Parazitii, schimbarile climatice, pesticidele si ingrasamintele, toate vin sa faca viata grea micilor insecte care recolteaza polenul.b>
Tim May, specialist in apicultura, a lucrat câte 16 ore pe zi, câte 6 sau 7 zile pe săptămână în ultima lună pentru a îngriji cele peste o mie de stupuri pe care le are amplasate într-o zonă rurală, aflată între nordul statului Illinois și sudul statului Wisconsin, din Statele Unite. În stupurile sale trăiesc câteva milioane de albine, scrie Joan Cary, într-un articol publicat în cotidianul Chicago Tribune.
Primăvara aceasta nu a fost tocmai bună pentru apicultura din nordul statului Illinois. Apicultorii au pierdut între 40 și 80% din stupuri, în timpul toamnei și al iernii, iar acum se luptă să își refacă efectivele de albine. Nici primăvara nu a adus lucruri mai bune, iar unii apicultori o descriu ca fiind cel mai prost sezon pe care l-au trăit vreodată, mai ales că vine după un sezon bun, cum a fost cel din 2011-2012, când famiilie de albine au sporit, iar producția de miere a fost din abundență.
Vremuri grele in apicultura
Dar nu numai apicultorii din Illinois au probleme, ci toți cei din State. Un raport preliminar al Federației Americane a Apicultorilor arată că un procent de 31% din coloniile de albine a fost pierdut în lunile reci de toamnă și de iarnă. Numărul famiilor de albine răpuse de vreme a fost cu mai mult de 40% mai mae față de cel înregistrat în sezonul de iarnă 2011-2012.
„Încă nu am întâlnit un apicultor care să nu fi suferit pierderi serioase în iarna aceasta”, spune Jum Belli, specialist in apicultura și președintele Asociației de profil din Illinois.
În nordul acestui stat, seceta din vara lui 2012 a generat o recoltă mai mică de nectar și polen, astfel că albinele nu au avut cum să își facă stocuri suficiente de hrană pentru a trece cu bine de iarnă. Aceasta a urmată de o primăvară friguroasă, în care florile s-au deschis târziu. Peste aceste probleme legate de climă au venit cele generate de paraziți și viruși, de folosirea intensivă a pesticidelor în agricultura, de creșterea numărului de ferme care cultivă un singur fel de plante, precum și scăderea suprafeței de pe care albinele pot recolta nectar și polen.
Habitatul este foarte important pentru albine, pentru ca ele să își poată procura hrana. Albinele sunt importante pentru om, mai ales datorită faptului că asigură polenizarea plantelor care ne furnizează hrana. Practic, circa o treime din alimentele și băuturile consummate de om provine de la plante polenizate de albine.
Tim May reprezintă a treia generație de apicultori din familia sa, care crește albine în Marengo. Iarna trecută, el a pierdut circa 80% din cele 1.400 de stupuri pe care le avea. A reușit să repopuleze o parte din ele, iar acum lucrează cu 1.300 de stupuri, în care trăiesc o parte din albinele sale care au supraviețuit iernii, alături de cele cumpărate primăvara aceasta.
Un alt apicultor, Phil Raines, a pierdut 150 din cele 500 de stupuri ale sale. Pierderea financiară este estimată la aproximativ 30.000 de dolari, echivalentul a 100.500 de lei.
Pe măsură ce numărul famiilor de albine scade, prețul acestora crește, astfel că apicultorii trebuie să scoată mai mulți bani din buzunare pentru a-și repopula stupurile. Numai că, spun apicultorii, vor urma scumpiri la mierea de albine, precum și la alte produse alimentare.
Apicultura nu e o slujbă ușoară
Experții in apicultura spun că este normal ca un apicultor să piardă între 5 și 25% din stupuri anual. Totuși, un alt apicultor American, Rich Ramsey, din Rochester, se plânge că apicultura nu mai e ce era odată.
„Nu știu multe, dar știu că în urma cu 30 de ani,apicultultura era mult diferita, puteam pune albinele într-un stup, le lăsam libere și nu ne făceam griji în privința lor. Acum, totul e o problemă de management. Trebuie să faci lucruri pe care nu trebuia să le faci înainte. E mai mult de lucru”, mărturisește bărbatul.
În Statele Unite a fost raportat un fenomen alarmant pentru apicultura: albinele nu își mai găsesc drumul înapoi către stup. Cele mai multe probleme de acest tip se intâlnesc în rândul apicultorilor care își plimbă stupii cu camioanele, pentru ca albinele să recolteze polen din diferite zone, în funcție de sezon. Aceste albine sunt supuse unui stres continuu, deoarece mediul li se schimbă frecvent și le este greu să își păstreze reperele care le ajută sî își găsească drumul către casă.
Acarianul asiatic, criminal pentru albine
Un inamic al albinelor este acarianul asiatic. Soții Jim și Karen Belli practică apicultura, ca pe un hobby, de mai bine de 12 ani. Anul trecut au pierdut 10 din cei 16 stupi pe care îi aveau din cauza acestui parazit de dimensiunea unui vârf de ac.
Prezența acestuia a fost semnalată în Statele Unite în 1987, în Florida. Chiar dacă apicultorii își pot trata stupii pentru a minimaliza stricăciunile produse de acest parazit, acarianul asiatic s-a extins ca o molimă în State, spune Jim Belli, expert in apicultura. În prezent se fac eforturi pentru a crește albine rezistente la acest parazit, însă amenințarea rămâne, întrucât există alte tipuri de paraziti asemănători în alte părți ale lumii, care pot fi chiar mai răi decât acesta, susțin specialiștii in apicultura.
În Asia, acarianul nu este o problemă, deoarece albinele au învățat să coabiteze cu acesta, devenind astfel imune. În Statele Unite, efectivele de albine sunt decimate de acest parazit.
Pe lângă acesta, familiile de albine au de suferit de pe urma folosirii unor pesticide care conțin neonicotinoide, substanțe interzise recent de Comisia Europeană. Autoritățile americane susțin însă că nu există suficiente dovezi că acestea ar fi de vină pentru moartea a mii de familii de albine.
În plus, chimicalele folosite pentru a îndepărta parazitii care atacă pomii sau îngrășămintele sunt otrăvuri pentru albine, care ajung să moară la ușa stupului. În plus, orientarea fermirilor către cultivarea exclusivă a terenurilor cu soia și porumb reprezintă o problemă pentru apicultura. Așa se face că suburbiile au devenit un habitat mai bun pentru albine decât mediul rural, spun apicultorii americani.
Protejarea albinelor nu e doar un hobby
Charles Lorence crește albine de o viață și s-a gândit să le împărtășească și altora pasiunea sa pentru apicultura. Anul trecut a pierdut 10 din cei 25 de stupi pe care îi avea, dar rămâne un optimist și crede cu tărie salvarea albinelor este un act de misionar. El predă apicultura la Wheaton, la Geneva sau în Grădina Botanică din Chicago, iar locurile din sălile lui de curs nu rămân niciodată goale. De aceea, el este convins că cel puțin un sfert dintre studenții săi vor deveni apicultori pentru tot restul vieții.
Creșterea interesului pentru apicultura le va fi de folos albinelor, de care depindem pentru a ne procura hrana. Cu cât mai mulți oameni vor conștientiza importanța albinelor în lanțul trofic, cu atât vor fi mai interesați să le ofere un mediu prielnic acestor mici insecte și, astfel, să protejeze de fapt, propria existență, prin protejarea mediului.
„Nu există un singur factor care ucide albinele. Sunt o multitudine de factori care fac asta, unul mai nociv decât celălalt. Când pierzi o albina, ți se rupe inima. E un eșec. E ca și cum nu ți-ai făcut treaba cum trebuie”, conchide apicultorul Phil Raines.
Articol preluat din Chicago Tribune
