Viorel Bangala a invatat sa prelucreze lemnul la scoala si a traversat jumatate de tara pentru a se perfectiona. Dupa o viata petrecuta in industria mobilei, are propriul atelier unde face lazi de zestre, cresteaza linguri si picteaza icoane. S-a nascut in comuna Corbeni, judetul Arges, si a descoperit pasiunea pentru traditia lemnului in primii ani de scoala.
Comuna dispunea pe atunci de o catedra speciala dedicata mestesugului popular al sculpturii in lemn. A absolvit un liceu avand ca specializare prelucrarea lemnului, iar facultatea a urmat-o la Brasov, in industria lemnului, potrivit publicatiei Romania Rurala. A lucrat ca sef de sectie la fabrica de mobila din Curtea de Arges, apoi la Topoloveni, in cadrul unei cooperative mestesugaresti, si la Pitesti, unde a fost sef de sectie al unui atelier de mobila si impletituri de rachita, destinate exportului.
„Peste tot am facut mobila sculptata in stil popular. La Topoloveni produceam mobila cu insemnele populare ale Argesului – vulturul bicefal. Faceam mobila traditionala, pe care o trimiteam la export. In 1985, am castigat Premiul I de Creatie Populara la targul cooperatiei mestesugaresti. A fost cel mai frumos moment din cariera mea de sculptor in lemn”, isi aminteste Viorel Bangala.
Astazi, participa la targuri mestesugaresti si preda arta populara a lemnului in cadrul unor cursuri organizate de Muzeul Taranului Roman din Bucuresti. Cea mai mare parte a timpului o petrece insa in miros de lemn de brad, sculptand lazi de zestre, linguri si mobilier cu simboluri populare.
Lazile de zestre: file de istorie romaneasca
„Am inceput sa fac lazi de zestre prin 1971 si nu m-am mai putut opri”, spune mesterul.
Le face in diverse marimi, cu incrustatii traditionale preluate din mai multe parti ale tarii, si le picteaza in combinatii de culori vesele, optimiste. Cea mai mare lada de zestre pe care a lucrat-o avea 150x70x65 centimetri, iar cea mai mica se limita la 16x9x8 centimetri.
„Lazile de zestre mici le vand sub forma unor casete pentru bijuterii; au rol decorativ, in primul rand, caci imita lazile traditionale, dar nu ocupa un intreg colt de camera”, spune Viorel Bangala.
In mediul rural, lada de zestre este unul dintre elementele cele mai reprezentative ale gospodariei traditionale romanesti, fiind raspandita pe tot teritoriul tarii. Diferentele apareau la nivel de material (lemn de brad ori de fag) si de incrustatii. Dimensiunile unei lazi de zestre depindeau de starea financiara a familiei: cei cu avere isi faceau lazi foarte mari şi cu ornamente bogate, cei mai saraci aveau lazi de zestre micute si cu incrustatii simple.
„Astazi, o lada mare inseamna o munca de doua saptamani”, marturiseste mesterul.
Ca modele de sculptura, Viorel Bangala le prefera pe cele stravechi.
„Coltii lupului, franghia vietii intrerupta de rozeta solara cu sase varfuri, coama lupului sunt modele care se intalnesc si azi pe portile maramuresene si in sculptura bucovineana. Dateaza de peste 2.000 de ani, lasate mostenire de dacii care aveau cultul lupului, ca simbol al darzeniei si nesupunerii. Multe din aceste simboluri le folosesc si eu cand incrustez lazile. Pe langa acestea, mai folosesc si modele crestine, ortodoxe, cel mai reprezentativ fiind arborele vietii”, explica Viorel Bangala.
Realizeaza si lazi pictate cu motive florale, specifice modelelor sasesti, introduse in Transilvania, cu sute de ani in urma si vinde si linguri de lemn, sculptate cu aceleasi simboluri traditionale romanesti.
„Am putin sange de sas in mine, de la bunica. Apoi, bunicul meu era ardelean get-beget, dar la 1914 a preferat sa treaca muntii si sa se stabileasca in Tara Romaneasca, numai pentru a nu lupta in armata austriecilor. De la el am mostenit iubirea pentru lemn, caci el si-a deschis la noi in comuna o intreprindere cu profil forestier. Lingurile mele au rol pur decorativ, caci le pictez cu modele florale si le incrustez cu zimti, dupa modelul coltilor de lup. Le fac in amintirea stramosilor nostri, ciobanii, care in timp ce stateau la stana cu oile, ca sa le treaca mai usor timpul si dorul de nevasta, crestau linguri de lemn si cozi de furca. Cand se intorceau acasa, le daruiau sotiilor, ca mici creatii ale sufletului lor”, povesteste mesterul.
In privinta lingurilor, mesterul prefera sa isi exprime originalitatea; foloseste totemurile dacice, dar modul in care combina modelele si culorile ii reflecta propria imaginatie.
Şi un mestesug de taina…
Insa creatiile cele mai dragi sufletului sau sunt icoanele. Totusi, Viorel Bangala nu le vinde.
„Am foarte putine, nu pot sa le scot la vanzare, caci se mira oamenii cum de am doar vreo trei sau patru. Ca sa vinzi icoane, trebuie sa vii la targuri cu cateva zeci de exemplare. Aproape nimeni nu stie ca pictez icoane. Pentru o icoana iti trebuie inspiratie aparte, se fac pe un fond sufletesc foarte special, pozitiv, dar greu de atins. Iar eu le pictez in stil naiv, din bucuria de a picta. Cand lucram la cooperativa mestesugareasca, aveam trei colege care se ocupau cu asa ceva. Urmarindu-le, am simtit si eu nevoia sa pictez icoane. Fetele m-au incurajat, spunandu-mi ca ma pricep”, spune el.
Sculptura lemnului – o sursa de venit?
E mereu prezent la targuri, pentru a-si vinde creatiile, insa pentru Viorel Bangala conteaza mai putin daca sculptura lemnului ii aduce venituri financiare.
„S-ar putea trai din asta, daca am avea o clientela fidela si stabila. Dar asa ceva nu prea exista; cumparatorii nu sunt straini, ci romani indragostiti de traditie. E greu sa traiesti numai din mestesug, uneori e imposibil, dar eu numai pot renunta la sculptura lemnului. Dupa atatia ani in care am incrustat modele traditionale, mi-a intrat in sange, e parte din informatia mea genetica”, povesteste mesterul.
Cea mai mare grija a lui Viorel Bangala e sa protejeze arta sculpturii romanesti in lemn de cei care o denatureaza.
„Vin chinezii, copiaza produsele noastre, ne fura modelele, le denatureaza si le aduc pe piata noastra la preturi de nimic. In felul asta, producatorii traditionali sunt desfiintati. Aproape ca numai vedem luminita de la capatul tunelului. Dar rezistam. Nu lasam speranta sa moara”, avertizeaza el.