Poet, prozator, dramaturg și jurnalist, „Luceafărul” literaturii românești, Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoșani. Ziua sa de naștere a devenit, peste decenii, Ziua Culturii Naționale.
Primul volum de versuri ale lui Mihai Eminescu au fost publicate când marele poet avea doar 16 ani. Trei ani mai târziu, cel numit „poet nepereche” a plecat să studieze la Viena, apoi a devenit membru al societății Juninea și a lucrat ca redactor la ziarul Timpul. Mihai Eminescu s-a stins la 15 iunie 1889, la 39 de ani, la București, iar la 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.
Moartea lui Mihai Eminescu a generat numeroase controverse. S-a spus că a murit de sifilis, iar alte documente ale vremii scuturate de praf arată că Mihai Eminescu ar fi fost ucis, cu o lovitură la cap. S-a scris chiar și că regele Carol I și Titu Maiorescu nu ar fi fost neștiutori în privința morții lui Mihai Eminescu, întrucât acesta „ardea” din condei deciziile greșite ale conducerii din acele timpuri.
Unul dintre poemele sale, Doina, redă o radiografie a acelor vremuri:
De la Nistru pân’ la Tissa
Tot Românul plânsu-mi-s-a,
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinatate.
Din Hotin și pân’ la Mare
Vin Muscalii de-a călare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o ațin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
Și străinul te tot paște
De nu te mai poți cunoaște.
Sus la munte, jos pe vale
Și-au făcut dușmanii cale,
Din Sătmar pân’ în Sacele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Român săracul!
Îndărat tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se ‘ndeamnă,
Nici îi este toamnă, toamnă,
Nici e vara vara lui,
Și-i străin în țara lui.
De la Turnu ‘n Dorohoi
Curg dușmanii în puhoi
Și s’așează pe la noi;
Toate cântecele pier,
Sboară paserile toate
De neagra străinatate;
Numai umbra spinului
La ușa creștinului.
Își desbracă țara sinul,
Codrul – frate cu Românul –
De secure se tot pleacă
Și isvoarele îi seacă –
Sărac în țară săracă!
Cine-au îndrăgit străinii,
Mânca-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia,
Și neamul nemernicia!
Ștefane Măria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las’ Archimandritului
Toatăgrija schitului,
Lasă grija Sfinților
În seama părinților,
Clopotele să le tragă
Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,
Doar s-a-ndura Dumnezeu,
Ca să-ți mântui neamul tău!
Tu te-nalță din mormânt,
Să te aud din corn sunând
Și Moldova adunând.
De-i suna din corn odatș,
Ai s-aduni Moldova toatș,
De-i suna de douș ori,
Îți vin codri-n ajutor,
De-i suna a treia oară,
Toți dușmanii or să piară
Din hotară în hotară –
Îndrăgi-i-ar ciorile
Și spânzurătorile!