Analiză. Preţul grâului la recoltare, o necunoscută care poate fi controlată

Facebook
Twitter

În planificarea realizată de producătorii de cereale atunci când fac însămânţarea există numeroase necunoscute sau aspecte care stau sub semnul întrebării, începând de la condiţiile meteorologice, ale căror prognoze sunt, totuşi, aproximative, şi până la preţul pe care îl vor primi la recoltare.

Aceste ultim aspect este dificil de prevăzut, în condiţiile în care, pentru multe tipuri de cereale, preţul este stabilit la nivel global. În această categorie intră grâul, al cărui preţ la momentul recoltei este influențat de producţiile de pe toate continentele şi niciun producător nu are control semnificativ asupra lui. Astfel, preţul pe care îl primeşte un producător, indiferent de ţara în care se află, pentru grâul vândut direct din silozurile sale, este suma dintre prețul la nivel global și costul de transport până la portul la mare.

Cum poate, însă, un producător să aibă un control asupra sumelor pe care le va încasa la recoltă, având în vedere că influenţa sa asupra preţului global este, practic, insignifiantă? Spre exemplu, anul acesta este estimată o producţie record la grâu atât în România cât şi pe celelate pieţe. În România este aşteptată o producţie record, peste cea de 7,4 milioane de tone de grâu de anul trecut, ceea ce ar însemna și un record al ultimului deceniu, potrivit ultimei prognoze a Comisiei Europene. Producțiile record de la nivel european, dar și ale altor mari fermieri de pe mapamond au determinat o scădere a prețului grâului cu aproape 5% față de începutul lui iulie 2013, când tona de grâu se vindea cu 195 euro.

Pentru a se proteja de o astfel de scădere a preţului, un producător poate utiliza instrumentele derivate, specifice pieţei de capital, precum contractele pentru diferență. Mecanismul după care ele funcţionează este simplu – contractul prevede că, la un termen prestabilit, pentru o cantitate garantată, se va primi un preț cert, independent de variațiile prețului de piață. Producătorul încheie, astfel, o „asigurare”, ce îi garantează că va obţine la momentul recoltei (sau orice alt moment ales de el) un preţ prestabilit, care nu este în niciun fel influenţat de cel existent pe piaţă la momentul respectiv.

Spre exemplu, să presupunem că, în luna decembrie, când producătorii încep să planifice perioada următoare de producţie, preţul grâului pe bursă este de 198 euro/tonă. Dacă acesta este considerat un nivel bun de către producător, în raport cu costurile sale de producţie, dar şi cu estimările privind preţul în viitor, acesta poate să „securizeze” acest preţ, printr-un contract future.

Poate face acest lucru contactând un broker, care îi va oferi asistenţă pentru realizarea contractelor necesare. Ele pot fi încheiate, spre exemplu, la bursa de mărfuri din Paris (MATIF), o bursă pentru contracte futures unde este cotat grâul, fiecare contract având la bază 50 de tone grâu. Costurile implicate sunt foarte transparente – spre exemplu, în cazul unui agricultor care are 100 hectare, cu o producţie estimată la 350 tone de grâu, deci o valoare aşteptată a recoltei de 69.300 euro, fermierul trebuie să depună o garanţie de 3.465 euro (5% din valoarea estimată) pentru a achiziţiona cele 7 contracte tranzacţionate la MATIF.

La acestea se adaugă comisioanele brokerului. Să presupunem că, la momentul recoltei, prețul la bursă este de 178 euro/tonă, mai mic decât cel la care au fost încheiate contractele futures. În acest caz, brokerul îi va vira producătorului diferența de bani, împreună cu garanția inițială (în total 10.465 euro).

Astfel, prin intermediul instrumentelor derivate, fermierul a reușit să evite o pierdere de 7.000 euro.

Evoluţia pieţei grâului în ultimii ani nu a fost lină, astfel că pierderi precum cea potenţială din exemplul de mai sus s-au regăsit, multiplicate, în cazul a numeroşi producători. La nivel internaţional, instrumentele derivate sunt larg utilizate ca metodă de management al riscului, însă ele sunt o soluţie viabilă şi pentru producătorii autohtoni, care se pot „asigura”, astfel, în aceleaşi condiţii precum competitorii lor internaţionali.

Mihai Nichișoiu, Global Macro Strategist, Tradeville

RECOMANDĂRI ȘTIRIAGRICOLE

RECOMANDĂRI ȘTIRIAGRICOLE