bine spuneţi adevărul. Banii pentru proiectele de acvacultură au fost daţi pe cumetrii politice şi când au terminat finanţarea au terminat şi sturionii. Din cauza asta am pierdut ca ţară de curând un miliard de euro, că licitaţiile au fost măsluite. De ce avem cu minus proiecte de acvacultură şi statul român trebuie să recupereze banii din acele proiecte? De ce vom suporta tot noi, contribuabilii, ce au furat alţii? De ce suntem ţară care consumă 3,5 kg/peşte pe an pe cap de locuitor când bine stiți că Africa consumă 18 kg/ De ce ne-a scăzut producţia piscicolă de 11 ori în 5 ani? De ce rata de sustenabilitate la proiectele finanţate cu fonduri europene este de 3 % doar? De ce în strategia pe următorii 30 de ani propusă de preşedintele Băsescu în domeniul alimentar şi agroalimentar şi pe care o găsim pe site-ul www.presidency.ro, nu ați introdus nici un cuvânt despre acvacultura sau piscicultura din 230 de pagini scrise?

Sau, dacă nu aţi fost invitat la elaborarea unui asemenea document, de ce nu aţi trimis o scrisoare deschisă că doar calitate de preşedinte aveţi..!

 

Un crescător cu profit de sturioni… ca să crape lumea de ciudă, şi care nu a luat vreun ban de la UE!”

Share on Facebook