Dupa ce au avut o afacere in domeniul alimentatiei publice, o familie din Calarasi a avut dorinta, precum si curajul, sa incerce o activitate de nisa, care atrage in general interesul elitelor. Este vorba despre construirea unei ferme piscicole super-intensive de sturioni, exemplare din care se obtin celebrele icre negre – caviarul, acesta fiind vandut la preturi de cel putin 50 euro pentru 100 de grame.

Georgiana si Valentin Gherghe, alaturi de cei doi copii, sunt cei care au fost infiintat in 2010 ferma piscicola de sturioni „Ovidius Aqua Line” din comuna Borcea, Calarasi. Exploatatia sturionicola este amplasata chiar pe malul stang al bratului Borcea al Dunarii, in prezent gazduind aproape 1.000 de exemplare de sturioni.

„Ideea de a construi o asemenea ferma piscicola s-a nascut dintr-o mare pasiune pentru pescuit a feciorului nostru mare, precum si dintr-o dragoste de natura, mai ales ca noi am trait dintodeauna in mediul rural. Ne-am gandit ca o investitie inteligenta e cea in care nu dai un boom financiar, adica in care investesti azi un leu si maine scoti 2. Am vrut si vrem sa construim ceva de durata. Asadar, ne-am pus la bataie toate resursele, atat terenul destul de mare, chiar de pe malul stang al bratului Borcea, precum si resursele financiare, economiile noastre de o viata de munca. A fost o provocare, insa suntem mai mult decat bucurosi de ceea ce am reusit sa dezvoltam pana acum”, a declarat, pentru StiriAgricole.ro, Georgiana Gherghe, administratorul financiar al companiei „Ovidius Aqua Line”.

Avand in vedere ca ciclul de maturitate pentru sturioni este de 5-7 ani, in sistem superintensiv, familia Gherghe a decis sa creasca si alte doua specii de pesti, pentru sustenabilitatea economica a fermei.

„La sugestia tehnologului am decis sa crestem si somn european, precum si morun pentru carne, acesta din urma avand o crestere foarte buna in primii 2 ani de viata. Am comercializat o buna cantitate, care ne-a intretinut cheltuielile legate de cresterea sturionilor”, ne-a mai spus Georgiana Gherghe.

Ferma „Ovidius Aqua Line” detine in prezent pana intr-o mie de exemplare de sturioni. In urma procesului de inmultire, Georgiana Gherghe a constatat cu bucurie ca mai mult de 50% dintre exemplare sunt femele, cu icre in diferite stadii de dezvoltare. „O parte am sacrificat si am fost foarte incantati cand am vazut acea sonda plina de icre. E o satisfactie sufleteasca mare”, spune Georgiana Gherghe.

In privinta valorificarii, pretul mediu de vanzare al caviarului ajunge la circa 600 euro pentru un kilogram, insa poate fi si mai mare, in cazul exportului.

„Noi nu adaugam conservanti si nici aditivi alimentari, de aceea si termenul de garantie este mai mic, insa ne bazam pe acea prospetime si gust diferit. Ne intereseaza atat piata interna pentru desfacere, insa si exportul. Speram ca in toamna-iarna, cand o sa avem cantitate mai mare, sa avem si cleinti externi, fie pentru cosmetice, medicamente etc. Nu e atat de usor sa gasesti clienti, pe aceasta nisa, insa odata intrati pe piata, suntem convinsi ca vom reusi”, ne-a mai declarat Georgiana Gherghe.

Pentru cineva care ar dori sa infiinteze o asemenea crescatorie de sturioni, sfatul Georgianei Gherghe este sa se gandeasca inainte de toate la timpul pe care vrea sa-l dedice acestei activitati.

„Intr-o afacere ca aceasta, aici e viata ta personala, timpul tau. Esti conectat mental in permanenta la pompe, instalatie, apa. Trebuie sa te dedici 100%, insa este adevarat ca si satisfactiile cred ca vor fi pe masura. Un alt sfat ar fi sa aiba grija de la cine primeste consiliere, pentru toate aspectele tehnice. Si, bineinteles, trebuie sa fie gata sa-si asume nu doar a lipsa a ajutorului din partea statului, ba chiar piedici care ti se pun frecvent, atunci cand esti observat ca te dezvolti”, afirma Georgiana Gherghe.

O nemultumire a crescatorilor de sturioni din Calarasi este ca acvacultura nu este cu ajutoare de minimis, asa cum se intampla in cazul altor specii de animale. „Acvacultura a fost exceptata de la aplicarea proiectelor de minimis – fiind considerata domeniu de risc. Exista subventii pentru mai toate speciile de animale, insa pentru acest domeniu nu s-au oferit oportunitati de dezvoltare. Asta desi ne batem cu pumnul in piept, punem afise peste tot ca e important sa mancam sanatos, iar pestele e un aliment indispensabil vietii. Ce o sa facem cand o sa ramanem fara producatori?”, ne-a mai spus Georgiana Gherghe.

Pentru viitor, familia Gherghe isi propune accesarea fondurilor europene pentru dezvoltarea unui sistem energetic autonom, prin panouri solare, precum si pentru construirea unei statii de procesare primara a icrelor.

„Vrem sa achizitionam si niste echipamente de refrigerare mai mari si de asemenea sa limitam cumva eroziunea solului de la mal prin plantarea unui perete verde, eventual a salciei. Un alt proiect al nostru este si sa omologam icrele, sa le oferim o denumire, pentru a le putea promova atat pe plan national si international, mai ales ca ne dorim ca aceasta afacere de familie sa aiba continuitate”, ne-a mai declarat Georgiana Gherghe.

De-a lungul istoriei, faimoasele icre negre au fost punctul de plecare pentru multe controverse, insa nu si-au pierdut pozitia privilegiata in meniul aristocratilor. Drumul lung al caviarului spre bucataria restaurantelor de elita incepe in urma cu mai bine de doua milenii. Consumate initial sub forma de medicament de persanii de la Marea Caspica, icrele au ajuns repede un cadou indeajuns de luxos pentru a fi pus pe masa Sahului Persiei. De la curtea monarhului, delicatesa s-a raspandit in majoritatea imperiilor antice. Aristotel considera ca momentul servirii caviarului era apogeul oricarei petreceri, iar in Imperiul Roman o cantitate infima de icre negre valora cat 100 de oi si era intampinata cu trompete si ghirlande de flori.

Share on Facebook