Povestea lui Vasile Buzdugan, din Morărești, Argeș, poate fi privită ca un studiu de caz despre determinare și luată ca exemplu de producătorii care vor să treacă de la ferma de subzistență la producția de piață.

De profesie silvicultor, Vasile Buzdugan se mândrește că a fost „născut și crescut la rădăcina prunului” și că duce mai departe tradiția seculară a străbunicilor săi, cultivatori de pruni și producători de țuică. Astăzi, argeșeanul face țuică și magiun în cazane și ceaune de tuci de pe vremea bunicilor și se pregătește să exporte mii de litri de țuică de Morărești, după ce va obține Indicația Geografică Protejată la nivel european.

Are deja comenzi, dar clienții săi din Germania așteaptă ca pe produse să apară noul logo. Dosarul de atestare este aproape gata și mai este doar o chestiune de timp până când prima băutură produsă tradițional în România va dobândi protecție la nivel european.

Numai că drumul de la angajat de stat într-o exploatare silvică la cea de proprietar al unei firme de profil și, mai apoi, beneficiar de fonduri europene nerambursabile și producător tradițional atestat conform noilor reguli impuse de Ministerul Agriculturii, mult mai stricte și care au eliminat din piață peste 4.000 de produse care nu respectau cerințele de calitate, nu a fost ușor. O mare încercare a fost atunci când a trebuit să se întoarcă pe băncile școlii. Vasile Buzdugan a urmat cursurile Universității  de Științe Agronomice din Iași și a dat examenele când fii săi erau deja absolvenți. Era a doua diplomă universitară pe care o obținea.

„S-au schimbat regulile la Bruxelles pentru cei care luaseră fonduri europene și a trebuit să merg iar la facultate și m-am dus. Plecam noaptea din Argeș la Iași și mă întorceam noaptea acasă”, își amintește Vasile Buzdugan.

Apoi s-a lovit de slaba pregătire a funcționarilor din administrația fiscală și s-a întors din nou la școală. Băuturile spirtoase pierd din cantitate și tărie în timpul depozitării în butoaie din lemn, iar ei veniți în numele statului să calculeze valoarea importurilor se făceau că uită aceste de aceste procese normale, așa că Vasile Buzdugan are acum și un master în tehnologia calității produselor spirtoase.

„Aveam dreptul la scăzăminte, dar ei îmi spuneau că trebuie calculată acciza pe cât s-a produs. I-am zis unui inspector, după ce am sigilat butoaiele, că îi dau cheile de la depozit și să vină când facem îmbutelierea pentru piață să vadă cât s-a pierdut. Mi-a răspuns că nu îl interesează și că trebuie să plătesc acciza pentru cât s-a produs, nu pentru cât îmi rămâne de vândut. Acum le prezint toate manualele de proceduri și le cer să le respecte că doar ei le-au făcut. Dacă ești în regulă, ei caută să te găsească în neregulă. Sunt în stare să te scoată evazionist”, spune Vasile Buzdugan.

Printre orele de curs și activitatea la firma de exploatare a lemnului, Vasile Buzdugan, împreună cu soția sa Valentina, au dezvoltat producția de țuică. Prunele culese de pe cele peste 6 hectare de livadă sunt lăsate să fermenteze în prezenţa sâmburilor pentru imprimarea unei arome specifice. Fermentarea durează între  4 și 16 săptămâni, în funcţie de temperatura din locul unde sunt depozitate vasele cu prune. Fermentaţia este gata în momentul când deasupra vasului se formează o crustă tare care nu mai permite intrarea aerului în interiorul borhotului, iar musculiţele beţive (Drosophila melanogaster) nu mai zboară la partea superioară a vasului. Prunele fermentate se transformă în borhot,  care, procesat în cazane de aramă vechi de aproape 100 de ani, devine ţuică.

Producătorul argeșean a intuit că istoria familiei sale poate fi transformată într-un atu în lupta cu marii producători, astfel că a înregistrat Țuica Buzdugan ca produs tradițional. În plus, a înființat o asociație a producătorilor din Morărești, a stat luni întregi să caute dovezi la biblioteci și arhive, care să ateste tradiționalitatea țuicii și a întocmit și depus deja dosarul la Ministerul Agriculturii, în vederea obținerii Indicației Geografice Protejate la nivel european pentru Țuica de Morărești. După ce noul logo va fi pus pe sticlele de țuică, acestea vor fi exportate, prima destinație fiind Germania. Mai mult decât atât, Vasile Buzdugan a început demersurile și pentru obținere protecției la nivel european pentru țuica de Argeș, astfel încât toți producătorii argeșeni să își poată vinde mai ușor băuturile în lume.

Pe lângă toate acestea, Vasile Buzdugan a mai făcut un pas în plus pentru a-și individualiza produsele pe o piață invadată de marfă proastă, vândută la prețuri mari. Argeșeanul a luat exemplul producătorilor de vinuri și a realizat cupaje, cu un conținut de 75% de țuică din prune din soiul Agent și 25% țuică din prune din soiurile Anaspet și Grasă Românească, care au îmbătrânit în butoaie de stejar timp de patru ani.

Pe lângă eforturile pentru promovarea produselor argeșene, Vasile Buzdugan se pregătește pentru atestarea magiunului de prune Buzdugan ca produs tradițional și, mai apoi, pentru obținerea protecției la nivel european. Iar planurile nu se opresc aici.

„Dacă mai am timp și putere, vreau să cultiv cătină, dar nu două rânduri în spatele casei ci vreo 10 hectare, ca să o pot exporta. Străinii nu stau de vorbă dacă le dai două boabe. Dacă ai marfă de calitate și cantitate, vine neamțul, vede producția când e încă pe rug și plătește avansul. Apoi, la livrare, dă restul de bani”, spune inginerul Vasile Buzdugan, în timp ce privirea i se înalță spre cer, iar în minte face calcule și noi planuri.

Share on Facebook
Print Friendly