Agricultura sustenabila reprezinta deja un concept de interes pentru cei mai multi fermieri. Aceasta forma de agricultura este preferata atat pentru beneficiile pe care le are asupra mediului, cat si datorita numeroaselor masuri de finantare, pe care fermierii care o practica le pot incasa.
In prezent, exista preconceptia conform careia practicile agriculturii sustenabile nu ofera o productivitate la fel de ridicata precum cele ale agriculturii traditionale, insa, realitatea ne arata ca exista abordari care se pot dovedi, in egala masura, prietenoase cu mediul si eficiente din punct de vedere a productiei.
Unul dintre aceste sisteme de cultura este “no till”, un sistem care nu necesita efectuarea de araturi pe sol, doar semanat. In cele ce urmeaza vom vorbi despre acest sistem si ii vom prezenta atat avantajele cat si dezavantajele.
Un sol mai sanatos
Cu siguranta, unul dintre cele mai mari avantaje ale sistemului de cultura no till este reprezentat de obtinerea unui sol mai sanatos, pe termen lung. Atunci cand un sol nu este arat anual, acestuia ii va creste semnificativ capacitatea de infiltrare a apei, iar gradul de eroziune va fi mult mai scazut. De asemenea, prin no till, se va sustine si stocarea carbonului in sol, practica prin care fermierii pot primi un sprijin suplimentar de la UE.
In acelasi timp, un sol nearat pentru o perioada mai mare de timp poate creste calitatea apei de la suprafata si, in unele cazuri, chiar reactiva izvoare care, pana nu demult, erau secate. Acest lucru reprezinta un beneficiu pentru asigurarea unei surse suplimentare de apa, mai usor accesibila, necesara pentru irigat.
La fel cum un pomicultor deprinde noi tehnici pentru obtinerea unor recolte multumitoare, precum tehnici mult mai profitabile de altoire cires sau prun, si un cultivator de cereale poate fi mereu conectat cu noi tehnologii de cultura, pentru a-si creste profitul pe termen lung.
Recolte mai mari
Desi pare greu de crezut, un sistem de cultura “no till” poate asigura recolte crescute, in unele cazuri. Cu toate ca productiile obtinute la hectar pot fi mai scazute in primii ani de cultivare, o astfel de tehnologie de cultura se poate dovedi extrem de eficienta pe termen lung si poate contribui la obtinerea unor productii mai mari, pe o perioada indelungata.
Cantitatea mai mare de apa prezenta in sol, dar si o distribuire echilibrata a nutrientilor in sol sunt doar cateva dintre motivele pentru care fermierii care practica sistemul de cultura no till nu s-ar mai intoarce la practicile agriculturii intensive. Astfel, fie ca alegem sa cultivam grau sau orzoaica de primavara, sau specii mai pretentioase de rapita sau mazare furajera, sistemul “no till” se poate dovedi unul eficient.
Costuri de productie mai mici
Orice agricultor cu experienta stie ca procesul de pregatire a solului pentru semanat reprezinta una dintre cele mai costisitoare lucrari din an, atat din punct de vedere a resurselor investite, cat si a timpului.
Intrucat sistemul “no till” nu necesita efectuarea de araturi, ci doar de insamantare, cu ajutorul unei semanatatori “no till”, si costurile cu motorina, dar si timpul de executie a lucrarii agricole vor fi reduse substantial.
Dezavantajele sistemului “no till”
Un dezavantaj aratat de fermierii care practica tehnologia de cultura “no till” este nevoia de crestere a cheltuielilor cu produsele de protectie a plantelor folosite. Daca prin aratura se reduce efectul bolilor si al buruienilor, sistemul “no till” nu mai asigura acest beneficiu.
Cu toate acestea, costurile scazute cu forta de munca si combustibilul le pot compensa pe cele cu produsele fitosanitare necesare, iar, pe termen lung, sistemul de cultura “no till” se poate dovedi, in continuare, cel mai profitabil.
